ICCJ. Decizia nr. 1876/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1876/2009
Dosar nr. 18011/32/2006
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 149/D din 13 martie 2008 a Tribunalului Bacău, inculpatul P.L. a fost condamnat după cum urmează:
- la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. b) şi c) - 76 alin. (2) din acelaşi cod, precum şi la 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;
- la câte 2 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) - 76 lit. e) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a dispus să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-au constatat recuperate integral prejudiciile produse părţilor civile B.C.C. S.A. şi B.C.R. - Sucursala Comăneşti, judeţul Bacău.
În temeiul art. 14 şi 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate nominalizate în dispozitivul sentinţei.
În esenţă, au fost reţinute următoarele:
Inculpatul P.L., în calitate de administrator al SC O.P. SRL Comăneşti a obţinut următoarele credite:
- prin contractul din 29 august 2003 a obţinut de la B.C.R. - Sucursala Bacău un credit de 386.700 RON pe termen de 5 zile pentru a fi utilizat în scopul acoperirii temporare a fondurilor necesare derulării activităţii curente;
- prin contractul din 27 februarie 2004 a obţinut de la B.C.C. - Sucursala Bacău suma de 128.000 RON pe termen de 5 zile pentru plăţi curente;
- prin contractul din 15 decembrie 2003 a obţinut o linie de credit în sumă de 400.000 RON pe termen de 180 zile pentru a fi utilizată în scopul de plăţi furnizori, buget, salarii.
Pe baza probelor administrate în cauză instanţa a reţinut că inculpatul a urmărit de la început utilizarea celor trei credite în alte scopuri, personale, respectiv pentru a achita datorii către persoane juridice sau fizice, dar, care, nu erau dintre cele pentru care se puteau acorda aceste credite.
Prin inducerea în eroare a unităţilor bancare cu privire la scopul utilizării creditelor solicitate, s-a reţinut că inculpatul a obţinut şi folosit în alte scopuri, personale 514.700 RON de la B.C. S.A. - Sucursala Bacău şi de 354.753,7 RON de la B.C.R. - Sucursala Comăneşti.
Pentru a justifica şi acoperi folosirea creditelor în alte scopuri decât cele prevăzute în contracte, inculpatul a întocmit 4 note de intrare-recepţie prin care a atestat necorespunzător adevărului primirea de mărfuri care nu ar fi existat şi care nu s-au livrat în realitate, precum şi documentul denumit „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul” cu un conţinut nereal iar apoi a utilizat aceste înscrisuri falsificate la unităţile bancare.
Totodată, inculpatul l-a determinat pe F.R.I. să falsifice procesul-verbal de custodie, prin contrafacerea ştampilei şi semnăturii reprezentantului SC P.S. SRL Comăneşti.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 140 din 17 noiembrie 2008 a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, i-a majorat pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 5 ani închisoare iar, după recontopirea pedepselor, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a) şi b) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii a deciziei de condamnare a inculpatului la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Prin recursul declarat inculpatul a invocat:
- nelegalitatea deciziei pronunţate în apel în cel de-al doilea ciclu procesual întrucât din completul de judecată a făcut parte acelaşi judecător care a participat în completul care a judecat apelul în primul ciclu procesual;
- omisiunea instanţei de apel de a analiza cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990;
- a solicitat achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune pentru lipsa intenţiei de a induce în eroare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 47 C. proc. pen. judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceloraşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după casarea, desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
Din economia textului enunţat, rezultă că incompatibilitatea operează numai în cazul în care acelaşi judecător a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat fondul cauzei.
Or, în prezenta cauză, iniţial în apel, nu s-a dat o soluţie asupra fondului, ci s-a ajuns la o desfiinţare cu trimitere spre rejudecare pentru nelegala compunere a completului de judecată, astfel că nu operează incompatibilitatea invocată de recurent.
Nu este întemeiat nici motivul referitor la faptul că instanţa de apel nu a analizat cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în cea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Dimpotrivă, instanţa de apel a analizat în considerentele deciziei temeinic şi amănunţit această cerere, pe care justificat a considerat-o neîntemeiată.
Nici motivul referitor la solicitarea achitării inculpatului nu este întemeiat.
Probele administrate în cauză amplu analizate de către instanţa de apel, dovedesc în mod cert că inculpatul a întocmit şi utilizat încă de la început documente care au atestat tranzacţii fictive, fiind evidentă intenţia sa de a induce în eroare unităţile bancare atât la încheierea contractelor de credit, cât şi pe parcursul executării acestor contracte.
Nu se justifică nici schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi nici reducerea pedepsei.
În raport de cuantumul prejudiciului creat, în sumă de 914.700 RON, încadrarea juridică dată faptei este corectă iar, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile, pedepsele aplicate sunt just individualizate şi nu sunt temeiuri pentru reducerea lor.
Nefiind nici alte temeiuri de casare, care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.L. împotriva Deciziei penale nr. 140 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 883/2009. Penal → |
|---|
