ICCJ. Decizia nr. 1908/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1908/2009
Dosar nr. 3913/1/2009
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 06 mai 2009, petiţionarul G.F. a depus o plângere împotriva rezoluţiei nr. 582/347/Vlll/1/2009 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, fiind nemulţumit de faptul că nu i s-a dat curs plângerii penale pe care a formulat-o împotriva magistratului L.B.
La solicitarea instanţei s-a ataşat dosarul nr. 582/347/Vlll/1/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Înalta Curte apreciază plângerea ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Din conţinutul dispoziţiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă de persoana vătămată. Pentru a se putea adresa instanţei de judecată trebuie ca, în prealabil, să existe o soluţie pronunţată de procuror, respectiv o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluţii partea să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior.
În speţă, se constată că nu există o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, prin rezoluţia din 9 aprilie 2009 emisă în dosarul sus-menţionat dispunându-se respingerea plângerii formulate de petiţionar împotriva modului de soluţionare a lucrării penale nr. 20998/6265/VIII/1/2008, lucrare prin care s-a respins plângerea aceluiaşi petiţionar împotriva magistratului L.B., constatându-se neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. LVII din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, (publicată în M.Of. nr. 283/2008), decizie definitivă şi obligatorie, s-a stabilit că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de către procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă."
S-a reţinut, în motivarea acestei decizii, că reglementările art. 278/1 C. proc. pen., prin conţinutul lor neechivoc, asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu accesul liber la justiţie, garantat prin art. 21 din Constituţie.
Desigur, temeinicia actelor şi măsurilor luate de procuror, altele decât cele care intră sub incidenţa art. 278/1 C. proc. pen., este supusă verificărilor procurorului ierarhic superior, Ministerul Public desfăşurându-şi activitatea în baza principiului controlului ierarhic, potrivit art. 62 din Legea nr. 304/2004.
În considerarea celor mai sus reţinute, Înalta Curte apreciază că solicitarea petiţionarului nu poate face obiectul controlului reglementat de dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen. Cum prevederile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul G.F. împotriva rezoluţiei nr. 582/347/Vlll/1/2009 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 1950/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
