ICCJ. Decizia nr. 1951/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1951/2009
Dosar nr.427/54/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată, la data de 13 noiembrie 2008, numitul P.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova despre faptul că magistratul procuror, M.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a pronunţat o soluţie abuzivă în dosarul penal nr. 594/P/2008 şi a refuzat audierea martorei C.M., iar prim procurorul aceluiaşi parchet, magistratul S.G., în mod abuziv, a respins plângerea formulată de el împotriva rezoluţiei nr. 594/P/2008, favorizând în acest fel pe agentul de poliţie, I.M., solicitând totodată cercetarea acestora sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 960/P/2008 din 26 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori S.G. şi D.M., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, 248 şi 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat, în esenţă, după efectuarea verificărilor că cele sesizate nu se confirmă, întrucât Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, după interpretarea în ansamblu a probelor administrate în cauză, a confirmat propunerea organelor cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitori în dosarele penale nr. 6111/P/2007 şi 6112/P/ 2007. Faţă de rezoluţia nr. 594/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dată de procurorul D.M., petiţionarul P.M. a formulat plângere la prim procurorul acestui parchet, S.G., criticând-o pentru nelegalitatea ei, iar prin rezoluţia nr. 1611/II/2/2008 din 04 noiembrie 2008 s-a menţinut soluţia procurorului, apreciindu-se că în conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., aplicarea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală, care are latitudinea legală de a selecta probele şi a le administra prin prisma propriilor criterii, referitoare la concludenta şi utilitatea lor.
Împotriva rezoluţiei mai sus menţionate, petiţionarul P.M. a formulat în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1611/H-2/2008 din 4 noiembrie 2008 de prim procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Ca urmare, nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 57 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 960/P/2008 de la 26 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia nr. 2447/II/2/2008 din 5 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc cu prisosinţă netemeinicia motivelor invocate de petent, rezoluţiile fiind temeinice şi legale, ele apreciind, pe baza probatoriului administrat, legalitatea actelor premergătoare întocmite de agentul de poliţie I.M. de la Postul de Poliţie Coşoveni - judeţul Dolj.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Craiova, la data de 27 martie 2009, petiţionarul P.M. a declarat recursul de faţă în susţinerea căruia a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale, întrucât în cauză au fost pronunţate soluţii abuzive.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu notele scrise de recurs precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate temeinicie, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale fată de intimaţii S.G. şi D.M. adoptată de parchet şi confirmată de prima instanţă, este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, 248 şi 264 C. pen., infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de aceştia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimaţii ar fi comis infracţiunile reclamate, întrucât faptele nu există.
Legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existenţa altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună ştiinţă, în mod defectuos, a atribuţiilor de serviciu sau favorizarea infractorului.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice şi a infracţiunii de favorizare a infractorului.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraţilor reprezintă un drept constituţional al petiţionarilor, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor date.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, în consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2009. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1977/2009. Penal → |
|---|
