ICCJ. Decizia nr. 2006/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2006/2009
Dosar nr. 3257/1/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1069/85/2006 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1116/2003 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, invocată de inculpaţii apelanţi C.I. şi S.M., prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că este competentă să se pronunţe asupra excepţiei invocate, conform dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen. raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza."
În lumina acestor dispoziţii legale, s-a apreciat că instanţa de judecată în faţa căreia s-a ridicat o atare excepţie este obligată în primul rând să efectueze un control de admisibilitate a sesizării, control care să se rezume la a analiza îndeplinirea condiţiilor textului de lege citat anterior privind sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că actul atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Raportat la această împrejurare şi în virtutea art. 6 din CEDO, pentru a se asigura stabilitatea raporturilor juridice, s-a reţinut că este înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii C.I. şi S.M.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale, Titlul II, Cap. III, Secţiunile I şi II C. proc. pen. rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, prin textul menţionat, a fost stabilită regula generală potrivit căreia încheierile pronunţate în primă instanţă, ca şi cele ale instanţei de apel, sunt supuse recursului odată cu fondul, iar pentru a putea fi atacate cu recurs, separat, înaintea pronunţării în fond sau apel, după caz, trebuie ca acestea să se încadreze în excepţia prevăzută de textul menţionat, adică să fie prevăzute expres de lege.
Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a menţionat şi în cuprinsul încheierii atacate, soluţia instanţei de respingere a cererii inculpaţilor de sesizare a instanţei de contencios administrativ poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei.
Astfel, pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi S.M. împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1069/85/2006.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi S.M. împotriva încheierii din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1069/85/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2012/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
