ICCJ. Decizia nr. 2012/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2012/2009
Dosar nr. 309/59/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2009
Deliberând asupra recursului se constată:
Prin sentinţa penală nr. 16/PI din 26 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - a respins ca nefondate plângerile petenţilor SC G.F. SRL Lugoj, A.D. Lugoj, ZIARUL „R." împotriva rezoluţiilor nr. 601/P/2007 din 18 ianuarie 2008 şi nr. 1971/11/2 din 4 martie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice. Totodată, a obligat petenţii la cheltuieli judiciare statului.
În esenţă s-a reţinut că soluţiile de neurmărire penală adoptate în cauză sunt legale şi temeinice câtă vreme nu au putut fi identificate elementele care să constituie infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În termen legal petenţii au exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care însă nu şi l-au motivat în termenul legal impus de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cum însă au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 17 şi 18 C. pen., care fie se iau în considerare din oficiu, fie se analizează când au influenţat hotărârea în defavoarea părţii [art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.] acestea vor fi examinate în cele ce urmează, cu menţiunea că sunt numai indicate şi nicidecum dezvoltate şi precizate în ce constă acestea.
Examinând criticile se constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin rezoluţia nr. 601 /P/2007 din 18 ianuarie 2008 menţinută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin rezoluţia nr. 197/11/2 din 4 martie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii Tribunalului Timiş, C.C., J.D. şi C.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) constând în aceea că prin conexarea a două dosare civile şi anularea ca insuficient timbrat a unor recursuri civile ar fi săvârşit infracţiunile respective.
Corect au stabilit atât organele de urmărire penală cât şi prima instanţă că pe rolul Tribunalului Timiş, la acelaşi complet de judecată, în recurs, s-au aflat în acelaşi timp dosarele civile nr. 1477/252/2006 cu obiect ordonanţă prezidenţială şi nr. 579/301/2006 cu obiect ridicarea unor bunuri din locul de depozitare, de către petenta SC G.F. SRL Lugoj.
Cum primul dosar privea restituirea unor documente de către părţile din al II-lea dosar către A.D. Lugoj, corect s-a dispus conexarea dosarelor prin încheierea de şedinţă din 6 martie 2007, în discuţie fiind aceleaşi părţi, cu calităţi inversate şi în aceeaşi fază procesuală (recurs), dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) şi art. 164 C. proc. civ.
Just s-a apreciat că omisiunea instanţei cu privire la existenţa taxelor de timbru aferente exercitării căii de atac nu se încadrează în conţinutul constitutiv al vreuneia din cele 3 infracţiuni reclamate, art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. permiţând remedierea greşelei materiale în care s-au aflat, pe calea contestaţiei în anulare, cum de altfel a şi fost promovată, făcând obiectul dosarului civil nr. 7996/30/2007 al Tribunalului Timiş.
Cum activitatea jurisdicţională a judecătorilor nu face prin ea însăşi obiectul vreunei infracţiuni în lipsa altor elemente, numai pe baza nemulţumirii părţii cu privire la soluţia adoptată, just au apreciat atât organele de urmărire penală cât şi prima instanţă că intimaţii nu au săvârşit nici o infracţiune.
Numai prin intermediul căilor de atac este verificată activitatea de judecată în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate.
Atât parchetul cât şi prima instanţă au avut în vedere toate aspectele sesizate prin plângere, conţinutul lor rezumându-se în concret la cele două critici analizate.
Constatându-se legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele A.D. Lugoj, SC G.F. SRL şi ZIARUL R. împotriva sentinţei penale nr. 16/PI din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2041/2009. Penal → |
|---|
