ICCJ. Decizia nr. 1966/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1966/2009
Dosar nr. 1582/1/2009
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă ;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1582/1/2009 contestatoarea P.(L.)M.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a susţinut contestatoarea că procedura de citare a acesteia pentru termenul din 11 februarie 2009 când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii şi a solicitat admiterea în principiu a contestaţiei în anulare şi potrivit art. 390 C. proc. pen. suspendarea executării hotărârii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Ulterior contestatoarea, prin apărător ales a depus la dosar „concluzii suplimentare" în cuprinsul cărora, referindu-se la cazul de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. a criticat modul în care agentul procedural a efectuat procedura de citare cu contestatoarea pentru termenul de judecată a recursului, din 11 februarie 2009.
A mai invocat un al doilea caz de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., respectiv imposibilitatea contestatoarei de a se prezenta la judecata recursului şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împrejurare, fiind internată într-un spital de psihiatrie.
Prin încheierea din 31 martie 2009 instanţa a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constatând că formal sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, în sensul că cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, în sprijinul contestaţiei s-au invocat dovezi care se află la dosar, iar contestaţia se întemeiază pe unele dintre cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheiere s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii contestate şi s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare, dispunându-se citarea părţilor.
Examinând în fond contestaţia în anulare potrivit dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen. – pe baza înscrisurilor anexate cererii şi a lucrărilor aflate în dosarul nr. 935/33/2008 Înalta Curte constată că prin Decizia penală nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpata P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Soluţionarea recursurilor s-a făcut în lipsa recurentei intimate P.(L.)M.L., aflată la acea dată în stare de libertate, reprezentarea ei fiind asigurată de apărător ales, iar procedura de citare cu aceasta a fost efectuată prin afişare pe uşa principală a locuinţei destinatarului, la domiciliul acesteia indicat anterior, cu respectarea dispoziţiilor art. 177 alin. (1) şi respectiv art.179 alin.4 C. proc. pen..
Înalta Curte, mai reţine că la data judecării recursurilor, respectiv 11 februarie 2009 apărătorul ales al recurentei intimate (care dealtfel o reprezintă, respectiv asistă şi în contestaţia în anulare de faţă) a învederat instanţei de recurs că starea sănătăţii inculpatei P.(L.)M.L. era precară şi că a fost spitalizată de mai multe ori, iar la acea dată se afla internată într-un spital de psihiatrie.
Apărătorul inculpatei ca dealtfel nici inculpata nu au formulat cereri de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a acesteia la termenul din 11 februarie 2009 şi deşi s-a încunoştiinţat instanţa despre faptul că inculpata era internată nu s-a menţionat spitalul la care se afla şi nu s-a solicitat citarea inculpatei potrivit art. 177 alin. (5) C. proc. pen.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen. contestaţia în anulare este întemeiată, când procedura de citare în recurs nu a fost îndeplinită conform legii, iar pentru cazul prevăzut de lit. b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
Rezultă aşadar că în înţelesul dispoziţiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen. imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul când s-a judecat recursul trebuie să fie datorată unei cauze de forţă majoră sau unui caz fortuit şi să se refere atât la împiedicarea de a se prezenta cât şi la aceea de a înştiinţa instanţa.
În cauză, inculpata recurentă (contestatoare în cauza de faţă), prin apărătorul său ales a învederat instanţei de recurs că era bolnavă şi internată într-un spital, fără a solicita acordarea unui termen şi citarea în noile condiţii, astfel că în raport cu dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., în speţă nu este vorba de o imposibilitate în sensul dispoziţiilor legale invocate, astfel că nu se poate reţine cazul de contestaţie în anulare menţionat.
Pe de altă parte este de observat că nici cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în cauză, deoarece citarea inculpatei recurente pentru termenul la care s-a judecat recursul s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art.177 alin.1 C. proc. pen. raportat la art. 179 alin. (4) din acelaşi cod, partea fiind citată la adresa indicată personal de aceasta şi în condiţiile în care nu a solicitat instanţei de recurs citarea la o altă adresă, respectiv la o unitate spitalicească.
Faţă de considerentele arătate contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. este nefondată, astfel că Înalta Curte urmează să o respingă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.(L.)M.L. împotriva deciziei penale nr. 467 din 11 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1993/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
