ICCJ. Decizia nr. 2070/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2070/2009
Dosar nr. 317/33/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 25 din 26 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 317/33/2009, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 150 din 3 mai 1958 a Tribunalului Militar Cluj, formulată de C.E., în calitate de soţie a condamnatului decedat C.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală sus menţionată, defunctul soţ al revizuentei fusese condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii pentru comiterea delictului de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 910 din 14 iulie 1958 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, ca urmare a respingerii recursului declarat de condamnat.
Prin cererea de revizuire formulată în cauză, revizuenta a susţinut că soţul său nu era vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, că prin modul violent de desfăşurare al anchetei penale şi apoi al judecăţii, i-au fost încălcate cele mai elementare drepturi – cetăţeneşti, judiciare şi chiar umane şi că ar fi fost supus unor persecuţii permanente atât el, cât şi familia sa, condamnarea pronunţată având un puternic caracter politic, regimul instaurat având nevoie de exemple şocante adresate clasei muncitoare de la aceea dată.
În raport de motivele invocate, prima instanţă a constatat că acestea nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport de care se solicitase revizuirea sentinţei de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, fără a formula critici concrete.
Revizuenta nu s-a prezentat în instanţă şi nu şi-a susţinut cererea de recurs formulată.
Examinând cauza în raport de motivele invocate în cererea de revizuire şi dispoziţiile legale aplicabile, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum corect a arătat prima instanţă, revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi cerută numai pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. poate fi admisă numai dacă se invocă fapte sau împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţe, ar fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate.
În cauză, revizuenta a susţinut că soţul decedat nu era vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, fără a indica acele fapte sau împrejurări necunoscute instanţelor de condamnare, motivele invocate constituind în fapt critici de nelegalitate împotriva modului în care a fost soluţionat procesul penal finalizat prin pronunţarea hotărârii de condamnare.
Susţinerile privitoare la nevinovăţie şi viciile de procedură legate de desfăşurarea anchetei penale şi judecata în primă instanţă au format obiect de analiză în calea de atac a recursului promovată împotriva hotărârii de condamnare şi au fost înlăturate motivat.
De asemenea, Înalta Curte arată că legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat nu mai poate fi reexaminată decât pentru cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de art. 394 - 395 C. proc. pen., schimbarea regimului dintr-o societate, neconstituind, prin ea însăşi, motiv suficient pentru rejudecarea tuturor cauzelor penale soluţionate pentru infracţiuni comise sub acel regim, cum bine a subliniat instanţa Curţii de Apel Cluj.
Prin urmare, nefiind dovedită niciuna dintre situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.E., dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 25/F din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta revizuentă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1444/2009. Penal → |
|---|
