ICCJ. Decizia nr. 2190/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2190/200.
Dosar nr. 2456/54/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluţiei nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata a 20 lei reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată D.V. a formulat plângere penală împotriva magistraţilor I.M. şi M.R., judecători la Tribunalul Gorj şi C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Persoana vătămată a susţinut că în baza referatului întocmit la 3 decembrie 2007 de către magistratul I.A. de la Curtea de Apel Craiova prin care s-a constatat dispariţia dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, ataşat la dosarul nr. 462/95/2006 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, magistraţii arătaţi „au procedat la reafişarea dosarului nr. 462.3/95/2006, având ca obiect revocare-suspendare condiţionată, deşi ar fi trebuit să aibă ca obiect reconstituire înscrisuri şi să fie înregistrat sub un alt număr şi nu cel pe care îl purtase dosarul anterior".
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că preşedintele secţiei penale al Curţii de Apel Craiova, judecător A.I., a întocmit la data de 3 decembrie 2008 un referat cu privire la posibila dispariţie a dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi care se afla ataşat la dosarul nr. 462/95/2006 al instanţei de judecată.
Prin referatul respectiv, urmare verificărilor efectuate, s-a propus constatarea dispariţiei dosarului şi declanşarea procedurii prevăzută de art. 508 şi urm. C. proc. pen.
În consecinţă, referatul menţionat împreună cu materialele însoţitoare au fost trimise de Curtea de Apel Craiova Tribunalului Gorj, pentru reconstituirea înscrisurilor dispărute.
Din adresa nr. 2686 din 15 septembrie 2008 emisă de Tribunalul Gorj a rezultat faptul că dosarul nr. 462.3/95/2006 a avut ca obiect menţionat în sistemul aplicaţiei „Ecris" revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, la acest dosar aflându-se ataşat dosarul nr. 264/P/2005.
În aceste condiţii, cauza privind reconstituirea dosarului a fost înregistrată sub nr. 462.3/95/2006, şi, întrucât s-a repartizat aceluiaşi complet de judecată, această împrejurare nu a mai permis modificarea obiectului iniţial în sistemul informatic.
Din cuprinsul aceleiaşi adrese invocate anterior, a rezultat că, într-adevăr, în listele de şedinţă întocmite la primele termene de judecată, s-a menţionat la obiectul dosarului de reconstituire „revocare suspendare" preluându-se denumirea obiectului din aplicaţia „Ecris", iar la ultimul termen de judecată s-a menţionat „reconstituire dosar", modificarea fiind solicitată de numita D.V.
Prin Decizia penală nr. 88 din 14 mai 2008 pronunţată în dosar nr. 462.3/95/2006, Tribunalul Gorj, prin magistraţii judecători M.R. şi M.I., a constatat reconstituirea dosarului nr. 264/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
În contextul celor expuse anterior, faţă de magistraţii judecători M.I. şi M.R., de la Tribunalul Gorj şi procuror C.C., care au participat la judecarea cauzei respective, în condiţiile legii, nu a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, iar prin rezoluţia nr. 2001/II/2/2008 din 31 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Petenta a formulat plângere la instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., motivând că actele de urmărire penală sunt incomplete, întrucât intimaţii nu au fost audiaţi, că faptele reclamate sunt dovedite, inclusiv prin faptul că a fost citată în cauză şi fiica petentei, deşi nu are calitate procesuală, precum şi că parchetul nu s-a pronunţat asupra infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen. faţă de intimaţi.
Instanţa de fond a constatat că o parte din criticile formulate de petentă se referă la modul de aplicare a prevederilor art. 508-510 C. proc. pen. referitoare la procedura aplicabilă în cazul dispoziţiei înscrisurilor judiciare, critici care pot fi valorificate în căile ordinare de atac, ele neputând fi analizate ca şi fapte în conţinutul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În ceea ce priveşte omisiunea parchetului de a se pronunţa pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, astfel cum este incriminată în art. 264 C. pen., s-a constatat că D.V. nu a sesizat această infracţiune în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi nici în declaraţia dată la 20 iunie 2008 (filele 38-40 în dosarul de urmărire penală), petenta arătând expres că faţă de intimaţii din prezenta cauză formulează plângere pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Instanţa a constatat că în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. persoana vătămată nu poate modifica obiectul plângerii penale, plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată având semnificaţia unei căi de atac care se limitează la cadrul procesual stabilit prin investirea iniţială (plângerea penală adresată organului de urmărire penală).
De asemenea, sub aspectul modalităţii de efectuare a actelor premergătoare, s-a constatat că legea procesuală penală română nu instituie obligaţia agentului instrumentar de a proceda la audierea făptuitorului, fiind prevăzute norme imperative numai în cazul audierii învinuitului, conform art. 255 C. proc. pen., respectiv inculpatului, conform art. 250 C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa de fond a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionara D.V., solicitând admiterea, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei nr. 570/P/2008 din 17 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a susţinut că faptele săvârşite de cei trei magistraţi în instrumentarea dosarelor cu care au fost investiţi constituie infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi favorizarea infractorilor pentru care există dovezi în încheierile de şedinţă, în măsurile dispuse în timpul cercetării judecătoreşti şi în soluţia pronunţată de aceştia.
S-a mai susţinut că nici procurorul şi nici instanţa nu au respectat dispoziţiile procedurale referitoare la ascultarea învinuiţilor, iar parchetul nu s-a pronunţat asupra tuturor faptelor arătate de petentă în sesizarea aflată la dosarul cauzei, filele 54-56, pct. 3, 4, 5.
Examinând hotărârea recurată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova a pronunţat prin sentinţa penală nr.14 din 29 ianuarie 2009 o hotărâre legală şi temeinică.
Judecând plângerea petiţionarei D.V., instanţa de fond a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 570/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză şi dispoziţiile legale în materie.
Verificările întreprinse de procuror nu au relevat indicii sau date de săvârşire a vreunei fapte penale de către judecătorii I.M. şi M.R. şi procurorul C.C.
Magistraţii şi-au îndeplinit cu bună-credinţă şi cu obiectivitate atribuţiile de serviciu, fără a urmări, cu ştiinţă, prejudicierea intereselor legale ale persoanei vătămate ori favorizarea altei părţi.
În soluţionarea cauzei cu care au fost învestiţi, judecătorii au procedat conform dispoziţiilor aplicabile în cazul dispariţiei înscrisurilor judiciare, pe baza dovezilor din dosarul cauzei, iar procurorul C.C. a participat la rezolvarea pricinii, punând concluzii în consecinţă.
Menţiunea eronată cu privire la obiectul cauzei strecurată în listele de şedinţă nu poate influenţa asupra naturii reale a acesteia şi nici asupra modului de rezolvare, neconstituind infracţiune de fals şi neatrăgând răspunderea penală a magistraţilor.
Aceştia nu au calitatea de învinuiţi, în cauză nefiind începută urmărirea penală, în consecinţă, audierea lor nu este obligatorie, verificările efectuate de organele de urmărire penală rămânând în faza actelor premergătoare, întrucât în mod just s-a constatat că faptele sesizate nu există.
Nici instanţa de judecată nu este obligată să procedeze la audierea intimaţilor, ci doar să îi citeze la judecarea plângerii întemeiate pe dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Procurorul de caz a procedat la audierea persoanei vătămate care şi-a precizat obiectul plângerii în declaraţia dată la 20 iunie 2008 (f.34-36 dosar nr. 570/P/2008).
La data de 26 iunie 2008, petiţionara a înaintat procurorului un alt rând de precizări, printre care, la pct. 3, 4 şi 5 a solicitat:
- extinderea cercetării penale faţă de procurorul C.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.;
- cercetarea penală a procurorului C.P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- extinderea cercetării penale faţă de procurorul M.G.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din cuprinsul referatului întocmit de procurorul de caz rezultă că, în legătură cu ultima solicitare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal nr. 674/P/2007.
Rezoluţia dată în dosarul penal nr. 570/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a avut în vedere precizările făcute de persoana vătămată în declaraţia din 20 iunie 2008. Împrejurarea că petiţionara şi-a extins plângerea şi la alte persoane poate constitui obiect al unei alte cauze penale, nicidecum motiv de desfiinţare a rezoluţiei dispuse.
Tot astfel, Înalta Curte constată că încadrările juridice date faptelor sesizate constituie apanajul procurorului şi, atâta timp cât acesta s-a pronunţat asupra tuturor faptelor în materialitatea lor, împrejurarea că nu s-a referit şi la infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. – ca şi încadrarea juridică – nu constituie temei de desfiinţare a soluţiei de neurmărire penală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarei, iar în baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.V. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2184/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2194/2009. Penal → |
|---|
