ICCJ. Decizia nr. 2194/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2194/2009
Dosar nr. 133/32/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.M., cu domiciliul în Buhuşi, jud. Bacău împotriva rezoluţiei din 3 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1002/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 117/II/2/2009 din 3 martie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel bacău, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul a atacat soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă prin rezoluţia procurorului nr. 1002/P/2008 din 3 februarie 2009. În motivarea plângerii, petentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul în care au fost cercetate plângerile sale adresate Poliţiei oraş Buhuşi, de către comisarul şef C.I. şi comisar şef T.M., cu privire la persoanele reclamate că i-au spart locuinţa în luna august 2004 şi i-au incendiat domiciliul în februarie 2008.
Petentul a mai arătat că a fost chemat la Poliţia Buhuşi de intimatul T. care i-a cerut să-şi retragă plângerea, dar el a refuzat; acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu M.C., care a fost lovită şi târâtă de la volan de V.P. şi T.D., pe care au reuşit să o convingă să-şi retragă plângerea.
În final, petentul a solicitat cercetarea intimatului T.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. şi a lui V.P. şi a complicelui său T.D. „de atac organizat lângă domiciliul meu, lovire, vătămare corporală, punere în pericol a vieţii prin provocarea unor accidente rutiere".
Prin rezoluţia din 3 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1002/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef C.I. – comandantul poliţiei Buhuşi şi comisarului T.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât faptele nu există.
Raportat la susţinerile petentului privind cele patru fapte reclamate de acesta ca fiind comise în august 2004 (furtul din locuinţă), 17 martie 2005 (infracţiuni de distrugere comise de numitul „T." constând în deteriorarea gardului), 28 februarie 2008 incendiul din locuinţă şi agresiunea comisă la 4 iulie 2008 împotriva sa şi a prietenei M.C. – în rezoluţia procurorului se motivează că ofiţerii de poliţie şi-au respectat obligaţiile de servicii referitoare la sesizările formulate de petent.
Referitor la faptele din august 2004 şi martie 2005 s-a constatat că petentul nu a depus plângeri penale la poliţia Buhuşi. În legătură cu fapta de incendiere a locuinţei, în urma înregistrării plângerii la poliţie s-au deplasat lucrători la locul faptei care au făcut verificări şi cercetări sub aspectul dispoziţiilor art. 219 alin. (1) C. pen., dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi sub nr. 225/P/2008 din 4 martie 2008, iar la 12 aprilie 2008, procurorul de caz a confirmat începerea urmăririi penale in rem. Până la acest moment, nu au fost identificaţi autorii infracţiunii, dosarul aflându-se în continuare în lucru la unitatea de poliţie sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.
În fine, referitor la pretinsele fapte din 4 iulie 2008, cauza a fost înregistrată la Poliţia Buhuşi în urma plângerii formulată de petent, a fost repartizată subcomisarului T.M., acesta efectuând cercetări cu privire la împrejurările în care s-a produs incidentul, stabilind că vinovat se face V.P., dispunând sancţionarea contravenţională a acestuia prin procesul verbal seria AX nr. 1386723, cu avertisment, pentru încălcarea art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Nemulţumit de soluţia procurorului de caz, petentul s-a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău care prin rezoluţia nr. 117/II/2/2000 din 3 martie 2009 a menţinut, ca legală şi temeinică, soluţia dispusă.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanţei competente care la rândul ei a procedat la menţinerea soluţiei de neînceperea urmăririi penale, prin respingerea plângerii conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. În esenţă, prin motivele scrise, acesta este nemulţumit că, prin motivarea „audierea nu a fost posibilă" atât procurorul cât şi prima instanţă, au refuzat audierea martorei B.E., probă şi cerere esenţială în stabilirea adevărului în cauză, fiind astfel influenţată soluţia procesului.
Examinând hotărârea atacată în raport de această critică, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
Soluţia primei instanţe corespunde probelor administrate în cauză, confirmând, în mod justificat, soluţia dispusă de procuror.
Referitor la neaudierea martorului B.E. nu se constată incidenţa cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. şi în consecinţă, sub acest aspect, nici o încălcare a drepturilor petentului de natură să influenţeze soluţia procesului.
Mai întâi, procurorul a procedat la verificarea datelor de stare civilă ale martorului B.E., propus de petent cu ocazia ascultării sale la 27 octombrie 2008 (f.16 dosar procuror). Cu această ocazie s-a constatat că martorul are 83 de ani şi nu are adresa indicată de petent.
Pentru aceste considerente prin ordonanţa din 3 februarie 2009, în temeiul art. 67 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de petent cu referire la audierea, în calitate de martor, a numitei B.E.
Pe de altă parte, prima instanţă a refuzat audierea martorei, conformându-se prevederilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., dispoziţii în temeiul cărora, controlul judiciar asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor - prin care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată de procuror - se efectuează numai în limita actelor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, dar nici odată pe audieri de martori.
Aşa fiind, atât procurorul cât şi prima instanţă nu au procedat la ascultarea martorului solicitat, pentru motive bine determinate în fapt şi în drept.
Drept urmare, nu orice nemulţumire legată de soluţia pronunţată într-o cauză, sau prilejuită de efectuarea unui act sau luarea unei măsuri este de natură să genereze dreptul la sesizare al unor persoane împotriva activităţii organelor de cercetare penală; în acest sens, doar exercitarea abuzivă, cu vinovăţie a atribuţiilor de serviciu poate constitui faptă penală şi implicit poate antrena răspunderea penală a celui cercetat.
Concluzionând, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, soluţiile intimaţilor - care-l nemulţumesc pe petent - sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, al aplicării dispoziţiilor legale în calitatea lor de organe de cercetare penală, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor lor fiind atributul procurorului care exercită supravegherea urmăririi penale şi al instanţelor de judecată.
Pentru aceste considerente, critica formulată este nefondată şi prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor menţine, ca legale şi temeinice, atât soluţia primei instanţe, cât şi cea a procurorului de caz, confirmată de aceasta.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.M. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2190/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2207/2009. Penal → |
|---|
