ICCJ. Decizia nr. 2345/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2345/2009
Dosar nr. 6019/120/2007
Şedinţa publică din 22 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 565 din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., a achitat pe inculpata C.A.R. (fiica lui F. şi a I., născută la data de 4 februarie 1975 în Târgovişte, domiciliată în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa) pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatei amendă administrativă în sumă de 1.000 RON.
Sub aspectul laturii civile inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Târgovişte să plătească părţii civile M.C., echivalentul în RON la momentul executării, a sumei de 1.000 dolari SUA (pentru produsul – programul M.S.S.) şi suma de 7.622 RON (pentru produsele: programul W.P., W.N., M.O. şi M.W.), cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 iulie 2006, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat un control la SC S.I. SRL Târgovişte, ocazie cu care au constatat că pe cinci calculatoare erau stocate programe pentru calculator pentru care administratorul C.A.R. nu deţinea licenţă.
Astfel, au fost instalate următoarele programe: pe un număr de cinci calculatoare se afla instalat programul W.P., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul W.N., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul M.O., pe un număr de trei calculatoare se afla instalat programul M.W. şi pe un calculator programul M.S.S.
S-a mai reţinut că faptele inculpatei, de a instala, stoca, rula, afişa şi transmite în reţeaua sistemelor de calcul a programelor de calculator, având ca urmare prejudicierea materială a titularului dreptului de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.
Analizând în concret gradul de pericol social al faptei săvârşite de către inculpată, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine întrunirea tuturor trăsăturilor esenţiale ale unei infracţiuni şi anume săvârşirea cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, a faptei prevăzute de legea penală, cu consecinţa producerii unui grad corespunzător, suficient, de pericol social, atât timp cât inculpata este absolventă de studii superioare şi nu are antecedente penale, iar prejudicierea realizată dreptului de autor şi drepturilor conexe este minimă.
În soluţionarea laturii civile, prima instanţă a constatat că prejudiciul cert neacoperit la momentul pronunţării hotărârii este de 1.000 dolari SUA, respectiv 7.622 RON pentru cele cinci programe pentru care inculpata, în calitate de administrator la SC S.I. SRL Târgovişte, nu deţinea licenţă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 51 din 22 aprilie 2009, a respins apelul formulat de inculpată, apel care a vizat latura civilă a cauzei.
Instanţa de apel a reţinut că prejudiciul la care a fost obligată inculpata a fost corect stabilit, demonstrându-se prin probele de la dosar că, într-o medie relativă, sumele la care a fost obligată inculpata reprezintă preţurile ce se practică pe piaţa liberă cu privire la costurile instalării unor programe de calculator.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar la termenul stabilit pentru judecarea cauzei nu s-a prezentat.
Examinând recursul declarat, în raport de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, iar instanţa de apel a verificat apărările formulate de inculpată în legătură cu latura civilă.
Prejudiciul creat de inculpată este cel stabilit de instanţa de fond şi este cert.
Deşi partea civilă M.C. şi-a precizat pretenţiile civile la 6.699 dolari SUA, respectiv 18.739 RON (a se vedea declaraţia de constituire de parte din dosarul de urmărire penală) aceasta nu a produs probe certe cu privire la temeinicia cuantumului prejudiciului, astfel că inculpata a fost obligată numai la plata despăgubirilor rezultate din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cea de cercetare judecătorească.
Din coroborarea precizărilor din adresele SC T.S. SRL, SC S. SRL şi SC D.E. SRL cu declaraţiile inculpatei, care a fost de acord să plătească prejudiciul real stabilit în cauză, rezultă că paguba creată părţii civile este calculată chiar pe baza ofertelor de preţ înaintate de inculpată şi aparţinând unor firme ce desfăşoară activităţi specifice, adică s-a bazat pe probe înfăţişate de către inculpată.
În consecinţă, latura civilă a cauzei a fost bine rezolvată de instanţele de fond şi de apel, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 51 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3005/2009. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3007/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
