ICCJ. Decizia nr. 2809/2009. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2809/2009
Dosar nr. 4743/2/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin cererea formulată la 15 octombrie 2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti sesizarea formulată de petentul condamnat HGD., prin care solicită modificarea pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 449 C. proc. pen., cu referire la art. 144 alin. (1) lit. b) şi art. 144 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul de a se dispune conversiunea condamnării potrivit legislaţiei române.
Prin sentinţa penală nr. 2030 din 14 ianuarie 2008, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a dispus, în baza art. 144, art. 145 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 449 C. proc. pen., respingerea cererii de contopire formulată de petent.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a reţinut din dispozitivul hotărârii de recunoaştere că, potrivit dispoziţiilor art. 144 – art. 146 din Legea nr. 302/2004, statul român a ales ca petentul să execute pedeapsa într-un penitenciar din România, situaţie în care statul român este obligat să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul HGD. solicitând casarea sentinţei penale recurate şi, pe fondul cauzei, contopirea pedepselor pentru faptele concurente, potrivit art. 33 şi 34 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 486 din 10 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în majoritate de voturi, a admis recursul declarat de condamnat, a casat sentinţa penală nr. 2030 din 14 noiembrie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti şi a trimis cauza spre judecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că cererea formulată de petent trebuie calificată de către instanţa de fond ca fiind o cerere de conversiune a condamnării, cerere ce intră în competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti.
Procedând la soluţionarea cauzei în fond, Curtea reţine că prin sentinţa penală nr. 197 din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în baza art. 149 raportat la art. 146 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut efectele sentinţei penale nr. 36/2006 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a V-a, definitivă şi executorie la data de 8 iunie 2005 şi hotărârea nr. 244/2005 a Judecătoriei nr. 1 Malaga – Spania.
A dispus transferarea condamnatului HGD. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare.
S-a dedus perioada executată de la 19 octombrie 2001, la zi.
Cu ocazia soluţionării cererii de transfer, petentul nu a solicitat conversiunea condamnării în conformitate cu dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 197 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, petentul a solicitat contopirea pedepselor în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., cerere calificată de instanţă ca fiind o cerere privind conversiunea condamnării.
Analizând actele existente la dosar, Curtea apreciază că cererea formulată de petentul condamnat HGD. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 144 din Legea nr. 302/2004, autorităţile statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri în condiţiile enunţate de art. 145, fie să schimbe pedeapsa aplicată în statul de condamnare, cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile prevăzute de art. 146.
Potrivit dispoziţiilor art. 145, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Statul român a ales prima variantă, respectiv, continuarea executării condamnării în baza unei hotărâri judecătoreşti, situaţie în care este obligat să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 145 din Legea nr. 302/2004, modificată.
De asemenea, petentul HGD. şi-a exprimat consimţământul în faţa autorităţilor spaniole de a fi transferat pentru a executa restul de pedeapsă în România.
În raport de considerentele arătate, prima instanţă a apreciat că nu se poate dispune conversiunea condamnării, cât timp nu a fost solicitată cu ocazia soluţionării cererii de transfer formulată de statul de condamnare.
A proceda în alt mod, ar echivala cu modificarea unei sentinţe penale definitive intrate în puterea autorităţii de lucru judecat.
Cât timp, prin sentinţa penală nr. 197 din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a recunoscut efectele sentinţelor penale nr. 36/2004 din data de 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial din Madrid, secţia a V-a, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă cumulată de 20 ani închisoare şi sentinţa nr. 244/2005 a Judecătoriei nr. 1 din Malaga, prin care a fost condamnat la două pedepse de câte un an închisoare, atât statul de condamnare cât şi statul de executare au optat pentru aplicarea dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Legea nr. 302/2004, situaţie în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 146 din aceeaşi lege, care se referă la conversiunea condamnării.
În raport de considerentele arătate, s-a respins cererea formulată de petent ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpat, în termen legal, solicitând, în esenţă, să se constate că prin hotărârile spaniole recunoscute, a fost condamnat pentru mai multe infracţiuni concurente, ale căror pedepse, prevăzute de lege, nu depăşesc, pentru nici una 10 ani, încât, prin aplicarea cumulului juridic prevăzut de legislaţia română, nu se putea ajunge la pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată conform legislaţiei spaniole. Aşa fiind, modul de recunoaştere al hotărârilor este greşit, nelegal, deoarece nu trebuia recunoscut şi cumulul aritmetic aplicabil în Spania, ci trebuia aplicat cumulul juridic, aplicabil conform legii române.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată inculpatului în Spania, conform legii spaniole, pentru concursul de infracţiuni comise pe teritoriul acelui stat, are corespondent în legea română şi trebuie executată în continuare, aşa cum a fost recunoscută, petiţionarul, în momentul în care s-a hotărât să încalce legea spaniolă, asumându-şi toate riscurile încălcării acelei legi, inclusiv acela de a i se aplica cumulul aritmetic, aplicabil în Spania.
Sub acest aspect, condamnatul, cetăţean român, nu poate invoca încălcarea Constituţiei României şi principiul nediscriminării, pedeapsa rezultantă pe care o are de executat, nefiind rezultatul unei discriminări în raport de aplicarea legii faţă de alţi cetăţeni români ci al faptului că acesta a comis infracţiunile pe teritoriul altui stat, făcând, astfel, aplicabilă legea acelui stat.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat de condamnatul HGD., împotriva sentinţei penale nr. 175 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul HGD. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2802/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2824/2009. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
