ICCJ. Decizia nr. 2831/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2831/2009
Dosar nr. 6812/1/200.
Şedinţa publică din 21 august 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 356/S din 25 iunie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1242/62/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R., din infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) în infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea pe inculpatul J.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul J.R., luată prin încheierea din 26 martie 2009.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) şi 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.A.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în. vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În bază art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului O.A.N.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.V.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.A.N. a sumei de 450 lei obţinută prin vânzarea drogurilor şi de la inculpatul C.V. suma de 150 lei.
În baza art. 17 alin. (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantităţii de 1,39 gr. de rezină de cannabis (dovada seria H nr. 0000745), şi 10 comprimate MDMA (dovada seria H nr. 0000737).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii O.A.N. şi C.V. să plătească statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire penală, iar inculpatul J.R. a fost obligat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, inculpaţii O.A.N. şi C.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub dosarul nr. 1242/62/2009.
La termenul de judecată din 12 august 2009 instanţa de control judiciar verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor O.A.N. şi C.V.
Prin încheierea din 12 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub dosarul nr. 1242/62/2009 s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 C. proc. pen., raportat la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive a inculpaţilor O.A.N. şi C.V.
Prin aceeaşi încheiere au fost respinse cererile formulate de inculpaţii C.V. şi O.A.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării dea nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, că la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpaţii prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât lăsarea în libertate a acestora ar avea un impact negativ în comunitatea de unde provin şi ar crea un sentiment de nesiguranţă în rândul populaţiei, având în vedere circumstanţele în care s-au comis faptele.
S-a mai reţinut că, în raport de pericolul social generic al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, dar mai ales pericolul concret, determinat de modalitatea de săvârşire al faptelor, caracterul organizat şi numărul de persoane implicate, consecinţele produse precum şi rezonanţa socială pe care o au astfel de fapte în conştiinţa cetăţenilor, menţinerea arestării preventive este justificată de buna desfăşurare a procesului penal, probele care privesc faptele constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe carel-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaţilor.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că, nu se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat,
La menţinerea stării de arest instanţa de apel a mai avut în vedere stadiul procesului penal , necesitatea administrării probatoriului pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, apreciind că, durata arestului preventiv nu a depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpaţii O.A.N. şi C.V. , cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dosar nr. 6812/1/2009.
În recursurile lor, inculpaţii au solicitat admiterea acestora, casarea încheierii atacate şi judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive...".
Revenind la cauză, se reţine că, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte în raport de împrejurările concrete ale comiterii infracţiunilor - inculpatul O.A.N., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale i-a vândut investigatorului sub acoperire „M." la datele de 3 decembrie 2008, cantitatea de 2,21 grame de rezină de cannabis, la data de 5 decembrie 2008 , 6 pastile de ecstasy şi la data de 10 decembrie 2008 încă 6 comprimate de ecstasy, obţinând de fiecare dată de la cumpărător suma de câte 300 lei, iar inculpatul C.V. i-a oferit primului inculpat menţionat, 6 respectiv 7 pastile de ecstasy spre a fi vândute investigatorului sub acoperire „M." , iar la data de 10 decembrie 2008 a deţinut în cutia poştală 20 de comprimate de ecstasy - corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât ar crea un sentiment de nesiguranţă, de insecuritate în rândul membrilor societăţii, existând pericolul ca aceştia să săvârşească alte fapte penale.
Aşadar, aceste temeiuri nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării inculpaţilor şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
Pe de altă parte, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, hotărârea chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile Convenţiei Europeană a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în limitele legii.
Aşadar, toate aceste aspecte justifică dispoziţiile instanţei de control judiciar în sensul menţinerii arestării preventive astfel că, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc.pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.A.N. şi C.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.A.N. şi C.V. împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu mnori, ş pronunţată în dosarul nr. 1242/62/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2824/2009. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2836/2009. Penal → |
|---|
