ICCJ. Decizia nr. 2955/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2955/2009
Dosar nr. 4105/2/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 142 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen., invocată de petentul G.I.C.
Totodată, instanţa a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.I.C. (fiul lui E., născut la data de 17 februarie 1979, deţinut în Penitenciarul Giurgiu).
S-a reţinut că la data de 5 mai 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul G.I.C. împotriva „rezoluţiei sau ordonanţei procurorului conform art. 278 C. proc. pen.”.
Nici în plângere şi nici pe parcursul procesului penal, petiţionarul nu a indicat numărul şi data vreunei soluţii de netrimitere în judecată date de procuror şi care să stea la baza demersului său de a sesiza instanţa de judecată.
Petiţionarul a susţinut că este supus unui tratament necorespunzător în penitenciarele din ţară prin care a trecut, inclusiv în cel din Giurgiu, în care se află în prezent deţinut, fără a arăta însă nume, date sau fapte prin care să concretizeze susţinerile sale.
În şedinţa de judecată din 19 mai 2009, petiţionarul a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., fără a preciza însă care este legătura dintre aceste dispoziţii şi cauza penală de faţă şi nici care sunt prevederile din Constituţia României cărora acestea le contravin.
Instanţa de fond a constatat că prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. pen., referitoare la competenţa materială a instanţei supreme, considerate de petent ca fiind neconstituţionale, nu au nici o legătură cu soluţionarea plângerii dedusă judecăţii, prin care petentul a solicitat includerea sa în Programul de protecţie a martorilor şi a dezavuat regimul la care este supus în sistemul penitenciar, astfel încât această excepţie, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte fondul plângerii cu care a fost sesizată Curtea de către petentul G.I.C., instanţa, constatând pe de o parte că aceasta nu vizează o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, care să poată fi cenzurată de instanţă în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte că, referitor la solicitarea petentului de a fi inclus în Programul de protecţie a martorilor, există prevederi legale care stipulează îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii (art. 4 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor) şi reglementează o procedură specială în acest sens, a cărei iniţiere intră în sfera competenţei organului de cercetare penală sau a procurorului, care verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru a formula propunerea de includere în program, Curtea neavând nici o abilitare din această perspectivă, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.I.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul G.I.C., fără a arăta motivele de recurs.
În faţa instanţei de judecată, recurentul a solicitat admiterea căii de atac formulate, fără a arăta instanţei motivele declarării acesteia.
Verificând hotărârea atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., sesizarea instanţei cu plângere se poate face numai în condiţiile în care nemulţumirea petiţionarului vizează modul de soluţionare de către procuror a unei cauze penale, prin emiterea unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată.
Cum în cauză o asemenea soluţie nu a fost dispusă, sesizarea instanţei cu plângere este inadmisibilă, astfel cum în mod legal şi temeinic a constatat instanţa de fond, respingând plângerea petiţionarului.
Cererea petiţionarului de a se sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 pct. 1 C. proc. pen. a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât textul de lege invocat a fi neconstituţional, referitor la competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu are nicio legătură cu soluţionarea plângerii dedusă judecăţii, nefiind întrunite astfel cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu privire la condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
În consecinţă, recursul petiţionarului fiind nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare, dispunând obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la 20 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 635/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
