ICCJ. Decizia nr. 3307/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3307/200.
Dosar nr. 7659/1/2009
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 21 din 24 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, între altele, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de persoana solicitată C.M., cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77-100, art. 102, art. 105, art. 106 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.
Prima instanţă a apreciat că excepţiile de neconstituţionalitate invocate de persoana solicitată sunt inadmisibile în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât ceea ce se invocă, de fapt, este necesitatea modificării textelor de lege indicate, şi nu contradicţia acestora cu vreun text constituţional.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât excepţiile de neconstituţionalitate invocate îndeplineau condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Dispoziţiile din Constituţie prevăd în mod expres şi limitativ competenţa Curţii Constituţionale, în sensul că aceasta hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.
Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, reia această dispoziţie constituţională, stabilind în alin. (1), (2) şi (3) situaţiile în care o excepţie este admisibilă.
De asemenea, din examinarea dispoziţiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că excepţiile contrare prevederilor alin. (1), (2) şi (3) al aceluiaşi articol sunt inadmisibile, astfel că trebuie să fie respinse chiar de instanţă, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
Prima instanţă aşa a şi procedat, stabilind, corect, că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale întrucât excepţiile invocate nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate.
Persoana solicitată a invocat neconstituţionalitatea mai multor articole din Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv art. 77 – 100, art. 102, art. 105, art. 106.
Deşi e precizat că aceste texte vin în contradicţie cu art.16 din Constituţie, motivarea nu indică modul în care este încălcată Constituţia, susţinându-se în realitate, necesitatea modificării lor.
Curtea Constituţională a arătat, în numeroase decizii că aceasta verifică potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale.
Necesitatea de modificare a unor legi ca chestiune de lege formală, este atributul puterii legislative, astfel că, în mod corect, s-a stabilit că aceste critici nu au legătură cu soluţionarea cauzei, care se face pe baza textelor în vigoare, excepţiile de neconstituţionalitate invocate fiind inadmisibile în raport de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Conform prevederilor legii speciale nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 21 din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 580/39/2008.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4005/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3311/2009. Penal → |
|---|
