ICCJ. Decizia nr. 3272/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3272/2009
Dosar nr. 2066/252/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 791/R din 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de petiţionara F.G. împotriva deciziei penale nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalul Timiş în dosarul nr. 2066/252/2009 din 29 mai 2009, aceasta fiind obligată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 29 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 2066/252/2008, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea penală formulată de petenta F.G., domiciliată în Lugoj, judeţ Timiş în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. din Lugoj Casa Locală de Pensii, judeţ Timiş şi T.C. din Lugoj, Casa Locală de Pensii, judeţ Timiş ca fiind inadmisibilă .
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04 august 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj petenta F.G., în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. şi T.C. a formulat plângere penală împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul de Poliţie Timiş privind soluţionarea cererii din dosarul nr. 1962/P/2007 - nr. 235/VII/1/8 din 17 iulie 2008, împotriva sentinţei penale privind dosarul nr. 1962/P/2007 şi 81/11/2/2008 din dosar penal nr. 1710/252/8 - 15 iulie 2008 şi a solicitat anularea cheltuielilor de 30 lei.
În motivarea plângerii penale a solicitat reverificarea cauzei cu Casa de Pensii Lugoj, care împreună cu executorul judecătoresc B.N.T. au reţinut în dosar nr. 134/2005 şi nr. 163/2005 sume fără acte legale .
În data de 09 octombrie 2008 petenta F.G. a reclamat pe numiţii T.C. şi A.D.I., angajată şi respectiv directorul Casei Locale de Pensii Lugoj , pe faptul că au dispus după bunul plac de veniturile sale, respectiv pensie. Ca urmare, a solicitat cercetarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu constând în aceea că au poprit diverse sume de bani din pensia sa, fără temei, fiind astfel lipsită de mijloace de existenţă.
Petenta a precizat că a solicitat de mai multe ori sistarea popririlor, fapt ce nu s-a întâmplat însă.
In urma verificărilor efectuate s-a stabilit că T.C. este referent în cadrul Casei Locale de Pensii Lugoj, având printre atribuţii şi înfiinţarea popririlor asupra drepturilor de pensie ale pensionarilor.
Începând din luna iulie 2006 petenta F.G. a formulat o serie de cereri prin care a solicitat să fie informată cu privire la reţinerile din drepturile de pensie, solicitând totodată sistarea lor. La toate aceste cereri i s-a răspuns petentei, în termenele prevăzute de lege, fiind invitată la sediul instituţiei în situaţia în care se impunea clarificarea unor aspecte.
Cu privire la popririle ce au fost înfiinţate asupra pensiei petentei rezultă că acestea s-au făcut pe baza solicitărilor venite din partea Administraţiei Finanţelor Publice Lugoj şi a BEJ B.N.T.
S-a apreciat că măsura popririi a fost luată conform atribuţiilor de serviciu de către numita T.C., chiar dacă petenta a fost nemulţumită de această măsură, fapt ce nu putea fi verificat sau cenzurat de angajata casei de pensii, neavând competenţă în acest sens.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 29 februarie 2008 a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neînceperea urmăriri penale, apreciindu-se că în cauză nu a fost comisă nici o faptă penală de către cei doi făptuitori, aceştia procedând conform atribuţiunilor de serviciu.
Împotriva acestei soluţii s-a plâns petenta F.G. arătând că plângerea sa a fost soluţionată de poliţie şi parchet fără a fi citată şi ascultată. De asemenea s-a susţinut că angajaţii Casei de Pensii Lugoj au încălcat disp. art. 4096 C. proc. civ. care prevăd că se poate reţine doar ⅓ din venitul lunar a unei persoane, iar ei i-a fost reţinut peste ½ din venit fiindu-i afectate mijloacele de existenţă.
Prin rezoluţia prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 02 aprilie 2008 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei din dosar nr. 1962/P/2007.
În cuprinsul motivării s-a arătat că, poprirea făcută asupra drepturilor băneşti ale petentei a avut ca temei atât solicitarea Administraţiei Finanţelor Publice Lugoj cât şi a BEJ B.N.T. În consecinţă atunci când sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea poate ajunge până la ½ din venitul lunar aşa cum prevede art. 409 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea s-a apreciat că, nu poate fi primită nici critica faptului că petenta nu a fost citată şi ascultată, deoarece această a fost audiată de organele de poliţie la data de 22 noiembrie 2007.
Împotriva acestor soluţii petenta a formulat plângere penală la Judecătoria Lugoj înregistrată sub nr. 1710/252 din 24 iunie 2008, plângere ce a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj şi s-a dispus respingerea ca fiind tardivă a plângerii petentei.
În motivarea sentinţei judecătoreşti s-a arătat că, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 -278 împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăriri penale, persoana vătămată poate face plângere la judecătorie în termen de 20 de zile de la data comunicării rezoluţiei prim procurorului, iar potrivit art. 162 raportat la art. 179 alin. (4) C. proc. pen., comunicarea actelor procedurale se face, în cazul în care destinatarul nu este găsit la domiciliul , prin afişare pe uşa locuinţei acestuia , (aşa cum s-a procedat şi în speţa de faţă).
Plângerea formulată de petenta a fost expediată în data de 19 iunie 2008, mult peste termenul legal de 20 de zile astfel că instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi a respins plângerea ca fiind tardiv formulată .
Împotriva acestei sentinţei penale a declarat recurs petenta, în termenul prevăzut de lege, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 14 august 2008.
Prin Decizia penală nr. 652/R din 27 octombrie 2008 Tribunalul Timiş a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă F.G. împotriva sentinţei penale nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj .
În motivarea deciziei penale s-a apreciat că plângerea petentei este formulată cu mult peste termenul de decădere reglementat de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care rezoluţia procurorului care a fost atacată s-a emis la data de 29 februarie 2008 iar petenta a expediat plângerea prin poştă la data de 19 iunie 2008 .
Împotriva acestei decizii pronunţată de Tribunalul Timiş petenta F.G. a declarat recurs, solicitând anularea sumelor la care a fost obligată la plată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi a formelor de reţinere care se exercită asupra veniturilor sale .
Prin Decizia penală nr. 106/R din 05 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respins recursul declarat de petentă, ca fiind inadmisibil.
Fiind analizată Decizia penală a Tribunalului Timiş s-a constatat că această instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă de o altă cale de atac ordinară, în această situaţie Curtea de Apel nu mai are posibilitatea analizării hotărârii pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1710/252/2008 .
Petenta F.G. a formulat o nouă plângere penală împotriva aceleiaşi rezoluţii emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 1962/P/2007, cauză soluţionată prin sentinţa penală nr. 316 din 15 iulie 2008 a Judecătoriei Lugoj, menţinută prin Decizia penală nr. 652/R din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş şi Decizia penală nr. 106/R din 05 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Astfel în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a), instanţa a respins noua plângere formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţie Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj pronunţată în dosarul 1962/P/2007, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţei penale a declarat recurs petenta F.G., înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 29 mai 2009 sub acelaşi număr de dosar, respectiv 2066/252/2008.
Recurenta a criticat sentinţa prin aceea ca nu i-a fost comunicata sentinţa primei instanţei si de asemenea critică modul cum s-au acordat cheltuielile si netemeinicia sentinţei de mai sus. De asemenea critică sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 484/R din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 2066 /252/2009 din 29 mai 2009 s-a respins ca nefondat recursul petentei.
Curtea de Apel Timişoara a considerat că prin sentinţa penală nr. 161 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Lugoj a fost respinsă plângerea penală formulată de F.G. în contradictoriu cu făptuitorii A.D.I. şi T.C., ca inadmisibilă, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalului Timiş prin care s-a respins ca nefondat recursul petentei recurente, astfel încât, petenta a folosit calea de atac a recursului împotriva deciziei penale nr. 484/R din 15 iunie 2009 a Tribunalului Timiş, un nou recurs fiind inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta F.G., fiind nemulţumită de soluţia Curţii de apel, solicitând verificarea situaţiei învederate, exonerarea de plată cheltuieli de judecată şi daune morale şi materiale de 2 miliarde lei.
Petiţionara a ataşat recursului un set de acte în susţinerea acestuia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea îl constată inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile judecătoreşti a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele hotărâri judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive, determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit, principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale de atac strângându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurenta petiţionară şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar calea de atac – recursul cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta F.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta F.G. împotriva deciziei penale nr. 791/R din 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3289/2009. Penal → |
|---|
