ICCJ. Decizia nr. 3311/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3311/200.
Dosar nr. 8067/1/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 44891/3/2008, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor R.C. şi R.(N.)N. în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. combinat cu art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii R.C. şi R. (fost N.) N. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi punerea lor în libertate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de consecinţele acestora, că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunţată o hotărâre de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.C. şi R. (fost N.) N. împotriva încheierii de şedinţă din 2 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 44891/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească suma de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3321/2009. Penal → |
|---|
