ICCJ. Decizia nr. 3289/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3289/200.
Dosar nr. 8051/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin încheierea din Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut - în baza art. 3002 alin. (3) raportat la art. 160b C. proc. pen. - măsura preventivă luată faţă de inculpatul I.A., respingând cererea de înlocuire a acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi ţara, pe considerentul că, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare din moment ce inculpatul, în calitate de comisar al Poliţiei Române a pretins şi primit cu titlu de mită de la investigatorii sub acoperire diverse sume de bani pentru a nu-i sancţiona contravenţional la abateri de la legea circulaţiei pe drumuri publice.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanţele de ordin personal.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea recurată, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. pen. – Înalta Curte constată că sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin încheierea din 13 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că în 12 iunie 2009, ca şi ofiţer de poliţie, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi pretins şi primit 300 lei de la investigatorul sub acoperire I.A., 1000 lei de la S.V.A. şi 150 lei de la B.S. pentru a nu le aplica sancţiuni contravenţionale la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
În acelaşi timp ar fi atestat în 2 procese-verbale, menţiuni necorespunzătoare adevărului.
Urmărirea penală a fost finalizată prin rechizitoriul din 3 iunie 2009, D.N.A. sesizând instanţa de judecată cu fapte pretins săvârşite de către inculpat.
Una din condiţiile legale pentru menţinerea stării de arest preventiv o constituie aspectul ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Analizând însă pericolul concret pentru comunitate dacă inculpatul ar fi lăsat liber se constată că acesta nu mai subzistă. Astfel, inculpatul a fost privat de libertate timp de 4 luni, estompându-se ecoul faptelor sale în comunitatea din care face parte. Pe de altă parte inculpatul este o persoană cu studii superioare, este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, pe care a şi recunoscut-o şi regretat-o sincer, are grave probleme de sănătate şi este singurul întreţinător al familiei compusă din soţie şi 2 copii.
Acesta nemaiîndeplinind funcţia în virtutea căreia ar fi pretins şi primit mita, evident că nu mai este posibilă repetarea faptelor sale.
Imaginea organelor de poliţie nu poate constitui un argument în favoarea existenţei pericolului social concret prevăzut de persoana inculpatului, ştiut fiind că actele de conduită al fiecărui membru al unui colectiv de muncă din cadrul instituţiei publice sau private se răsfrâng singular, personalizat pe cel care le-a săvârşit şi nu pe întreg colectivul sau pe instituţia în sine.
Nu în ultimul rând, starea de libertate în care trebuiesc cercetaţi şi judecaţi inculpaţii este cea normală, excepţia constituind-o starea de arest preventiv, dar numai pentru persoanele care într-adevăr prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel că, dispărând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată în parte încheierea atacată şi pe fond revocată măsura preventivă cu consecinţa punerii de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6166/2/2009 (nr. 1610/2009).
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând, revocă măsura arestării preventive a inculpatului I.A. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP din 13 iunie 2009 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4005/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
