ICCJ. Decizia nr. 3350/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3350/2009
Dosar nr. 4681/1/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 29 din 19 februarie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 62/P/2007 din 5 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Bacău, reţinând, în esenţă, că faptele pretins a fi comise de către învinuiţi nu au fost săvârşite în realitatea obiectivă şi nu se poate dispune începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a unor persoane nevinovate, iar rezoluţia pronunţată este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de prima instanţă a declarat recurs petiţionarul care a criticat-o pentru nelegalitate şi neteminicie şi a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte prin Decizia penală nr. 1947 din 26 mai 2009 a respins ca nefondat recursul apreciind că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii că intimaţii ar fi comis infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri petentul a formulat contestaţie în anulare, fără a indica vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., reiterând doar criticile învederate în faţa instanţei de fond şi de recurs cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror.
Examinând cauza în raport cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen. se constată că, fiind o cale extraordinară de atac contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunţarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În cauză însă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, respectiv criticile formulate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Cum, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aşa încât una dintre cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare nu este îndeplinită, contestaţia în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 1947 din 26 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 827/32/2008.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1586/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3351/2009. Penal → |
|---|
