ICCJ. Decizia nr. 1586/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1586/2009
Dosar nr. 679/2/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulară de petenţii P.D. şi P.R. împotriva ordonanţei nr. 1086/P/2007 din 20 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 2087/II/2/2008 din 6 ianuarie 2009 a procurorului general a acestui parchet, menţinând soluţiile atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele :
Prin ordonanţa nr. 1086/P/2007 din 20 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici Ş.D.B.(în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.), C.M.D. şi T.M.(în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.) sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul comiterii de către autori necunoscuţi a infracţiunilor prevăzute de art. 290, 293 şi 215 C. pen., precum şi faţă de F.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 291 C. pen., şi declinarea ei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în vederea continuării cercetărilor penale.
Plângerea adresată de către petenţi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 2087/II/2/2008 din 6 ianuarie 2009.
Investită cu plângerea petiţionarilor împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, instanţa de fond a constatat că procurorul i-a audiat pe notarii intimaţi, ca şi pe celelalte persoane implicate în cauză (F.A., B.E., E.Y.), la dosarul cauzei s-au depus înscrisurile notariale contestate, astfel că invocarea lipsei rolului activ din partea organului de urmărire penală nu este fondată.
S-a mai constatat că în cauză nu există dovezi că notarii publici şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu în legătură cu întocmirea şi autentificarea înscrisurilor contestate, potrivit obligaţiilor ce le reveneau în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 36/1996.
Pe de altă parte, în cauză s-a dispus disjungerea în vederea identificării persoanelor vinovate, măsură ce demonstrează cu prisosinţă rolul activ al organelor de urmărire penală.
În consecinţă, constatând ca legală şi temeinică soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror, instanţa de fond a menţinut-o, respingând plângerea petenţilor ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii P.D. şi P.R. solicitând casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea plângerii şi desfiinţarea ca nelegală şi netemeinică a ordonanţei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei notari publici.
S-a arătat că notarul C.M.D. a ignorat împrejurarea că în cartea de identitate folosită pentru obţinerea procurii, codul numeric personal al mandantului P.D. este format din 12 cifre, iar nu 13 cum este legal.
Notarul public Ş.D.B. a ignorat evidenţa falsului ştampilei aplicată pe contract şi care era scanată, ca şi faptul că timbrul sec era imprimat. Un alt aspect care nu a fost observat, deşi era evident, se referă la semnătura mandantei P.R. care diferea pe actele prezentate acestui notar. Notarul nu a verificat nici starea civilă de soţi a mandanţilor.
Petenţii i-au solicitat notarului public să ia act de lucrările făcute în dol şi să le comunice biroului de carte funciară, dar acesta a refuzat.
Organele de urmărire nu au făcut verificările necesare în legătură cu identificarea lui E.Y., a prezenţei lui în România la data de 28 martie 2007, când notarul public Ş.D.B. a autentificat procura cu nr. 489.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în Dosarul penal nr. 1086/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Actele premergătoare efectuate în cauză sunt insuficiente şi infirmă concluzia la care a ajuns procurorul, atât în fapt, cât şi în drept; existenţa cauzelor care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale – pe lângă eronata invocare a temeiului lor juridic – a fost prematur constatată, în pofida existenţei unor indicii privind săvârşirea unor fapte penale şi în absenţa vădită a altora, în măsura să conducă la stabilirea completă a situaţiei de fapt şi a adevărului în cauză.
În ordinea cronologică a evenimentelor, Înalta Curte reţine că:
1. La data de 28 martie 2007, la Biroul Notarial Fiducia din Bucureşti, notarul public Ş.D.B. a autentificat sub nr. 489 procura prin care E.Y. l-a împuternicit pe B.E., ambii domiciliaţi în Israel, să cumpere imobilul din bulevardul X, sectorul 3 Bucureşti, cu numărul cadastral 756/75.
Totodată, mandatarul a fost împuternicit să şi vândă cui va crede de cuviinţă, acelaşi apartament (fila 105 dosar urmărire penală).
2. La data de 29 martie 2007, Asociaţia de locatari a blocului X, cu avizul Primăriei Sectorului 3 Bucureşti, a eliberat o adeverinţă prin care confirma că P.D. nu are debite. Adeverinţa urma să-i servească proprietarului la primărie pentru confirmare şi la notariat pentru vânzare, iar la baza vizării ei era necesară şi cartea de identitate a solicitantului, în original şi xerocopie (fila 63, fila 97).
3. La data de 3 aprilie 2007, la două notariate diferite, B.N.P. T.M. din Buzău şi B.N.P. C.M.D. din Călăraşi, s-au redactat şi autentificat procurile nr. 818 şi, respectiv, 771, prin care P.R. şi P.D. împuterniceau, fiecare dintre ei, dar în mod separat, pe F.A., să vândă cota indiviză de 1/2 din apartamentul situat în Bucureşti, bulevardul X împreună cu dreptul de proprietate asupra acesteia (filele 109 şi 111 dosar urmărire penală).
P.D. figurează cu domiciliul în Bucureşti, sector 2, iar P.R. – în Bucureşti.
Datele de stare civilă ale lui P.D. sunt altele decât cele reale, iar codurile numerice personale diferă faţă de cele înscrise în cărţile de identitate autentice atât în cazul lui P.D., cât şi în cazul lui P.R.
4. În ziua de 4 aprilie 2007, la cererea B.N.P. Ş.D.B., Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Sector 3 Bucureşti eliberează extrasul de carte funciară asupra apartamentului din bulevardul X(fila 94).
În aceeaşi zi de 4 aprilie 2007, la cererea B.N.P. Ş.D.B., notarii publici T.M.(la ora 9,42) şi C.M.D.(la ora 12,31) comunică faptul că procurile autentificate la birourile lor notariale, nr. 818 şi 771 din 3 aprilie 2007, nu au fost revocate (filele 107, 108).
În aceeaşi zi, la cererea lui P.R., Consiliul local al Sectorului 3 Bucureşti, Direcţia Impozite şi Taxe Locale a eliberat certificatul de atestare fiscală nr. 18179 (fila 96).
5. La data de 6 aprilie 2007, notarul public Ş.D.B. a întocmit şi autentificat sub nr. 553 contractul de vânzare-cumpărare dintre P.D. şi P.R., prin mandatar F.A., şi E.Y. prin mandatar B.E., având ca obiect apartamentul din bulevardul X.
În contract, soţii P. figurează cu domiciliul în Bucureşti, sector 2 (filele 115-117).
6. La data de 8 aprilie 2007, petiţionarii P.D. şi P.R. constată că apartamentul proprietatea lor din Bucureşti a fost scos la vânzare, pe ferestrele acestuia fiind amplasat un afiş cu acest anunţ. Sesizate, organele de poliţie l-au identificat pe B.E. în persoana mandatarului vânzătorului imobilului.
7. La 11 aprilie 2007, petiţionarii s-au prezentat la B.N.P. Ş.D.B. unde au constatat că actele de identitate folosite de persoanele care s-au substituit soţilor P. sunt false, ca şi copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 396 din 31 ianuarie 2002 prin care aceştia dobândiseră imobilul în discuţie, înscris care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 553 din 6 aprilie 2007.
În aceeaşi zi, B.N.P. T.M. şi C.M.D. au comunicat prin fax procurile autentificate nr. 818 şi 771 din 3 aprilie 2007, către B.N.P. Ş.D.B.(filele 109-112).
Din expunerea faptelor rezultă pregătirea minuţioasă a operaţiunii de înstrăinare şi împosedare ilegală asupra apartamentului proprietatea petiţionarilor P., ceea ce a şi permis efectuarea într-un timp extrem de scurt a tuturor actelor necesare.
Pentru corecta şi completa stabilire a tuturor participanţilor la săvârşirea faptelor, a contribuţiei fiecăruia dintre ei, a relaţiilor stabilite între aceştia, cauza trebuie abordată în unitatea ei; o soluţie la adăpost de orice critică ar fi posibilă doar în măsura în care cercetările penale ar viza întreg tabloul evenimentelor, toţi participanţii la fapte, inclusiv autorii infracţiunilor de înşelăciune, disjungerea cauzei limitând inclusiv posibilitatea cercetării activităţii desfăşurate de notarii publici.
Numeroase aspecte referitoare la eventuale înţelegeri oculte între vânzători, cumpărători, funcţionari ai Oficiului de cadastru, notari, nu pot fi stabilite în condiţiile în care în dosar există declaraţii de genul celei a lui B.E.: „îmi menţin în totalitate declaraţia dată în faţa organelor de poliţie la data de 8 aprilie 2007" (fila 156), declaraţie care nu se află însă în acest dosar, sau în condiţiile în care, existând şi câte trei-patru exemplare ale copiilor xerox de pe actele notariale, nu există nici o declaraţie complet lizibilă a persoanei vătămate P.R.(a se vedea copia acestei declaraţii – la fila 70), ori o confruntare între F.A. şi E.Y. şi P.D., având în vedere faptul că primii doi afirmă că afacerea au încheiat-o cu cel de-al treilea.
Competenţa Înaltei Curţi poartă doar asupra soluţiei de netrimitere în judecată dispusă faţă de cei trei notari nu şi asupra măsurii de disjungere dispusă faţă de F.A., dar substanţa urmăririi penale şi de stabilire a adevărului în cauză se concentrează tocmai pe cercetarea faptelor comise de acesta şi a împrejurărilor în care a obţinut întocmirea documentelor notariale; În limitele competenţei sale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că această cercetare se poate face numai în condiţiile desfiinţării ordonanţei nr. 1086/P/2007 din 20 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă şi trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Acesta este şi raţiunea pentru care, deşi competentă să modifice temeiul juridic greşit al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte nu va proceda în consecinţă, lăsând procurorului posibilitatea de a dispune, după îndeplinirea mijloacelor de probă ce se vor arăta în continuare (Înalta Curte observă însă că, în condiţiile în care notarii publici au efectuat verificări de documente, au întocmit şi autentificat înscrisuri notariale şi, deci, există fapte în materialitatea lor a căror cercetare s-a efectuat, nu se poate dispune neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; tot astfel, indicarea temeiului prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc. pen. este eronată, întrucât împrejurarea că actele de identitate prezentate nu au ridicat suspiciuni notarilor nu constituie o eroare de fapt în sensul legii penale şi al doctrinei juridice, iar altă cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu se constată în speţă).
Înalta Curte stabileşte ca procurorul:
1) să procedeze la verificarea documentelor notariale întocmite de notarii publici T.M., C.M.D. şi Ş.D.B., în original,
2) să audieze persoanele care au avut atribuţii de verificarea documentelor şi identităţilor părţilor, întocmirea, semnarea, autentificarea înscrisurilor, etc. şi modul în care le-au îndeplinit în raport de dispoziţiile legale şi îndatoririle de serviciu (atât notari, cât şi personal auxiliar); În acest sens, se vor depune la dosar un exemplar al Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale precum şi a Regulamentului pentru aplicarea acestei legi, fişa postului angajaţilor birourilor notariale, dispoziţii şi acte de esenţa cercetării infracţiunilor de serviciu;
3) se va verifica dacă cei trei notari au avut la dispoziţie, la momentul întocmirii şi autentificării procurilor, iar notarul Ş.D.B. şi la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 396 din 31 ianuarie 2002, în original, prin care P.R. făcea dovada proprietăţii asupra apartamentului situat în bulevardul X.
În cazul în care contractul a fost prezentat în copie legalizată, se vor verifica datele de autenticitate ale acesteia şi în ce măsură ele au fost examinate de notar (ştampila scanată, timbru sec imprimat, valoarea timbrului neadecvată datei contractului, etc.).
5. În acest sens, având în vedere declaraţia notarului public Ş.D.B.(fila 90) că i s-a depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 396 din 31 ianuarie 02 cu timbru judiciar de 15.000 lei, se vor solicita relaţii la Uniunea Naţională a Notarilor Publici în legătură cu folosirea acestor timbre în perioada utilizată, stabilită şi în funcţie de valoarea scrisă etc.
6. Se va verifica existenţa cererii pe care, potrivit legii, (art. 43 Legea nr. 36/1995) P.D. trebuia să o formuleze pentru autentificarea procurorii, cerere care nu se află la dosarul cauzei, dar despre care se face vorbire în adresa D.N.A. – Secţia de combatere a corupţiei nr. 1818-3/2008 din 8 decembrie 2008 şi care ar fi fost înaintată împreună cu copia xerox a contractului de vânzare-cumpărare nr. 396 din 31 ianuarie 02 de către B.N.P. C.M.D.(fila 142).
7. Notarii T.M. şi C.M.D. vor fi audiaţi şi în legătură cu împrejurarea că li s-a solicitat întocmirea unor procuri în vederea înstrăinării unui imobil situat în Bucureşti şi, deşi Legea nr. 36/1995 nu interzice acest lucru, neobişnuitul situaţiei (soţi, acţionând separat, în localităţi în care nu locuiesc şi în care nu se află bunul imobil) ar fi impus o atenţie suplimentară la verificarea actelor şi un semnal de alarmă în legătură cu corectitudinea demersului făcut de solicitanţi unor notariate din Buzău, respectiv Călăraşi, în lipsa oricărui motiv plauzibil.
8. Pe aceeaşi linie, notarul C.M.D. va fi audiat în legătură cu identificarea făcută asupra persoanei lui P.D. şi a verificării cărţii sale de identitate ce are înscris un C.N.P. de doar 12 cifre.
9. Audierea notarului public Ş.D.B. va avea în vedere şi stabilirea naturii relaţiilor sale cu cumpărătorul apartamentului, E.Y. şi mandatarul acestuia, B.E., precum şi cu F.A., dar şi a relaţiilor dintre cei trei.
10. Notarul public va fi audiat şi în legătură cu neconcordanţa constatată în actele ce i s-au prezentat şi la care face referire în declaraţia sa dată la 28 noiembrie 2007 (fila 89 verso). Se va stabili natura acestei neconcordanţe, importanţa şi consecinţele ei asupra actelor ce urmau a fi încheiate, modul în care a fost rezolvată această problemă, dacă şi cum putea fi ea rezolvată în mod legal, posibilitatea notarului însuşi de a fi îndreptat eroarea, potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995.
11. Notarului public Ş.D.B. i se vor solicita explicaţii în legătură cu coincidenţa de a i se solicita încheierea unui contract de vânzare a unui imobil situat în Bucureşti de către un mandatar împuternicit cu numai o zi în urmă pe baza unor procuri date în aceeaşi zi, de soţii P., domiciliaţi în Bucureşti, dar întocmite la notariate din Buzău şi Călăraşi, unui cumpărător care a împuternicit un mandatar pentru cumpărarea tocmai a acestui imobil cu numai o săptămână înainte, procură dată la biroul notarului public Ş.D.B., şi măsurile de îndeplinire riguroasă a îndatoririlor pe care le avea şi pe care le-a luat în legătură cu verificarea actelor şi persoanelor în cauză.
12. În sfârşit, notarul public va fi audiat în legătură cu explicarea ignorării adresei de domiciliu a vânzătoarei P.R. consemnată în procura nr. 818 din 3 aprilie 2007 ca fiind în Bucureşti, în favoarea celei înscrise în contractul de vânzare-cumpărare din anul 2002 – din Bucureşti, sector 2 pe care o regăsim şi în contractul din 6 aprilie 2007.
13. Se va dispune efectuarea de expertize criminalistice prin care să se stabilească autenticitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 396 din 31 ianuarie 2002 deţinut de cele trei birouri notariale prin comparare cu cel aflat în deţinerea petiţionarei P.R.
14. Se va stabili autenticitatea actelor de identitate ale persoanelor P.D., P.R., depuse la birourile notariale prin compararea datelor de stare civilă, a fotografiilor şi celorlalte menţiuni cu cele originale aflate în evidenţa Direcţiei Generale de Evidenţa Persoanelor.
15. Se va verifica la cererea cărei persoane s-a eliberat, la data de 5 decembrie 2006, extrasul de carte funciară pentru informare de către Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară a Sectorului 3 Bucureşti şi în ce măsură prezentarea acestui document era obligatorie la autentificarea procurii (de către B.N.P. T.M.) şi în ce formă (original sau copie legalizată, situaţie valabilă pentru toate cele 3 notariate).
16. Se vor întocmi orice alte acte de urmărire penală a căror utilitate, pertinenţă şi concludenţă pentru soluţionarea cauzei va rezulta pe parcursul cercetărilor.
În raport de dovezile administrate în cauză, procurorul va stabili eventuala existenţă a vinovăţiei învinuiţilor şi, în caz afirmativ, va aprecia asupra formei acesteia, de culpă sau de intenţie, în raport de care se poate stabili şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de fiecare persoană în parte, în infracţiunile de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) sau abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar în legătură cu aceasta, posibila stabilire a unei complicităţi la infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum şi a infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Pentru aceste considerente, constatând fondat recursul declarat de petiţionarii P.D. şi P.R., în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune admiterea acestuia, casarea sentinţei penale nr. 48 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi, în rejudecare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerile persoanelor vătămate recurente împotriva ordonanţei nr. 1086/P/2007 din 20 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o va desfiinţa. Cauza va fi trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale, avându-se în vedere cele dispuse prin considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarii P.D. şi P.R. împotriva sentinţei penale nr. 48 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea formulată de persoanele vătămate P.D. şi P.R. împotriva ordonanţei nr. 1086/P/2007 din 20 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o desfiinţează, şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1572/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3350/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
