ICCJ. Decizia nr. 3396/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3396/2009

Dosar nr. 14470/63/2008

Şedinţa publică din 23 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80 din 24 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 14470/63/2008, s-a dispus:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 6 lit. a), b) şi c) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., rap.la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), coroborat cu art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 24 iunie 2008, la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv.

În baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a expulzării faţă de inculpat, după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, a fost condamnat inculpatul M.R. - fiul lui M.P. şi S.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 5 iulie 2008, la 19 noiembrie 2008.

În baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă al expulzării faţă de inculpat, după executarea pedepsei.

În baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 şi art. 118 pct. 1 lit. b) şi pct. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 1466,2 grame rezină de cannabis.

A fost confiscată suma de 1.500 euro de la inculpatul M.G.

A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de: câte 65 lei; către martorul B.B.; câte 15 lei către martorul M.M.; câte 15 lei către martorul T.G.G.I.; câte 2.500 lei, cheltuieli judiciare statului; câte 1.330 lei, onorariu traducător şi câte 150 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, nr. 73/D/P/2008, prin care au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii: M.G., pentru infracţiunile de introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin legea nr. 522/2004 şi trafic de droguri de risc în formă continuată, prev.de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final cu alicarea art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni; M.R., pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în fapt, că în primăvara anului 2008, inculpaţii au convenit privitor la înfiinţarea unei societăţi comerciale cu sediul în Bacău, sub denumirea SC S.P. SRL, având ca obiect importul de produse alimentare şi cosmetice şi valorificarea în România, prin centre comerciale din Bacău; în aceeaşi perioadă, M.R. a cunoscut pe colaboratorul P.M., propunându-i să racoleze persoane în vederea cumpărării de droguri - haşiş şi cocaină - şi colaboratorul să garanteze pentru solvabilitatea cumpărătorilor şi securitatea tranzacţiilor cu aceştia.

În luna mai 2008, inculpatul M.G., prezentat de inculpatul M.R., colaboratorului P.M., s-a deplasat din Bacău în Craiova, împreună cu acest colaborator şi au discutat cu o persoană „racolată", respectiv colaboratorul C.D., privitor la o colaborare având ca obiect aducerea de droguri din Italia, respectiv haşiş şi cocaină, care să fie vândute colaboratorului C.D.

Înţelegerea dintre inculpatul M.G. şi colaboratorul C.D. a fost ca inculpatul să procure şi să aducă din Italia, în scopul vânzării către colaborator, cantitatea de 1,5 kilograme haşiş, la preţul de 3.000 euro/kilogram, în termen de o lună de la discuţia din luna mai 2008.

La revenirea în municipiul Bacău, inculpatul M.G., a discutat cu inculpatul M.R., în prezenţa colaboratorului P.M., stabilind împreună modalitatea de transportare şi de vânzare a drogurilor în raiova, respectiv prima vânzare să fie făcută către colaboratorul C.D. şi să vizeze cantitatea de 500 grame haşiş, pentru a se convinge de seriozitatea cumpărătorului, privitor la efectuarea plăţii în condiţiile stabilite şi a verificării securităţii tranzacţiei privitor la descoperirea operaţiunii de către poliţie. Totodată, inculpatul M.R. a hotărât ca drogurile pentru prima tranzacţie să fie transportate în autoturismul condus de colaboratorul P.M., iar cei doi inculpaţi să se deplaseze cu un alt autoturism, după auovehiculul condus de colaborator.

În aceste condiţii, în jurul datei de 15 iunie 2008, inculpatul M.G. s-a deplasat în Italia, cu avionul, în scopul procurării de haşiş, iar după câteva zile, inculpatul M.R. a contactat pe colaboratorul P.M., solicitându-i să-l însoţească în municipiul Alba Iulia, în vederea preluării unor pachete cu sticle de vin. S-a reţinut că inculpatul M.R., în discuţia purtată cu acest colaborator, a utilizat expresii precum „colete, pachete, contracte", ceea ce a permis colaboratorului să înţeleagă că este vorba în realitate despre droguri.

În baza acestei înţelegeri, inculpatul M.R. şi colaboratorul P.M. s-au deplasat în municipiul Alba Iulia cu autoturismul V. cu numere de înmatriculare italiene, proprietatea inculpatului, iar la destinaţie inculpatul a contactat o persoană de cetăţenie italiană, numitul L. despre care colaboratorul a aflat că se ocupa cu activităţi de comerţ cu produse cosmetice în acest oraş; în timpul nopţii cei doi au rămas în apartamentul numitului L.

În ziua următoare, colaboratorul P.M. şi inculpatul M.R. au fost conduşi de numitul L. la un depozit situat la periferia oraşului, pe drumul de acces Alba Iulia-Cluj Napoca, la un depozit şi aici au fost descărcat dintr-un autocamion TIR, 2 cutii de carton sigilate, alături de paleţi cu alte produse, cutiile fiind luate şi depozitate de inculpatul M.R. în autoturismul V., după care, inculpatul şi colaboratorul s-au deplasat în oraşul Bacău.

În timpul deplasării, la tranzitarea municipiului Sibiu, inculpatul M.R., a deschis una din cutii, constatând că se aflau în interior sticle cu vin, iar după ridicarea unei sticle, colaboratorul P.M. a observat prezenţa unor plăci învelite în staniol, despre care inculpatul M.R. a afirmat că „drogurile nu sunt sfărâmate".

La destinaţie, în municipiul Bacău, drogurile au rămas în posesia inculpatului M.R. care le-a depozitat într-un loc neidentificat, până în data de 24 iunie 2008, când inculpatul M.G. le-a oferit spre vânzare colaboratorului C.D.

În intervalul 20-21 iunie 2008, inculpatul M.G. a intrat în România cu autoturismul marca R.K., înmatriculat în Italia, întâlnindu-se la data de 22 iunie 2008, cu colaboratorul C.D., în municipiul Craiova, judeţul Dolj, între cei doi efectuându-se o tranzacţie, în sensul că inculpatul a vândut colaboratorului cantitatea de 500 grame haşiş cu suma de 1.500 euro.

S-a reţinut că inculpatul M.G. a avut asupra sa drogul la intrarea în România, drog ascuns în autoturismul R.K., despre venirea sa în România, colaboratorul P.M. fiind anunţat telefonic după care, inculpatul alături de colaborator s-au deplasat pe ruta Balş-Slatina-Craiova, la locul vânzării drogului - marketul R. din Craiova, către colaboratorul C.D.

În ziua de 24 iunie 2008, inculpatul M.G. s-a deplasat din municipiul Bacău în municipiul Craiova cu autoturismul marca O.A., în care se afla cantitatea de 1,5 kilograme haşiş în vederea vânzării drogului colaboratorului C.D.; s-a reţinut că în timpul deplasării, inculpatul a ţinut legătura telefonică cu acest colaborator stabilind un alt loc de întâlnire, în municipiul Slatina, unde s-a realizat vânzarea drogului pentru suma de 10.500 euro, după realizarea tranzacţiei inculpatul fiind prins în flagrant.

De asemenea, s-a reţinut că la data de 26 iunie 2008, inculpatul M.G., aflat în Arestul I.P.J. Dolj, a contactat telefonic pe inculpatul M.R., întrebându-l dacă a fost controlat de poliţie şi au fost ridicaţi banii cu ocazia percheziţiei domiciliare şi cerându-i să schimbe banii respectivi la o casă de schimb valutar, întrucât sunt marcaţi, precum şi să o contacteze pe prietena sa, numita A., care are „nişte mărunţiş".

În raport de restul probelor administrate, organul de urmărire penală a stabilit că banii la care s-a referit inculpatul M.G. reprezintă o parte din suma de 1.500 euro rezultată din vânzarea drogurilor la 22 iunie 2008, respectiv suma de 500 euro formată dintr-o bancnotă de această valoare.

Audiat asupra acestor aspecte, inculpatul M.R. a precizat că suma de 1.500 euro a ajuns în posesia sa la data de 14 iunie 2008, când împreună cu inculpatul M.G. s-au deplasat la punctul de lucru al SC A.S. SRL Bacău, unde inculpatul M. a închiriat un autoturism, iar cu această ocazie a avut nevoie de bancnote de valoare mai mică, situaţie în care inculpatul M. a schimbat bancnota de 500 euro, cu 10 bancnote de câte 50 euro; inculpatul M.R. a arătat că nu cunoştea provenienţa bancnotei de 500 euro şi a folosit-o ulterior pentru achitarea cazării la un hotel din municipiul Craiova.

Asupra inculpatului M.G. cu ocazia prinderii în flagrant la data de 24 iunie 2008 au fost găsite sumele de 300 euro, formate din 6 bancnote de câte 50 euro şi de 763 lei, sume pentru care s-a dispus sechestru provizoriu şi consemnarea la C.E.C., iar de la martora T.A., concubina inculpatului, s-a ridicat suma de 1.000 euro, formată din 2 bancnote a câte 500 euro, bancnote rezultate din vânzarea de droguri către colaboratorul C.D., întrucât bancnotele respective conţin seriile indicate în procesele-verbale de înseriere a bancnotelor predate colaboratorului anterior cumpărării din 22 iunie 2008.

Totodată, s-a constatat că suma achitată de inculpatul M.G. pentru folosinţa autoturismului O.A. în intervalul 24 iunie 2008 - 27 iunie 08, a fost de 153 euro (echivalentul a 570 lei), astfel că, s-a concluzionat că apărarea inculpaţilor privitor la schimbarea bancnotei de 500 euro în bancnote de valoare inferioară este nefondată, fiind în vădită contradicţie cu alte fapte probatorii ce atestă că inculpatul M.G. avea asupra sa suma totală de 710 euro (euro şi echivalent în lei), la data de 24 iunie 2008, din care ar fi putut realiza plata contractului de închiriere a autoturismului, fără a necesita schimbarea bancnotei de 500 euro.

În cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr. 73/D/P/2008 din 11 iulie 2008, s-a dispus sechestru asigurator asupra autoturismului R.K., reţinându-se că a fost utilizat de inculpatul M.G. pentru introducerea România şi transport a drogurilor.

Faţă de inculpaţi s-a dispus măsura arestării preventive, astfel: pentru inculpatul M.G. prin încheierea din 25 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 12582/63/2008, pe o perioadă de 29 zile, iar pentru inculpatul M.R., prin încheierea din 6 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13260/63/2008, pe o perioadă de 29 zile, ambii inculpaţi fiind reţinuţi definitiv la data de 24 iunie 2008, respectiv 5 iulie 2008; măsurile preventive au fost prelungiteconform art. 155 şi urm. C. proc. pen., respectiv menţinute conform art. 3001 C. proc. pen., art. 160b C. proc. pen., durata procesului în primă instanţă faţă de M.G., respectiv până la data de 19 noiembrie 2008, faţă de inculpatul M.R., când prin Decizia penală nr. 801/2008 a Curţii de Apel Craiova, acest inculpat a fost liberat provizoriu sub control judiciar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj şi inculpaţii, invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

În apelul parchetului, s-a invocat aplicarea unei pedepse nelegale pentru inculpatul M.G. privitor la infracţiunea de introducere de droguri de risc în ţară, respectiv în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum ş omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra confiscării autoturismului marca R.K., utilizat de acelaşi inculpat la comiterea infracţiunii; au fost invocate şi critici de netemeinicie privind greşita individualizare a pedepsele aplicate inculpaţilor, solicitându-se majorarea acestora în raport de pericolul social al infracţiunilor şi amploarea fenomenului de trafic de droguri.

În apelul inculpatului M.G., s-a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, privitor la greşita condamnare pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., precum şi la greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, solicitându-se aplicarea unei pedepse reduse, apropiată de durata arestării preventive, cu schimbare modalităţii de executare în suspendare condiţionată ori suspendare sub supraveghere, conform art. 81 C. pen., respectiv art. 861 C. pen.

În motivarea apelului s-a susţinut că prima instanţă a reţinut din declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire, folosirea acestora realizându-se numai în faza actelor premergătoare, fără a se efectua alte probatorii după începerea urmăririi penale; de asemenea, în privinţa interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 911, art. 913 C. proc. pen., respectiv că, nefiind începută urmărirea penală, nu se putea obţine autorizarea judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. S-a concluzionat, astfel, că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil pentru inculpaţi, prin încălcarea dreptului la apărare a acestora. În privinţa infracţiunii de trafic de droguri, s-a solicitat să se reţină toate circumstanţele reale din speţă, la individualizarea pedepsei, respectiv recunoaşterea inculpatului, împrejurarea inexistenţei unor antecedente penale pentru acelaşi tip de infracţiuni, alături de acţiunea investigatorului şi a colaboratorilor, invocându-se incidenţa art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

În apelul inculpatului M.R., s-a invocat nelegala soluţie de condamnare, solicitându-se achitarea acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motivându-se că probele de vinovăţie reţinute de prima instanţă au fost nelegal administrate atât sub aspectul utilizării investigatorului sub acoperire şi colaboratorilor, cât şi privitor la stabilirea situaţiei de fapt, inculpatului administrând probe pertinente în apărare, în sensul în perioada 5-20 iunie 2008, nu a părăsit municipiul Bacău şi deci nu a săvârşit nici o acţiune incriminată de lege. Au fost invocate contradicţii între declaraţiile colaboratorului P.M., consemnate în procesele-verbale din 20 iunie 2008, 5 iulie 2008, 30 iulie 2008, precum şi faţă de declaraţia dată în faza de judecată la 17 noiembrie 2008, care permit concluzia inexistenţei activităţii infracţionale a inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 125 din 1 iunie 2009 a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj şi de inculpaţii M.G. şi M.R., împotriva sentinţei penale nr. 80 din 24 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 14470/63/2008.

A desfiinţat în parte sentinţa.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.G.

A reţinut aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi c) şi art. 80 C. pen., pentru inculpatul M.G. şi a art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.R.

A redus pedepsele aplicate inculpaţilor, după cum urmează:

a) pentru inculpatul M.G. la 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru o infracţiune prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen.;

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A dedus în continuare prevenţia, de la 24 februarie 2009, la zi şi a menţinut starea de arest preventiv faţă de acest inculpat.

b) pentru inculpatul M.R. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru o infracţiune prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 43/2000.

În baza art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea şi distrugerea şi a cantităţii de 495,28 grame rezină cannabis.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare, în sumă de 650 lei, reprezentând onorariul traducătorului au rămas în sarcina statului şi se vor vira din fondul M.J.L.C., către traducătorul D.R.C.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serv. Teritorial Craiova şi inculpaţii M.G. şi M.R. pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă pronunţată la termenul din 9 octombrie 2009, inculpaţii reiterându-le pe cele invocate în faţa primei instanţe de control judiciar.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că primul motiv din recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:

Astfel, se constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, nu s-au pronunţat prin dispozitiv asupra sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr. 73/D/P/2008 din 11 iulie 2008 asupra autoturismului marca R.K., încălcându-se prevederile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

Instanţa de apel, deşi în considerente, analizând motivul de apel invocat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, motivează faptul că nu se impune confiscarea autoturismului marca R.K. în privinţa căruia s-a dispus sechestru asigurător prin ordonanţa 73D/P/2008 din 11 iulie 2008 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj, întrucât s-a constatat că la dosar nu există probe concludente în baza cărora să se reţină că inculpatul a adus în România drogurile cu ajutorul acestui autoturism, prin dispozitivul hotărârii nu s-a pronunţat în nici un fel asupra măsurii asiguratorii luată faţă de autoturism.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţi:

Inculpatul M.G. a criticat cele două hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale privind administrarea probelor, inculpatul fiind trimis în judecată pe baza interceptărilor unor convorbiri telefonice şi discuţii din mediul ambiental, anterior începerii urmăririi penale.

În privinţa infracţiunii de trafic de droguri s-a susţinut că inculpatul a fost instigat de colaboratorul sub acoperire, care în mod insistent, i-a solicitat să-i procure droguri, solicitându-se reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.

Cu privire la recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.

Inculpatul M.R. a susţinut, de asemenea, că în faza de urmărire penală probele au fost administrate nelegal. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. A mai susţinut că a fost condamnat greşit numai pe baza declaraţiilor date de investigatorul sub acoperire P.M., declaraţie care nu se coroborează că nici o altă probă administrată în cauză.

Cu privire la recursul parchetului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.

Trimiterea în judecată a inculpaţilor s-a întemeiat atât pe datele rezultate din activitatea colaboratorilor şi investigatorului sub acoperire, respectiv datele rezultate din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, cât şi pe datele rezultate din declaraţiile martorilor existenţi, altor martori care au cunoscut împrejurări referitoare la activitatea infracţională, coroborate cu date rezultate din probe ştiinţifice - rapoarte tehnico-ştiinţifice care stabilesc natura şi cantitatea drogurilor tranzacţionate - alături de datele consemnate în procesele verbale de prindere în flagrant a inculpatului M.G.

Conform prevederilor art. 2241 - art. 2243 C. proc. pen., investigatorii sub acoperire pot fi folosiţi în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune (art. 2241 alin. (1) C. proc. pen.), deci, inclusiv în faza actelor premergătoare, dacă infracţiunea care formează obiectul actelor de cercetare penală face parte din categoria infracţiunilor expres delimitate de lege, inclusiv traficul de stupefiante, legiuitorul impunând numai condiţia existenţei unor indicii temeinice şi concrete că se pregăteşte săvârşirea acelei infracţiuni.

Totodată se constată că autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire este dată prin lege (art. 2242 alin. (1) C. proc. pen.), în competenţa procurorului, sintagma „procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, având semnificaţie pentru stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instrumentării urmăririi penale iar nu pentru stabilirea coincidenţei între momentul începerii urmăririi penale şi momentul autorizării activităţii investigatorului.

În speţă, cerinţele prevăzute de art. 2241 - art. 2243 C. proc. pen. au fost respectate faptele săvârşite de inculpaţi fiind dovedite în faza de urmărire penală cu : procesul verbal din 15 mai 2008 privitor la audierea unui colaborator la data de 4 mai 2008, acestea furnizând date privitoare la activităţile inculpatului M.G. desfăşurate atât în Italia, cât şi în România, inclusiv privitor la trafic de droguri, sens în care s-a dispus autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire şi a colaboratorilor prin ordonanţa procurorului nr. 4D/A/2008 din 4 mai 2008; procesele verbale din 4 mai 2008 privitor la activităţile observate de dispozitivul de supraveghere - remiterea unei mostre de haşiş de către inculpatul M.G. colaboratorului P.M., prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2008, stabilindu-se că este rezină de cannabis în cantitate de 4,62 grame.

Având în vedere aceste considerente se constată că sunt nefondate criticile inculpaţilor referitoare la nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele de fond şi apel cu reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor dând faptelor săvârşite de aceştia, încadrarea juridică corespunzătoare.

Pentru inculpatul M.G. s-a dovedit că la datele de 22 iunie 2008 şi 24 iunie 2008 a vândut colaboratorului C.D. cantităţile de 500 grame rezină de cannabis pentru suma de 1.500 euro (faptă probată cu procesul verbal din 4 iulie 2008 privitor la audierea colaboratorului C.D.; rezoluţia de eliberare a sumei de 3.000 euro în vederea cumpărării de drog din data de 22 iunie 2008; procesul verbal din 22 iunie 2008 privind predarea sumei de 1.500 euro de către martora T.A. a două bancnote de câte 500 euro ale căror serii corespund celor consemnate în procesul vebral din 22 iunie 2008; declaraţia martorei din 8 iulie 2008; procesul verbal din 24 iunie 2008 emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor care atestă că proba respectivă este constituită din 495,28 grame de rezină de cannabis - masă brută 538,04 grame - respectiv cantitatea de 1.457,4 grame cu suma de 10.500 euro (faptă probată cu procesul verbal din 4 iulie 2008, care consemnează declaraţia colaboratorului C.D. privind cumpărarea drogului de la inculpatul M.G., remiterea drogului respectiv a preţului, având loc într-un autoturism O.A.; procesul verbal din 24 iunie 2008 privind prinderea în flagrant a inculpatului M.G. având asupra sa suma de 10.500 euro iar la colaborator găsindu-se 10 plăci substanţă solidă de culoare verde oliv identificată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 iunie 2008 drept rezină de cannabis, tranzacţia având loc într-u autoturism marca O.A. Declaraţiile martorilor asistenţi M.M. şi T.G.G.I., procesele verbale din 24 iunie 2008 privind predarea sumei de 10.500 euro colaboratorului, respectiv verificarea corespondenţei seriilor bancnotelor găsite asupra inculpatului; declaraţia inculpatului din 18 iulie 2008, în care recunoaşte că a vândut drog).

Prin mijloacele de probă mai sus menţionate s-a dovedit că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.

Infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege a fost dovedită cu datele rezultate din actele premergătoare efectuate de colaboratori şi investigatori sub acoperire care se coroborează cu datele rezultate din interceptarea convorbirilor telefonice din 26 iunie 2008 dintre cei doi inculpaţi coroborate cu recunoaşterea inculpatului M.G., respectiv recunoaşterea parţială a inculpatului M.R.

În procesul verbal din 5 iulie 2008 s-a consemnat declaraţia colaboratorului care a asistat la discuţia dintre inculpaţi privitor la tranzacţiile de droguri viitoare, discuţie în cadrul căreia s-a stabilit ca inculpatul M.G. să aducă droguri în România, iniţial într-o cantitate mai mică, pentru a verifica seriozitatea cumpărătorului - pe care urma să-l găsească colaboratorul - precum şi securitatea tranzacţiei, după care, procurarea şi vânzarea drogurilor să se desfăşoare regulat.

Apărarea formulată de inculpatul M.G. cu ocazia audierii sale la judecata în primă instanţă (declaraţia din 22 sept. 2008), în sensul că a cumpărat drogurile din Timişoara, de la o persoană indicată de investigator nu a fost justificată prin nici o probă.

În cauză au fost audiaţi în faza de judecată colaboratorii C.D. şi M.P. care au declarat că înţelegerea dintre inculpaţi şi colaboratori a fost ca inculpatul M.G. să procure şi să transporte drogul în România, discuţie anterioară cu 2 luni faţă de data tranzacţiei din speţă, colaboratorul C.D. fiind contactate de inculpatul M.R. care l-a anunţat că „marfa sosise în ţară şi urma să-i fie livrată" colaboratorului; de asemenea colaboratorul P.M. a relatat că a fost apelat de către inculpatul M.G., cât timp acesta se afla în Italia, cerându-i să se deplaseze împreună cu inculpatul M.R. la Alba Iulia de unde au ridicat două cutii, în care se aflau sticle de vin, iar în fiecare cutie se aflau 4 pachete de haşiş ambalate în staniol.

Împrejurările mai sus menţionate se coroborează cu declaraţia martorului G.F. care a arătat că la data de 23 iunie 2008 inculpatul M.R. a depozitat în boxa de la locuinţa martorului mai multe cutii cu vin şi produse cosmetice găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare din 25 iunie 2008, confirmându-se faptul că drogurile - observate de colaboratorul M.P. într-una din cutiile care conţineau sticle de vin, în timpul deplasării de la Alba Iulia la Bacău - au fost predate inculpatului M.G., care le-a vândut la 24 iunie 2008, în Craiova. Totodată s-a reţinut că această tranzacţie a avut ca obiect două calupuri învelite în bandă adezivă care conţineau 1,5 kg de substanţă solidă de culoare maronie, ceea ce se coroborează cu datele furnizate de colaboratorul P.M., care a arătat că în transportul de la Alba Iulia existau 8 baghete de haşiş, precum şi cu datele furnizate de colaboratorul C.D. care a fost informat că marfa (2 kg de droguri) a fost livrată anterior primei tranzacţii din 22 iunie 2008.

Aşa fiind se constată că inculpatul M.G. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000 numai privitor la drogurile vândute la 22 iunie 2008, respectiv 495,28 grame rezină de cannabis, iar pentru cantitatea de 1.466,2 grame rezină cannabis se reţine că a ajuns în România prin intermediul unor persoane rămase neidentificate, respectiv în municipiul Alba Iulia, transportul realizându-se prin ascunderea drogului în cutii cu sticle de vin, într-un autocamion TIR, din depozitul respectiv fiind ridicate de către inculpatul M.R. împreună cu colaboratorul P.M. şi transportate la Bacău, unde au fost depozitate la martorul G.F. şi, ulterior, predate inculpatului M.G., care le-a comercializat.

Faţă de această situaţie de fapt se constată că cele două instanţe corect au reţinut că ambii inculpaţi au săvârşit infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, în formă simplă inculpatul M.R. şi în formă continuată inculpatul M.G., pentru acest din urmă inculpat reţinându-se că a săvârşit şi infracţiunea prev. de art. 3 din acelaşi act normativ.

Interpretând şi administrând corect şi complet probele instanţele au stabilit o situaţie de fapt ce corespunde realităţii, vinovăţia inculpaţilor fiind de asemenea corect reţinută astfel că nu poate fi incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate nici sub aspectul stabilirii pedepselor acestea fiind corect individualizate de prima instanţă de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare, cu privare de libertate.

Astfel, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speţă, instanţa de apel a avut în vedere şi împrejurarea că inculpaţii, cetăţeni italieni, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale pe teritoriul României, că au avut o conduită procesuală cooperantă şi că înainte de săvârşirea infracţiunilor au avut o conduită bună.

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

Va casa în parte Decizia penală nr. 125 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi rejudecând va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra autoturismului marca R.K. Totodată va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G. şi M.R. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, ssecţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.G. timpul reţinerii şi arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat iar onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva Deciziei penale nr. 125 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.G. şi M.R.

Casează, în parte, Decizia atacată şi rejudecând:

Dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 73/D/P/2008 din 11 iulie 2008 asupra autoturismului marca R.K.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G. şi M.R. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.G., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2008 la 23 octombrie 2009.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3373/2009. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 3889/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3396/2009. Penal