ICCJ. Decizia nr. 3373/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3373/2009
Dosar nr. 3748/2/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 184 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins plângerea petenţilor SC T.I. SRL şi SC I. SRL, ca nefondată.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menţinut rezoluţia din 20 februarie 2009 din Dosarul nr. 316/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, respectiv rezoluţia din 01 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 395/II-2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca temeinică şi legală.
A obligat petenţii la câte 2.500 lei către intimaţii P.M. şi B.V. şi la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 pe rolul acestei instanţe, petentele SC T.I. SRL şi SC I. SRL, ambele cu sediul în Bucureşti, sector 2, au formulat în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 316/P/2008 din data de 20 februarie 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.S.A. - executor judecătoresc; P.M. - avocat şi B.V., cât şi împotriva rezoluţiei nr. 395/ll-2 din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost menţinută soluţia iniţială.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că solicită tragerea la răspundere penală a celor trei făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen. - pentru executorul judecătoresc C.S.A.; prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 25 raportat la art. 291 - pentru avocat P.M. şi, respectiv a infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 şi art. 25 raportat la art. 291 C. pen. - pentru B.V., faptele acestora constând în aceea că în cadrul executării sentinţei civile nr. 10871/2006 a Tribunalului Bucureşti, prin aplicarea sechestrului şi evacuării din spaţiul deţinut de cele două societăţi-petente, au fost cuprinse cheltuieli nereale, atâta timp cât acestea nu-şi mai desfăşurau activitatea în acel spaţiu.
Prin rezoluţia din 20 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 316/P/2008, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale faţă de C.S.A. - executor judecătoresc, sub aspectul in fracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de P.M. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de B.V., sub aspectul infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de C.S.A. - executor judecătoresc, sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de P.M. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi instigare la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de B.V., sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
Prin plângerea sa, petenta SC T.I. SRL a arătat că la data de 6 februarie 2007, la adresa din Bucureşti, sector 1, s-au prezentat, în vederea aplicării sechestrului şi a evacuării din acest spaţiu a SC T.I. SRL, SC I. SRL şi SC D.Q.C. SRL, numiţii: C.S.A. - executor judecătoresc, P.M. - avocat şi B.V. - în calitate de creditor, întocmindu-se procesul verbal în baza Dosarului de executare nr. 14/2007, în care s-a menţionat că la adresa respectivă au fost identificaţi soţii S., respectiv P., având calitatea de administrator al societăţilor petente şi D., proprietara bunurilor din apartament, precum şi avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL, procedându-se la inventarierea bunurilor aflate în apartament, care au fost lăsate pe loc în pază şi custodie avocatului P.M.
După această dată, prin corespondenţă, numitul S.P. a primit o comunicare adresată firmelor, la care erau ataşate: înştiinţarea către bănci a măsurii popririi din conturile deschise de terţi a unor sume de bani, precum şi procesul verbal privind cheltuielile de executare datat 07 februarie 2007 şi procesul verbal suplimentar datat 14 februarie 2007.
Cu privire la aceste cheltuieli, S.P. a arătat că sunt nereale, menţionând că la momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-şi desfăşura efectiv activitatea în acel spaţiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul societăţilor, ci numai bunuri personale aparţinând familiei sale, iar în acela spaţiu funcţiona - în condiţii legale - o altă firmă.
În dovedirea celor susţinute, la dosar s-au depus toate actele la care S.P. a făcut referire în plângerea sa.
În baza sentinţei comerciale nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti şi a Dosarului de executare nr. 30831/3/2006, la data de 13 septembrie 2006, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul executării silite şi l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea efectivă nu a putut fi realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost înregistrate sediul social, respectiv secundat ale pârâtelor, care nu deţin un drept locativ opozabil actualului proprietar.
În vederea executării, s-a emis somaţie la data de 24 ianuarie 2007 şi respectiv înştiinţare la data de 01 februarie 2007.
La data de 02 februarie 2007, SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A. că a promovat contestaţie la executare cu cerere de suspendare - Dosar nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti; contestaţie la executare cu cerere de suspendare şi implicit dreptului de retenţie pentru cheltuieli realizate cu îmbunătăţirea spaţiului şi sporirea valorii bunului - Dosar nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti; contestaţie la executare cu cerere de suspendare - Dosar nr. 3075/299/2007 al aceleiaşi instanţe.
La data de 06 februarie 2007, ora 1245, s-a întocmit procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile, în care s-a consemnat de către executorul judecătoresc faptul că cele 3 societăţi debitoare au solicitat suspendarea executării, arătând însă că, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, se află cererea de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect suspendarea formelor de evacuare, pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti se află contestaţia la executare împotriva formelor de evacuare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află cererea de apel formulată împotriva sentinţei comerciale nr. 10871/2006 a Tribunalului Bucureşti.
De asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare şi, la data de 14 februarie 2007, un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli de executare, cele 3 societăţi comerciale fiind înştiinţate cu privire la faptul că s-a luat măsura popririi asupra conturilor deschise la terţii popriţi pentru recuperarea sumei de 7.272,86 lei.
Din cercetări a rezultat că în toate dosarele arătate de S.P., s-au pronunţat soluţii defavorabile acestuia, astfel neputându-se reţine că prin punerea în executare a titlului executor, ar rezulta săvârşirea de către executorul judecătoresc C.S.A. a vreunei fapte prevăzute de legea penală, ci doar exercitarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, ca urmare a încuviinţării de către instanţă a evacuării pârâtelor.
Cu privire la intimaţii P.M. - avocat şi B.V. - creditoare, din datele existente la dosarul cauzei nu se poate reţine că solicitarea de punere în executare a unui titlu executor ar constitui vreo faptă prevăzută de legea penală.
Prin rezoluţia din 01 aprilie 2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Dosar nr. 395/II-2/2009, a fost menţinută soluţia procurorului de caz, prin respingerea - ca neîntemeiată - a plângerii formulate de către petente.
În procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., împotriva celor două soluţii, petentele - prin reprezentant - au formulat prezenta plângere, ce urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Din întregul material probator, rezultă temeinicia şi legalitatea rezoluţiilor atacate - astfel cum în mod corect s-a reţinut şi prin cele două acte emise de procuror, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale aţă de cei trei intimaţi - întrucât prin punerea în executare a unui titlu executoriu, executorul judecătoresc procedează la exercitarea atribuţiilor sale ie serviciu, pe baza unor acte doveditoare, iar avocatul şi creditorul - prin solicitarea de punere în executare a unui titlu executor nu fac altceva decât să urmeze proceduri legale, în vederea obţinerii drepturilor dobândite prin hotărâri judecătoreşti şi, nicidecum, că vreuna dintre situaţiile arătate ar constitui vreo faptă prevăzută de legea penală.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează a constata plângerea promovată de petentele SC T.I. SRL şi SC I. SRL, ca nefondată, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge ca atare, iar pe cale de consecinţă, vor fi menţinute rezoluţiile emise în cauză.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petiţionarele SC T.I. SRL şi SC I. SRL, precum şi intimaţii P.M. şi B.V.
În recursurile petiţionarelor SC T.I. SRL şi SC I. SRL se solicită casarea sentinţei atacate, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare în recurs.
În recursurile intimaţilor P.M. şi B.V. hotărârea atacată este criticată numai cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare dispuse de instanţa fondului.
III. Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate de recurentele petiţionare SC T.I. SRL şi SC I. SRL şi de intimaţii petiţionari P.M. şi B.V., cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea recursurilor de faţă se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
1. Astfel, sub aspectul recursurilor declarate de petiţionarele SC T.I. SRL şi SC I. SRL Înalta Curte are în vedere că prima instanţă prin deplină conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluţia nr. 316/P/08 din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti menţinută prin rezoluţia nr. 395/II-2/2009 din 01 aprilie 2009 a Procurorului General al aceleiaşi unitate de parchet de pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în mod legal şi temeinic a dispus în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. soluţia respingerii plângerii formulate de petiţionarele nominalizate.
Astfel, în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că prin plângerea originară înregistrată pe rolul unităţii de parchet petiţionarele societăţi comerciale au solicitat efectuarea de cercetări a executorului judecătoresc C.S.A. sub aspectul infracţiuni prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., a numitei B.V. pentru infracţiuni. prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 25 raportat la art. 291 C. pen., precum şi a avocatului P.M. pentru infracţiuni. prev. de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 25 raportat la art. 291 C. pen.
În esenţă petiţionarele recurente prin administrator S.P. au indicat că la data de 6 februarie 3007 la adresa din Bucureşti, sector 1, s-au prezentat în vederea aplicării sechestrului şi a evacuării din acest spaţiu a societăţilor comerciale SC T.I. SRL, SC I. SRL şi SC D.Q.C. SRL, numiţii C.S.A., executor judecătoresc, P.M. avocat şi B.V. în calitate de creditor.
Cu această ocazie sus-numiţii au întocmit un proces verbal în baza Dosarului de executare nr. 14/2007 în care se menţionează că la adresa de mai sus au fost identificaţi soţii S. – S.P. având calitatea de administrator al firmelor menţionate mai sus, S.D. - soţia susnumitului proprietară a bunurilor din apartament, precum şi avocat R.I.I. - apărător ales al SC D.Q.C. SRL. Totodată s-a procedat la inventarierea bunurilor aflate în apartament, care au fost lăsate pe loc în pază şi custodie avocatului P.M.
După această dată, prin corespondenţă numitul S.P. a primit o comunicare adresată firmelor SC T.I. SRL, SC I. SRL şi SC D.Q.C. SRL la care erau ataşate înştiinţarea către bănci a măsurii popririi din conturile deschise de terţi a unor sume de bani precum şi procesul verbal privind cheltuielile de executare datat 7 februarie 3007 şi procesul verbal suplimentar datat 14 februarie 2007.
Cu privire la aceste cheltuieli S.P. declară că acestea sunt nereale, menţionând că la momentul evacuării firmelor pe care le administrează nu-şi desfăşura activitatea efectiv în acest spaţiu, negăsindu-se nici un bun din patrimoniul acestora, ci numai bunuri personale aparţinând familiei, iar în spaţiul menţionat funcţiona o altă firmă în condiţii legale fără a influenţa litigiul dintre debitor şi creditor.
Din examinarea înscrisurilor din dosarul de urmărire judiciară din Dosarul de executare nr. 14/2007, ataşat în fotocopie la dosarul cauzei rezultă că la data de 23 ianuarie 2007 creditoarea B.V. a solicitat B.E.J. C.S.A. evacuarea debitorilor din imobilul situat în Bucureşti, sector 1 şi recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate de executare - evacuare.
La dosarul cauzei a fost ataşată sentinţa comercială nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 (Dosar de executare nr. 30831/3/2006) din care rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL, SC I. SRL, SC D.Q.C. SRL şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti evacuarea pârâtei societăţi comerciale din imobilul situat în Bucureşti, sector 1, respectiv obligarea pârâtei O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti să nu mai înregistreze sedii sociale, sedii secundare puncte de lucru sau agenţii ale unor comercianţi, persoane fizice sau juridice, în imobilul proprietatea reclamantei, tară acordul acesteia.
În susţinerea acţiunii a arătat că este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, sector 1, în baza actului de adjudecare din 28 iulie 2003, întocmit de executorul judecătoresc C.S.A., în Dosarul de executare nr. 43/2003.
După dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, a solicitat înscrierea în Cartea Funciară, însă operaţiunea nu a fost posibilă, întrucât debitorul, fost proprietar, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, cu scopul de a-l sustrage de la executarea silită.
Prin sentinţa civilă nr. 4786 din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 629 din 09 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 13 martie 2003.
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 19687 a Municipiului Bucureşti, sector 1, conform încheierii nr. 17995 din 26 iunie 2006, fiind înştiinţat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti să nu înregistreze la adresa indicată vreo societate comercială, pentru ca debitorul S.P. să nu împiedice predarea silită a imobilului, solicitată în baza actului de adjudecare ce constituie titlu executoriu, potrivit disp. art. 516 C. proc. civ.
La data de 13 septembrie 2006 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul executării silite şi l-a evacuat pe debitorul S.P., însă predarea, efectivă nu a putut fi realizată, întrucât în imobilul proprietatea reclamantei au fost înregistrate sediile sociale, respectiv secundar al pârâtelor, care nu deţin un drept locativ opozabil actualului proprietar.
Instanţa de judecată a dispus evacuarea pârâtelor SC T.I. SRL, SC I. SRL şi SC D.Q.C. SRL din imobilul respectiv şi a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privitor la obligarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti să nu mai înregistreze sedii comerciale, sedii secundare, puncte de lucru, agenţii ale unor comercianţi, la adresa sus-menţionată, fără acordul reclamantei.
În vederea executării, s-a emis somaţie la data de 24 ianuarie 2007, înştiinţare la data de 01 februarie 2007.
La data de 02 februarie 2007 SC T.I. SRL a comunicat B.E.J. C.S.A. că a promovat contestaţie la executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti cu termen la 14 februarie 2007, contestaţie la executare cu cerere de suspendare şi implicit dreptului de retenţie pentru cheltuieli realizate cu îmbunătăţirea spaţiului şi sporirea valorii bunului ce face obiectul Dosarului nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti cu termen 16 februarie 2007, promovarea contestaţiei la executare cu cerere de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 3075/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
La data de 06 februarie 2007, orele 12,45 s-a întocmit procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile.
În aceasta s-a consemnat de către executorul judecătoresc faptul că cele 3 societăţi debitoare au solicitat suspendarea executării, arătând că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, se află cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect suspendarea formelor de evacuare, pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti se află contestaţia la executare împotriva formelor de evacuare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află cererea de apel formulată împotriva sentinţei comerciale nr. 10871/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
De asemenea, s-a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile de executare şi la 14 februarie 2007 un proces-verbal suplimentar privind cheltuieli de executare, cele 3 societăţi comerciale fiind înştiinţate cu privire la faptul că s-a luat măsura popririi asupra conturilor deschise la terţii popriţi pentru recuperarea sumei de 7.272,86 lei, precum şi actele existente la dosarul cauzei am constatat următoarele:
Executorul judecătoresc C.S.A. a procedat la punerea în executare a sentinţei comerciale nr. 10871 din 28 noiembrie 2006 executorie.
În conformitate cu prevederile art. 403 (1) C. proc. civ. „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea".
Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede următoarele „în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare".
Din cuprinsul actelor administrate în cauză nu a rezultat existenţa vreunei hotărâri judecătoreşti care să dispună suspendarea executării silite.
Simplul fapt că societăţile debitoare au introdus ordonanţă preşedinţială, au formulat contestaţie la executare sau au atacat sentinţa comercială nr. 10871/2006 cu apel, nu au drept consecinţă suspendarea executării silite.
Mai mult, din verificarea efectuată au rezultat următoarele:
- în Dosarul nr. 3073/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite formulată de T.I. SRL s-a dispus la data de 14 februarie 2007 anularea capătului de cerere privitor la suspendarea executării silite şi respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată;
- în Dosarul nr. 3076/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti având ca obiect contestaţie la executare si suspendarea executării silite introdusă de D.Q.C. SRL şi S.D. s-a dispus la data de 03 septembrie 2007 admiterea excepţiei inadmisibilităţii constatării existenţei unui drept de retenţie la executare sub acest aspect, ca inadmisibilă. S-a admis excepţia inadmisibilităţii constatării existentei unui drept de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 1, pentru cota de cel puţin ½ din imobil.
De asemenea, s-a suspendat contestaţia sub acest aspect, ca inadmisibilă. S-a admis lipsa calităţii procesuale activă a lui S.D. şi s-a respins contestaţia, ca fund introdusă de o persoană tară cablate procesuală activă.
S-a respins excepţia de litispendenţă, s-a admis în parte cererea reconvenţională şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere.
Instanţa a dispus şi respingerea capătului de cerere privind contestarea inopozabilităţii, ca lipsit de interes.
- în Dosarul nr. 3075/299/2007 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite, introdusă de SC I. SRL s-a dispus la data de 12 iunie 2008 admiterea excepţiei perimării, s-a constatat perimată cererea;
- în Dosarul nr. 4043/3/2007 al Tribunalului Bucureşti având ca obiect ordonanţa presedinţială introdusă de reclamanta SC D.Q.C. SRL, la data de 15 februarie 2007 instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins.
Soluţia neînceperii urmăririi penale a celor trei intimaţi făptuitori dispusă sub aspectul săvârşirii tuturor infracţiunilor imputate prin rezoluţia procurorului atacată este legală şi temeinică.
Aceasta întrucât din actele de urmărire generală efectuate a rezultat că executorul judecătoresc C.S.A. a procedat la punerea în executare a sentinţei comerciale nr. 10871/2006 a Tribunalului Bucureşti, neputându-se reţine săvârşirea vreunei fapte care să îi atragă o responsabilitate penală.
Executorul judecătoresc a dispus în baza hotărârii judecătoreşti evacuarea pârâţilor.
Criticile formulate de petent în sensul că ar fi solicitat instanţei de judecată suspendarea executării, formulând contestaţie la executare, nu pot fi primite, întrucât în cauză nu s-a dispus prin vreo hotărâre judecătorească suspendarea executării. Simpla introducere a unei ordonanţe preşedinţiale nu înseamnă automat, suspendarea executării.
Sub aspectul laturii subiective nu se poate reţine în sarcina numitei B.V. şi a avocatului P.M. săvârşirea vreunei fapte penale, întrucât solicitarea de a se executa o hotărâre judecătorească prin executor judecătoresc nu poate constitui o faptă care să atragă o responsabilitate penală.
Actele prealabile efectuate în cauză nu au confirmat că executorul judecătoresc ar fi falsificat vreun înscris cu prilejul întocmirii şi folosirii acestuia.
2. Concomitent şi criticile devoluate prin recursurile declarate de intimaţii P.M. şi B.V. sunt nefondate deoarece reducerea la câte jumătate a cheltuielilor judiciare pretinse de acesta în conformitate cu deconturile avocatului ales al acestora (sumele de câte 5.000 lei prin chitanţele de la filele 27 şi 28 dosar instanţa de fond) este legală şi temeinic justificată de judecătorul fondului prin aplicarea corespunzătoare în materie şi a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele SC T.I. SRL şi SC I. SRL precum şi de către intimaţii P.M. şi B.V., împotriva sentinţei penale nr. 184 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3140/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3396/2009. Penal → |
|---|
