ICCJ. Decizia nr. 3889/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3889/2009
Dosar nr. 1739/113/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 80 C.pen, condamnarea inculpaţilor T.N. (fiul lui I. şi L.) şi S.I. (fiul lui G. şi S.) la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare pentru comiterea infracţiunii de deţinere şi punere în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate, faptă săvârşită în perioada martie – aprilie 2008.
În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat inculpaţii T.N. şi S.I. la câte o pedeapsă de 10 luni închisoare fiecare pentru comiterea infracţiunii de efectuarea unor operaţiuni de retragere numerar prin utilizarea unor instrumente de plată electronică inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestora fără consimţământul titularului, faptă săvârşită în perioada martie – aprilie 2008.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, aceştia urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în total inculpaţii vor executa câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere şi a pedepsei accesorii aplicate celor doi inculpaţi pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. inculpaţii T.N. şi S.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea.
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenţia celor doi inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor a dedus durata reţinerii de 24 de ore din data de 06 aprilie 2008 şi durata arestării preventive din perioada 7 aprilie 2008 – 02 februarie 2009.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor T.N. şi S.I. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 10 din 07 aprilie 2008 şi nr. 11 din 07 aprilie 2008 emise de Tribunalul Brăila, dacă nu sunt arestaţi în alte cauze sau în executarea altor pedepse.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţi în folosul statului a celor 159 de instrumente de plată electronică falsificate, folosite la comiterea infracţiunii, aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 169 C. proc. pen. a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 567/P/2008 din 16 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra următoarelor bunuri găsite asupra celor doi inculpaţi cu ocazia controlului rutier efectuat de agenţii de poliţie la data de 5 aprilie 2008 (toate bunurile individualizate în dovada din 11 iunie 2008, dovada din 28 mai 2008, dovada din 28 mai 2008 şi dovada din 28 mai 2008 eliberate de I.P.J. Brăila, cu excepţia celor 159 instrumente de plată electronică falsificate), bunuri aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila:
- un autoturism marca O.V.;
- un telefon mobil marca N.;
- un telefon mobil, marca N.;
- un telefon mobil, marca N.;
- un telefon mobil, marca N.;
- un telefon mobil marca N.;
- un telefon mobil marca N.;
- un telefon mobil marca N.;
- 28 cartele sim;
- bunurile de vestimentaţie înscrise în procesul verbal de depistare încheiat la data de 5 aprilie 2008;
- celelalte obiecte ridicate şi consemnate în procesul verbal de depistare încheiat de către organele de poliţie la 5 aprilie 2008, mai puţin 2 chei auto marca B. şi D. pentru care inculpatul S.I. a formulat o cerere de restituire a acestora şi care au fost predate pe bază de proces verbal.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. a admis pretenţiile civile formulate în cauză după cum urmează:
1. A dispus ca CEC B. SA – Sucursala Brăila să vireze către partea civilă B. SA Bucureşti următoarele sume de bani ridicate de la inculpaţii T.N. şi S.I. (Dosar de urmărire penală nr. 567/P/2008) şi consemnate la dispoziţia Tribunalului Brăila, reprezentând în total suma de 4971,63 DOLARI SUA la cursul zilei (1 DOLARI SUA = 3,3212 RON):
- 60 RON – consemnaţi cu recipisa de consemnare din 12 iunie 2008; chitanţa din 12 iunie 2008 eliberate de CEC B. SA – Sucursala Brăila;
- 16.409 RON – consemnaţi cu recipisa de consemnare din 30 mai 2008; chitanţa din 30 mai 2008, eliberate de CEC B. SA – Sucursala Brăila;
- 10 euro – consemnaţi cu recipisa de consemnare din 30 mai 2008; chitanţa din 30 mai 2008 eliberate de CEC B. SA – Sucursala Brăila.
2. A obligat în solidar pe inculpaţii T.N. şi S.I. să plătească părţii civile B. SA Bucureşti suma de 8439,63 DOLARI SUA în echivalent lei la data plăţii efective.
A constatat că părţile vătămate B.T. SA Cluj Napoca şi R.B. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii T.N. şi S.I. la câte 586,22 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă B. SA Bucureşti.
În baza art. 189 - art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpaţii la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că în perioada martie – aprilie 2008, cei doi inculpaţi s-au deplasat în mod repetat cu autoturismul marca O., aparţinând inculpatului S.I., prin mai multe oraşe din ţară. Cu unele dintre acele carduri au reuşit să extragă bani, alte tranzacţii au fost respinse, iar unele carduri au fost capturate în bancomat.
Aceste aspecte sunt confirmate de către inculpaţi şi denotă faptul că au avut mai multe carduri decât cele găsite asupra lor.
Din adresa din 08 aprilie 2008, emisă de B. SA rezultă că urmare verificărilor efectuate asupra operaţiunilor efectuate cu cele 157 carduri false au fost folosite la terminalele ce aparţin acestei instituţii 101 dintre acestea, la ATM-urile din Cluj Napoca, Iaşi, Botoşani, Focşani, Brăila, Galaţi, Bacău, Sighetu Marmaţiei, Topliţa, Dorohoi, Tg. Neamţ, Câmpulung, Satu Mare, Adjud, Bucureşti, Baia Mare, Tecuci, Turda, Talău şi Suceava.
Din aceeaşi adresă rezultă că în perioada 27 martie 2008 – 05 aprilie 2008 au fost efectuate 343 de operaţiuni, din care unele au fost respinse, unele nefinalizate, iar altele acceptate, reuşindu-se extragerea sumei totale de 51.100 lei.
SC B. SA a mai precizat că aceste carduri nu au fost emise de către nici o sucursală sau agenţie B.
Din verificările efectuate şi la celelalte unităţi bancare a rezultat că la data de 02 aprilie 2008 s-a încercat extragerea sumei de 200 lei de la ATM-ul 2504 aparţinând B.T. Baia Mare cu cardul, însă tranzacţia a fost respinsă.
Din adresa din 23 aprilie 2008, emisă de R.B., rezultă că urmare verificărilor efectuate asupra operaţiunilor efectuate la data de 04 aprilie 2008 la ATM-ul A. Iaşi, în intervalul orar 19,34 - 19,44, s-au efectuat 2 operaţiuni cu cardul (poziţia 153 din proces verbal fila 244 dosar urmărire penală), extrăgându-se suma totală de 1200 lei; la data de 01 aprilie 2008 la ATM-ul Casa Studeţească Cluj Napoca la ora 21,33 a fost efectuată o tranzacţie cu cardul (poziţia 135 din acelaşi proces verbal), tranzacţie care însă nu a putut fi procesată.
Totodată, acestei unităţi bancare i-au fost înaintate 2 carduri (dintre cele găsite asupra inculpaţilor), având inscripţionate numerele X.
Cu privire la aceste carduri, R.B., prin adresa din 20 mai 2008, a comunicat că „cele 2 folii de plastic (…) au dimensiunile unui card bancar, însă nu prezintă nici un element de siguranţă caracteristic cardurilor bancare emise de R.B. (…) iar acestea se încadrează în categoria blank-uri".
Totodată, această unitae a restituit cele două carduri, acestea aflându-se la fila 113 din dosar.
Prin adresa din 14 mai 2008, B.C.R. Bucureşti a comunicat că cele două plasticuri, înaintate de organele de poliţie, nu prezintă elementele de siguranţă prevăzute de normele legale în vigoare pentru instrumentele electronice de plată; (…) benzile magnetice ale celor două carduri prezintă elemente aferente altor două carduri reale, instrumente de plată emise de către N.W.B. din Marea Britanie şi nu au fost folosite în reţeaua de acceptare B.C.R. (POS/ATM).
Cele două carduri au fost restituie şi se află la fila 115 din dosar.
La data de 15 aprilie 2008, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Botoşani a fost sesizat de către B. – Agenţia Dorohoi cu privire la faptul că, în urma verificării ATM-ului, au fost identificate 14 plasticuri tip card, de culoare albă şi aurie, având inscripţionate înşiruiri de caractere numerice şi care au fost capturate în dimineaţa zilei de 01 aprilie 2008.
La data de 16 aprilie 2008, B. – Agenţia P. Botoşani a sesizat organele de poliţie cu faptul că în urma verificării ATM-ului au fost identificate 3 plasticuri tip carte de credit, de culoare albă, având inscripţionate înşiruiri de caractere numerice.
În urma coroborării datelor citite de pe benzile magnetice ale celor 157 plasticuri tip card bancar, identificate asupra celor doi inculpaţi, cu cele conţinute pe banda magnetică a plasticurilor identificate în ATM-urile de pe raza judeţului Botoşani s-a constatat că două dintre acestea sunt identice.
În urma analizei datelor referitoare la utilizarea celor 17 plasticuri tip card de credit capturate la B. – agenţiile Dorohoi şi Botoşani a rezultat faptul că acestea au fost utilizate la aceleaşi terminale ATM (situate pe raza mai multor judeţe) şi în aceleaşi perioade de timp cu majoritatea celor 157 plasticuri tip card de credit găsite asupra celor doi inculpaţi.
Plasticurile tip card au fost capturate.
Contul de card X a mai fost utilizat şi capturat la ATM-ul Reghin în aceeaşi zi, la ora 12:23:53, iar contul X a fost utilizat în aceeaşi zi, la ora 21:26:07, la ATM-ul Cluj Napoca, împreună cu numărul de card, ce a fost găsit asupra inculpaţilor. De asemenea, acest card, după capturare, nu a mai fost folosit, cu menţiunea că anterior datei de 01 aprilie 2008, respectiv în perioada 30-31 martie 2008, a fost utilizat la ATM-ul Iaşi Romtelecom fiind retrasă suma de 2200 lei.
La data de 04 aprilie 2008, ora 23:14:01, a fost utilizat contul de card, împreună cu unul dintre conturile de card găsite asupra celor doi inculpaţi.
Contul de card a fost utilizat la ATM-ul amplasat în municipiul Botoşani, la data de 04 aprilie 2008, ora 6:13:15, împreună cu celelalte 14 conturi de card ce au fost identificate asupra inculpaţilor.
La acelaşi ATM a fost utilizat contul de card capturat la Agenţia P. la data de 27 martie 2008, în acelaşi interval orar cu utilizarea contului de card identificat asupra inculpaţilor.
Aceste aspecte au format obiectul Dosarului nr. 20/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Botoşani, care, la data de 20 mai 2008, a dispus prin ordonanţă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi conexarea acesteia la prezenta cauză.
Analizând lista operaţiunilor efectuate cu cele 17 carduri în municipiul Botoşani şi Dorohoi rezultă că, în realitate, numai un singur număr de card corespunde ca număr cu unul dintre cele găsite asupra inculpaţilor.
Din aceeaşi listă înaintată de B. SA Poliţiei Municipiului Botoşani referitoare la utilizarea celor 17 carduri false rezultă că s-au efectuat 112 operaţiuni în perioada 27 martie – 10 aprilie 2008.
Dintre acestea, nu pot fi reţinute decât un număr de 12 operaţiuni efectuate în perioada 31 martie – 04 aprilie 2008 cu cardul X şi cu care s-a retras suma de 3900 lei.
Aceasta se impune, întrucât există operaţiuni efectuate după data de 05 aprilie 2008, când inculpaţii erau deja în stare de arest preventiv, precum şi faptul că nu sunt alte probe certe care să dovedească faptul că ei sunt persoanele care au folosit restul cardurilor.
Pentru acest motiv, cauza a fost disjunsă şi trimisă spre competentă soluţionare D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Botoşani pentru a continua cercetările faţă de AN sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 365/2002, pentru carduri.
La data de 05 aprilie 2008, ora 10;35 la ATM-ul din localitatea Tecuci, judeţul Galaţi a fost capturat cardul.
Din analiza operaţiunilor efectuate cu acest card, comparativ cu operaţiunile efectuate de inculpaţi cu cardurile (găsite asupra lor), rezultă că acesta a fost folosit în acelaşi timp cu celelalte trei.
Astfel, la data de 31 martie 2008, ora 6:08, a fost folosit cardul capturat la Tecuci, iar la ora 6:09 a fost folosit cardul (găsit asupra inculpaţilor) la ATM-ul B.
La data de 05 aprilie 2008 la ATM-ul B. Tecuci a fost folosit cardul capturat (10:35), iar la ora 10:35:47 (deci la câteva secunde) a fost folosit cardul X, găsit asupra inculpaţilor.
Din cercetări a rezultat că acest card a fost utilizat de 4 ori în perioada 30 martie – 05 aprilie 2008 la ATM-urile B. (Iaşi), 227 (Iaşi), (Baia Mare) şi (Tecuci, când a fost şi capturat – fila 1 vol. II).
Rezultă astfel că acest card este unul dintre cele care le aveau inculpaţii asupra lor.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informaţii rezultă că cele 153 carduri (de culoare gri-argintie şi galben-aurie), din punct de vedere constructiv, sunt originale, fiind fabricate industrial, în conformitate cu standardul ISO 7810, dar nu prezintă nici un element de identificare inscripţionat de vreo instituţie autorizată.
Cardurile de culoare roşie sunt originale şi fabricate în conformitate cu standardul ISO 7810. Ele prezintă elemente de identificare, care însă nu au nici o legătură cu o autoritate bancară, fiind inscripţionate pentru firma I.
Citirea datelor de pe benzile magnetice ale acestor carduri s-a realizat cu ajutorul unui cititor de carduri magnetice cuplat la un calculator personal pe care a fost instalată aplicaţia software furnizată de producător.
Terminalele băncilor din România, cât şi cele din întreaga lume citesc datele ce se află inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor bancare şi le transmit băncilor în scopul efectuării operaţiunilor bancare solicitate de utilizator, în funcţie de condiţiile locale de efectuare a tranzacţiilor. Doar o anumită parte a datelor existente pe card poate fi utilizată pentru efectuarea unei tranzacţii. Pentru efectuarea cu succes a unei tranzacţii este necesară îndeplinirea mai multor condiţii, între care:
- existenţa unei corespondenţe între datele înscrise pe banda magnetică a cardurilor şi numerele de cont existente la banca emitentă;
- cunoaşterea codului pin asociat conturilor bancare;
- realizarea tranzacţiei în perioada de valabilitate a cardurilor.
Având în vedere conţinutul informaţional al datelor identificate pe cardurile analizate, se poate afirma că există neconformităţi majore între conţinutul datelor înscrise pe banda magnetică, mai precis pe lista a doua, şi inscripţionarea grafică a cardurilor. În acest sens, se constată că, deşi datele înscrise pe pista a doua a cardurilor analizate sunt în conformitate cu standardele ISO 7811 – 4 şi ISO 7813, destinate cardurilor folosite în tranzacţii financiare, pe pista 1 nu se regăsesc informaţiile ce ar trebui să existe conform aceloraşi standarde.
De asemenea, nu există inscripţionările grafice realizate de distribuitorul legal al cardurilor de tip bancar, prevăzut în standardele ISO 7811-1. Pe baza acestor observaţii, se poate afirma cu certitudine despre cardurile analizate faptul că din punct de vedere informaţional ele sunt contrafăcute.
Informaţiile aflate pe cardurile analizate sunt structurate conform standardelor folosite în sistemele bancare, dar cu siguranţă nu au fost înscrise de băncile ale căror date de identificare se găsesc memorate pe banda magnetică a acestora.
Toate cele 157 carduri identificate asupra inculpaţilor, cât şi celelalte 18 carduri capturate de bancomatele din Botoşani, Dorohoi şi Tecuci au fost supuse citirii cu dispozitivul din dotarea I.P.J. Brăila, rezultând că acestea reprezintă carduri contrafăcute.
Potrivit Regulamentului nr. 4 din 13 iunie 2002 privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la aceste tranzacţii, precum şi a Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cardul – ca instrument de plată electronică – poate fi folosit direct pentru achitarea produselor achiziţionate şi a serviciilor în magazine ori se pot face retrageri de numerar de la ATM-urile diferitelor bănci din ţară.
Cardurile, indiferent de bancă emitentă, au mai mute elemente de siguranţă a câte unui card „blank" sau a unui card expirat, pierdut, furat sau de uz comercial tip M., G., etc.) şi notarea codului pin corespunzător după care noile instrumente de plată electronică falsificate pot fi folosite pentru a retrage numerar neautorizat.
Pentru inscripţionarea „clonelor" se foloseşte un dispozitiv cuplat la computer şi un program (aplicaţie informatică).
Trebuie precizat că ATM-urile administrate de fiecare bancă reprezintă un ansamblu de dispozitive aflate în relaţie funcţională, din care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor cu ajutorul unui program informatic.
Cu alte cuvinte, falsificarea cardurilor de credit constă în confecţionarea ilegală a oricărui instrument embosat, encodat şi/sau particularizat cu elementele specifice unui card de credit, cu intenţia de a copia un card de credit acceptat într-un anumit sistem de plată cu cardul. Produsul astfel obţinut nu poate fi, în nici o circumstanţă, considerat un card de credit, deoarece imprimarea, embosarea, encodarea şi/sau particularizarea au fost efectuate de către un „emitent" neautorizat. Finalitatea operaţiunii de falsificarea cardurilor constă în fraudarea contului bancar ataşat cardului, adică a contului de card. Practic, fraudarea acestuia se traduce prin efectuarea de operaţiuni neautorizate cu cardul contrafăcut ce au ca rezultat golirea contului de card.
Faţă de cele de mai sus, în sarcina celor doi inculpaţi s-a reţinut faptul că au deţinut şi pus în circulaţie 159 de carduri (157 depistate la Brăila, 1 capturat la Tecuci şi 1 capturat la Botoşani).
Cu privire la provenienţa acestor carduri contrafăcute, inculpatul T.N. a declarat că le-a găsit în microbuzul marca I. aparţinând SC A., pe care l-a condus în calitate de şofer la precizata societate, probabil fiind uitate de un pasager. Evenimentul s-a produs pe raza localităţii Vama, judeţul Suceava.
La domiciliile inculpaţilor s-au efectuat percheziţii pentru a se verifica dacă aceştia deţin aparatură electronică pentru clonarea cardurilor.
Urmare percheziţiei informatice efectuate asupra unităţii centrale ridicate de la inculpatul S.I., a 20 de CD-uri şi a unui stick de memorie nu au fost găsite elemente care să intereseze cauza.
Din probele administrate în cauză, rezultă că falsificarea cardurilor din prezenta cauză nu a fost efectuată de către cei doi inculpaţi.
Potrivit art. 12 lit. h) din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T., infracţiunile prevăzute de Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic sunt de competenţa D.I.I.C.O.T., dacă sunt săvârşite de persoane care aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni.
Având în vedere că nu se cunosc autorii falsificării celor 159 de carduri şi nici dacă aceştia aparţin unor grupuri infracţionale organizate sau unor asociaţii sau grupări constituite în scopul săvârşirii de infracţiuni, precum şi faptul că inculpaţii nu domiciliază pe teritoriul municipiului Brăila, că numerele de cont folosite aparţin unor bănci din Marea Britanie (cele 3 bănci – părţi vătămate în cauză – fiind doar bănci acceptate a plăţii) s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare sub acest aspect revine D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Botoşani.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită cu întregul material probator administrat în cauză.
Fiind audiaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii T.N. şi S.I. au avut o atitudine sinceră recunoscând faptele comise, declaraţiile lor coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, inculpatul T.N. arată în declaraţia sa că lucrează ca şofer la SC A. SRL Sibiu şi conduce un microbuz. În timpul unei curse pe care o efectua s-a produs un accident rutier şi turiştii transportaţi de el au fost preluaţi de un alt autocar. În urma controlului efectuat în autocar sub bancheta din spate a găsit un număr mare de carduri falsificate care aveau trecute pe ele cu marker un număr şi a bănuit că acesta este codul pin al cardului respectiv.
Inculpatul arată că avea datorii la bancă şi a hotărât să extragă diferite sume de bani de pe aceste carduri pentru a plăti datoriile. Iniţial a încercat să scoată bani de probă cu aceste carduri şi a văzut că este posibil să extragă bani folosind aceste carduri.
Ulterior, în jurul datei de 27 martie 2008, într-o zi de sâmbătă l-a sunat pe inculpatul S.I. cu care era prieten şi i-a spus că are nevoie să-l transporte cu taxiul undeva în ţară. Acesta a fost de acord şi au plecat amândoi cu maşina spre Transilvania.
Pe drum T.N. i-a spus lui S.I. că deţine nişte carduri contrafăcute cu ajutorul cărora ar putea să sustragă bani din bancomate şi i-a propus să-i dea şi lui o parte din carduri, iar banii pe care îi obţinea urma să-i revină. Având nevoie de bani inculpatul S.I. a fost de acord cu propunerea făcută de T.N. deşi şi-a dat seama că este ceva ilegal.
Ulterior cei doi inculpaţi şi-au împărţit cardurile potrivit înţelegerii şi au mers în mai multe oraşe din Transilvania printre care Cluj, Satu Mare, Târgu Mureş de unde au sustras diferite sume de bani din bancomatele B. Bucureşti.
Inculpaţii au declarat că opreau lângă bancomate se uitau în zonă să nu fie nimeni după care mergeau la bancomat şi cu ajutorul unui card falsificat, folosind codul pin care era scris pe acesta cu markerul, extrăgeau sume de 300-400 RON.
Inculpaţii au înnoptat la o pensiune din Ardeal după care au revenit în Moldova şi au mers în oraşele Tecuci, Galaţi, Brăila unde, procedând în acelaşi mod au extras diferite sume de bani din bancomatele B. Bucureşti.
În urma unui control rutier inculpaţii au fost depistaţi de agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Brăila, asupra lor fiind găsite 157 de carduri falsificate şi celelalte lucruri descrise mai sus.
Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, faptele inculpaţilor T.N. şi S.I., care în perioada martie-aprilie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au deţinut în vederea punerii în circulaţie şi au pus în circulaţie 159 de instrumente de plată electronică falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere şi punere în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpaţilor T.N. şi S.I. care în perioada martie-aprilie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au retras numerar prin descărcarea instrumentelor de plată electronică, utilizând cardurile falsificate şi datele de identificare ce permit utilizarea acestora fără consimţământul titularilor cardurilor, reuşind să retragă echivalentul în lei al sumei totale de 13.411,26 DOLARI SUA precum şi încercarea acestora de a retrage suma de 200 lei de la B.T. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cum săvârşirea infracţiunilor şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite cu întregul material probator administrat în cauză instanţa a dispus condamnarea acestora proporţional gradului de pericol social al fiecărei fapte comise şi periculozităţii făptuitorilor.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul T.N. şi inculpatul S.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Aspectul de nelegalitate a vizat omisiunea instanţei de a aplica celor doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea 365/2002 şi art. 65 alin. (1), (2) C. pen., prin raportare la cuantumul pedepsei aplicate.
În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii, acest aspect a vizat cuantumul redus al pedepselor ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, precum şi modalitatea de executare.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a solicitat majorarea pedepselor principale, stabilite faţă de cei doi inculpaţi, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi şi stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei privarea de libertate.
Inculpaţii T.N. şi S.I. au criticat hotărârea pe motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpaţii au susţinut că aplicarea prevederilor art. 76 C. pen. s-a făcut doar formal, deoarece, pedepsele aplicate nu reflectă luarea în considerare a efectelor circumstanţelor atenuante, ci o stabilire a pedepselor la limite foarte apropiate de cele prevăzute de legea penală, nefiind vorba de o individualizare efectivă după criteriile art. 72, art. 76 şi art. 80 C. pen.
Faţă de aspectele arătate mai sus, având în vedere modalităţile de comitere a faptelor şi circumstanţele care le caracterizează persoana, s-a solicitat reducerea pedepselor.
Motivul de nelegalitate a vizat modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei, sub următoarele aspecte:
- incidenţa dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul B.N.R. nr. 6 din 11 octombrie 2006 conform cărora: dacă deţinătorul unui instrument de plată electronică nu înştiinţează imediat emitentul, urmează să suporte pierderile aferente operaţiunilor executate până la limita echivalentului în lei a sumei de 150 euro, la cursul anunţat de B.N.R. pentru ziua efectuării operaţiunilor considerate frauduloase, astfel încât sumele retrase care se situează sub acest nivel nu ar trebui incluse în determinarea valorii pagubelor, întrucât nu au fost depuse dovezi de preluare a riscului în asemenea cazuri de către bancă.
- suma de 13.411,26 DOLARI SUA este invocată ca pierdere înregistrată de bancă pentru tranzacţiile evidenţiate în adresa din data de 08 aprilie 2008, însă la acea dată inculpaţii se aflau în stare privativă de libertate începând cu data de 05 aprilie 2008, astfel încât fizic nu aveau cum să acţioneze pentru a produce un prejudiciu.
Tot la fel, cursul valutar avut în vedere putea fi raportat cel mult la data de 05 aprilie 2008.
- prin imposedarea (legală) a inculpaţilor de sumele de bani găsite asupra lor s-a constituit un depozit forţat prin intermediul organelor judiciare abilitate, şi nu unul voluntar care sa permită accesul personal al inculpaţilor la acele sume de bani sau să le confere vreo altă formă de exercitare a dreptului de dispoziţie.
Astfel, momentele din 30 mai 2008 şi 12 iunie 2008 de la care inculpaţii nu mai puteau beneficia de acele sume de bani (consemnate la CEC), sunt cele care devin punctele de referinţă la care trebuie raportată suma păstrată pentru a fi restituită părţii civile.
De asemenea, la aceste date trebuie făcută şi conversia valutară din lei în DOLARI SUA şi nu la data pronunţării hotărârii, aşa cum a stabilit instanţa de fond.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat.
Apelurile declarate de inculpaţii T.N. şi S.I. sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept se constată următoarele:
Instanţa de fond, pe baza unei analize complete a materialului probator a stabilit în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor deduse judecăţii.
Sub aspectul laturii penale a cauzei consideră, de asemenea, că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a celor doi inculpaţi, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), contrar susţinerilor din motivele de apel ale Parchetului şi, respectiv, ale inculpaţilor.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea dedusă judecăţii, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Consideră că nu se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor cu consecinţa majorării pedepselor (prin prisma motivelor de apel ale Parchetului), dar nici reducerea acestor pedepse (prin prisma motivelor de apel ale inculpaţilor) motivat de următoarele considerente:
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele atenuante reprezintă unul din criteriile de individualizare a pedepselor.
Conform art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanţe agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, însă aceste prevederi nu au caracter imperativ, instanţa putând dispune, prin raportare şi la celelalte criterii de individualizare, reducerea pedepsei sub minimul special.
Faţă de împrejurarea că inculpaţii sunt tineri, se află la primul impact cu legea penală, anterior comiterii faptei realizând venituri licite (inculpatul T.N. lucra ca şofer la SC A. SRL Sibiu, iar inculpatul S.I. lucra ca agent de vânzări la SC S. SRL Botoşani), având în vedere împrejurarea că aceştia au avut o atitudine parţial sinceră, s-au prezentat în instanţă pe parcursul soluţionării apelurilor, după ce au fost puşi în libertate, consideră că nu se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora de către instanţa de fond.
Având în vedere şi gradul concret de pericol social al faptelor comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii - aşa cum au fost arătate mai sus - numărul actelor materiale componente ale infracţiunii, urmarea produsă şi valoarea prejudiciului cauzat, consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit de prima instanţă, neputând fi primite motivele de apel ale inculpaţilor vizând reducerea pedepselor.
Împrejurarea că teoretic şi legal, prin reţinerea art. 74 C. pen. în referire la art. 76 C. pen., pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea 365/2002 poate fi redusă până la 1 an închisoare, iar pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea 365/20021 poate fi redusă până la 15 zile închisoare nu implică în mod obligatoriu aplicarea în speţă a acestor pedepse.
În concluzie, faţă de cele de mai sus, consideră că pedepsele aplicate de prima instanţă celor doi inculpaţi sunt legale şi temeinice.
Având în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., faţă de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpaţi, având în vedere activitatea infracţională desfăşurată în concret de aceştia, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, atingerea adusă relaţiilor sociale ce apără patrimoniul şi încrederea societăţii în desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor implicând instituţiile bancare, consideră că îndreptarea şi reeducarea inculpaţilor poate fi realizată în bune condiţii doar prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie, întrucât suspendarea sub supraveghere a executării nu este optimă pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei.
Consideră, de asemenea, faţă de cele arătate mai sus, că se impune şi aplicarea faţă de inculpaţi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea 365/2002.
Este adevărat că în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen., când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită poate fi înlăturată, însă având în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen., faţă de gravitatea ridicată a infracţiunii şi faţă de modalităţile în care a fost comisă, consideră că se impune aplicarea faţă de cei doi inculpaţi a pedepsei complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, consideră că aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond.
Contrar susţinerilor inculpaţilor, dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Regulamentul B.N.R. nr. 6 din 11 octombrie 2006 nu au aplicabilitate în speţă, întrucât conform art. 1 din acest regulament, dispoziţiile invocate se aplică doar instituţiilor de credit şi instituţiilor financiar bancare care sunt înregistrate în Registrul B.N., având ca obiect de reglementare emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică.
În speţă însă, instrumentele de plată, respectiv card-urile folosite de inculpaţi, nu au fost emise de instituţii bancare din România, ci de bănci străine.
Consideră că prejudiciul în sumă de 13.411,26 DOLARI SUA, cu care SC B. SA s-a constituit parte civilă, a fost corect reţinut de prima instanţă.
Împrejurarea că adresa de constituire ca parte civilă a fost emisă de B. SA la data de 08 aprilie 2008, dată la care inculpaţii erau arestaţi, nu poate influenţa cuantumul prejudiciului.
Se constată faptul că toate actele depuse de SC B. SA, pe parcursul procesului penal (atât la faza urmăririi penale, cât şi Ia instanţa de fond) se referă la prejudiciul cauzat în perioada 17 martie 2008 - 5 aprilie 2008, prin folosirea unui număr de 101 card-uri, din cele 157 card-uri false.
Mai mult, cu ocazia audierii la instanţa de fond, ambii inculpaţi au declarat că „au luat cunoştinţă de faptul că SC B. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 13.411,236 DOLARI SUA şi sunt de acord să despăgubească în totalitate partea civilă" (declaraţii filele 272 şi 273).
Susţinerile inculpaţilor, în sensul că prin indisponibilizarea sumelor de bani s-a constituit un depozit prin intermediul organelor judiciare şi nu unul voluntar, care să permită accesul inculpaţilor la acele sume de bani, nu pot fi primite şi nu au suport legal.
Conform actelor (chitanţe şi recipise) aflate la filele 330-335 volum I dosar urmărire penală, sumele de bani indisponibilizate de la inculpaţi au fost consemnate la CEC B. SA - Sucursala Brăila, pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Brăila, situaţie ce respectă dispoziţiile art. 165 C. proc. pen.
Nu pot fi primite nici susţinerile vizând data de referinţă (30 mai 2008 sau 12 iunie 2008) ce trebuie avută în vedere la calculul parităţii dolar-leu, pentru suma de 4971,63 DOLARI SUA, consemnată la CEC B. SA.
Instanţa de fond a dispus ca CEC B. să vireze către partea civilă B. SA Bucureşti suma de 4971,63 DOLARI SUA la cursul zilei, reprezentând data pronunţării hotărârii.
Paritatea dolar-leu trebuia stabilită în funcţie de data efectivă a virării sumei de 4971,63 dolari, reprezentând data executării, şi nu aşa cum a dispus instanţa de fond, dar nici cum susţin inculpaţii în motivele de apel (în sensul stabilirii cursului valutar din data de 30 mai 2008 sau 12 iunie 2008).
Însă, acest aspect nu poate fi remediat, întrucât prin creşterea valorii dolarului în raport de leu, ar exista posibilitatea îngreunării situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila nu a criticat hotărârea şi sub aspectul laturii civile, iar partea civilă B. SA Bucureşti nu a înţeles să declare apel.
Faţă de cele de mai sus a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
A desfiinţat în parte sentinţa penală 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
În baza disp. art. 65 C. pen., a aplicat inculpaţilor T.N. şi S.l. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen.
Conform art. 35 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară arătată mai sus, alături de pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere şi a pedepselor accesorii, dispoziţiile privind măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. şi dispoziţiile privind incidenţa prevederilor art. 359 C. proc. pen., urmând ca inculpaţii să execute efectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.N. şi S.l.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 67/ A din 05 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinţei penale nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila, pronunţată în Dosarul nr. 1739/113/2008 privind pe inculpaţii T.N. şi S.I. şi, în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 29 din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare:
În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a aplicat inculpaţilor T.N. şi S.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2), din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 35 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, calculată de la data executării pedepsei principale cu închisoare, stabilită faţă de inculpaţii T.N. şi S.I., alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind suspendarea executării pedepselor principale sub supraveghere şi a pedepselor accesorii, dispoziţiile privind respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 C. pen. şi dispoziţia privind incidenţa prevederilor art. 359 C. proc. pen., stabilindu-se executarea efectivă a pedepsei principale de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.N. şi S.I.
În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor T.N. şi S.I. durata arestării preventive de la 06 aprilie 2008 la 02 februarie 2009.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii T.N. şi S.I. la plata a câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii T.N. şi S.I. la plata a câte 454,42 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B. SA Bucureşti.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii T.N. şi S.I. criticând-o ca netemeinică în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei penale recurate şi, pe fond, menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe arătând că inculpaţii au executat deja 11 luni în arest preventiv şi ar fi dezastruos pentru aceştia să fie reîncarceraţi. A mai arătat că ambii inculpaţi şi-au arătat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul produs prin infracţiune şi au procedat în consecinţă imediat ce au fost puşi în libertate. A mai susţinut că dacă nu ar fi fost liberi nu ar fi putut, în mod evident, să acopere prejudiciul şi, prin urmare, se impune menţinerea hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate dar şi a modalităţii de executare a acestora – prevăzută de art. 861 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de inculpaţii T.N. şi S.I. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât modalitatea de executare de către fiecare din inculpaţii recurenţi nominalizaţi a pedepsei principale în regim de detenţie dispusă prin dispozitivul deciziei atacate a instanţei de apel satisface în totalitate scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie reale măsuri de constrângere şi reeducare a inculpaţilor, dar şi să asigure necesara prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent această modalitate de executare a fost judicios stabilită de instanţa de apel în funcţie de criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret sporit al faptelor comise, la mecanismul concret de săvârşire a acestora, la chestiunea că atitudinea sinceră a inculpaţilor nu s-a datorat dorinţei acestora de a conlucra cu organele de cercetare penală, ci faptului că au fost depistaţi în trafic având asupra lor 159 de bucăţi de carduri falsificate şi o cantitate mare de bani sustraşi din bancomate.
Cei doi inculpaţi nu au depus nicio diligenţă şi nici nu au indicat ce au făcut cu restul de bani sustraşi din bancomate, fiind vorba de un prejudiciu de 52.300 lei produs în mai puţin de o lună (martie-aprilie 2008), activitatea lor infracţională fiind întreruptă de organele de poliţie.
Dacă în ceea ce priveşte modalitatea de utilizare şi deţinere a cardurilor, aceasta a fost recunoscută de inculpaţi, dat fiind şi probatoriul instrumentat, respectiv înregistrările camerelor de filmat de la bancomate (filele 206-245 dosar u.p. vol. I), în ceea ce priveşte utilizarea sau ascunderea sumelor de bani sustrase, cei doi inculpaţi nu au mai avut aceeaşi atitudine sinceră, păstrând tăcerea.
Aşa fiind, dincolo de datele pozitive care caracterizează persoana recurenţilor inculpaţi, ambii fără antecedente penale, inculpatul T.N. având 10 clase, iar inculpatul S.I. absolvind 12 clase se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să justifice menţinerea hotărârii de primă instanţă prin care s-a dispus modalitatea de executare în sensul dispoziţiilor art. 861 C. pen. (suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere).
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.N. şi S.I. împotriva Deciziei penale nr. 67/ A din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 475 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3990/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
