ICCJ. Decizia nr. 3510/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3510/2009
Dosar nr. 559/59/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 5 noiembrie 2008, petiţionarul A.P.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de luare de mită prev. de art. 254 C. pen., arătând că intimatul i-a cauzat o vătămare a intereselor legale, prin faptul că nu a pus în executare trei sentinţe civile, iar pentru executarea Sentinţei civile nr. 627 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Moldova Nouă a cerut bani suplimentari faţă de onorariu.
Prin rezoluţia din 18 martie 2009 dată în Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.
În motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-au reţinut următoarele:
- la data de 07 iunie 2006, petiţionarul A.P.G. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc C.G. executarea silită a Sentinţei civile nr. 627 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Moldova Nouă, prin care debitorul S.D. a fost obligat să-i plătească sumele de 482,4 RON şi 35,5 RON cheltuieli de judecată. S-a format Dosarul execuţional nr. 19/2006, iar după încuviinţarea executării silite prin Încheierea nr. 29 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Moldova Nouă a fost somat debitorul şi s-au solicitat relaţii Primăriei Moldova Nouă în vederea identificării de bunuri ale debitorului, răspunsul fiind negativ. Executorul judecătoresc a făcut deplasări la domiciliul debitorului, constatând că nu are bunuri urmăribile, iar Poliţia Oraşului Moldova Nouă a comunicat că debitorul este plecat în străinătate, motiv pentru care executorul judecătoresc a constatat că executarea silită nu mai poate continua şi în baza art. 3715 lit. b) C. proc. civ. a restituit titlul executoriu creditorului;
- din cele de mai sus rezultă că executorul judecătoresc a întreprins toate demersurile necesare punerii în executare silită a titlului executoriu, iar dacă petiţionarul ar fi apreciat că aceste demersuri nu sunt suficiente putea valorifica dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, instanţa de judecată urmând să dispună ce activităţi trebuie desfăşurate de către executor, care, în situaţia nerespectării dispoziţiilor instanţei, era pasibil de a suporta o sancţiune penală;
- în declaraţia din 26 februarie 2009, petiţionarul a precizat că nu are posibilitatea de a demonstra că executorul judecătoresc i-a cerut sume suplimentare faţă de onorariu;
- petiţionarul l-a acţionat în instanţă pe executorul judecătoresc pentru pretenţii legate de nepunerea în executare a Sentinţei civile nr. 627 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Moldova Nouă, dar prin Sentinţa civilă nr. 193 din 10 aprilie 2008 a Judecătoriei Moldova Nouă s-a constatat că executorul judecătoresc a îndeplinit toate activităţile ce i-au fost impuse de dispoziţiile legale, motiv pentru care acţiunea sa a fost respinsă.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul A.P.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, respinsă prin Rezoluţia nr. 427/II/2/2009 din 8 mai 2009, ca tardivă şi neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţă, arătând că făptuitorii nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi au comis numai abuzuri asupra sa.
Prin Sentinţa penală nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea petiţionarului A.P.G. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 23/P/2009 din 18 martie 2009 şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 427/11/2/2009 din 08 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în baza art. 278 alin. (3) C. proc. pen. este tardivă.
Astfel, din procesul-verbal de predare-primire de la Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara reiese că petiţionarul a primit personal copia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la data de 30 martie 2009.
Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. (1) şi art. 249 alin. (2).
În cauză, întrucât termenul pentru depunerea plângerii s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009, iar petiţionarul a formulat plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la data de 22 aprilie 2009, rezultă că a fost depăşit termenul de 20 zile prev. de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Nerespectarea termenului de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale atrage decăderea petiţionarului din dreptul de a mai face plângerea.
S-a reţinut că în acest sens este şi Decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pronunţată în interesul legii, prin care, interpretând dispoziţiile art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, s-a stabilit că acestea sunt termene de decădere.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că nu poate analiza pe fond plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a i se soluţiona cererea de asistenţă judiciară gratuită, întrucât instanţa de fond nu i-a soluţionat această cerere.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că petiţionarul a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu încălcarea termenului de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât din actele dosarului, respectiv procesul-verbal de predare-primire de la Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rezultă că acesta a primit personal copia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la data de 30 martie 2009, plângerea fiind formulată la data de 22 aprilie 2009.
Astfel, nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen. a atras decăderea petiţionarului din dreptul de a mai formula plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, potrivit Deciziei nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 743/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
