ICCJ. Decizia nr. 3509/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3509/2009
Dosar nr. 382/57/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 54 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M. împotriva rezoluţiei din 3 februarie 2009 dispusă de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinând rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 10 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că petentul C.M. a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei procurorului dată în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către avocat K.L..
Plângerea a fost înregistrată la această instanţă sub nr. 382/57/2009, iar petentul C.M. a solicitat instanţei admiterea plângerii, prin sentinţă, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, susţinând că intimatul este vinovat de săvârşirea faptei de abuz în serviciu.
Examinând actele şi materialul probator din dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 3 februarie 2009 dată de procuror în Dosarul nr. 25/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de avocat K.L.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
În cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., de către avocat K.L., urmare plângerii formulată de către persoana vătămată C.M., prin care se menţionează că:
Deşi a încheiat cu sus-numitul un contract de asistenţă juridică în scopul apărării drepturilor sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud, achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a eliberat chitanţă, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanţă, fapt care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a procesului respectiv.
Din conţinutul materialului probator administrat în dosarul cauzei rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunii prevăzută de art. 246 din C. pen., fiind incidente sub aspect procesual dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece:
a) obligaţia pe care avocatul şi-o asumă prin încheierea contractului de asistenţă juridică este o obligaţie de diligenţă şi nu o obligaţie de rezultat, avocatul se obligă să facă demersurile procedurale şi procesuale, recunoscute de lege, pe care el le consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acţiunea pornită în numele său în contra persoanei pe care o reprezintă în faţa instanţei, el nu se obligă să câştige procesul;
b) actul avocatului nu este un act de autoritate şi are o natură juridică contractuală, avocatul neputând săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei în procesul civil sau în procesul penal;
c) din cele menţionate de către persoana vătămată rezultă că avocatul prin conduita sa, determinată de contractul de asistenţă juridică încheiat cu persoana vătămată, nu a săvârşit nicio faptă prevăzută de legea penală.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluţiei procurorului, apreciindu-se că incidentul în derularea relaţiilor dintre avocat şi client nu intră sub incidenţa legii penale.
Verificând rezoluţia atacată, instanţa va respinge plângerea, prin sentinţă, ca nefondată, menţinând soluţia atacată ca temeinică şi legală din următoarele considerente:
Lipsa de comunicare dintre petent şi avocatul ales, precum şi respingerea recursului declarat de petent ca tardiv, având ca efect o soluţie nefavorabilă într-o cauză penală, raportat la obligaţia de diligenţă a avocatului, nu întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu evidenţiază rea-voinţă în îndeplinirea obligaţiilor decurgând din contractul de reprezentare.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa va respinge plângerea, prin sentinţă, ca nefondată, menţinând soluţia din rezoluţia atacată.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul C.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului K.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionarul C.M. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât judecătorul fondului, conformându-se la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a procedat la verificarea plângerii petiţionarului C.M. şi examinarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 25/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 3 februarie 2009, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, în mod legal şi temeinic a dispus soluţia respingerii plângerii petiţionarului împotriva acestei rezoluţii în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În propriul demers analitic al Înaltei Curţi se reţine, cu titlu de premisă, că prin plângerea originară a petiţionarului C.M. s-a iterat nemulţumirea că deşi a încheiat cu sus-numitul un contract de asistenţă juridică în scopul apărării drepturilor sale legitime în Dosarul penal nr. 1308/175/2008 al Judecătoriei Aiud, achitându-i pentru aceasta onorariul în cuantum de 300 RON pentru care i s-a eliberat chitanţă, avocatul nu l-a reprezentat corespunzător în instanţă, fapt care a condus la pierderea de către persoana vătămată din prezenta cauză a procesului respectiv.
Se mai are în vedere că în mod legal şi temeinic procurorul, prin rezoluţia atacată sus indicată (menţinută prin Rezoluţia nr. 189/11/2/2009 din 23 februarie 2009 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi de parchet) a stabilit incidenţa în speţă a cazului de împiedicare a exercitării acţiunii penale faţă de intimatul avocat nominalizat, prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât esenţiale sunt următoarele:
a) obligaţia pe care avocatul şi-o asumă prin încheierea contractului de asistenţă juridică este o obligaţie de diligenţă şi nu o obligaţie de rezultat, avocatul se obligă să facă demersurile procedurale şi procesuale, recunoscute de lege, pe care el le consideră necesare, în vederea atingerii scopului determinat de acţiunea pornită în numele sau în contra persoanei pe care o reprezintă în faţa instanţei, el nu se obligă să câştige procesul;
b) actul avocatului nu este un act de autoritate şi are o natură juridică contractuală, avocatul neputând săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu prin reprezentarea persoanei în procesul civil sau în procesul penal.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 54 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3510/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
