ICCJ. Decizia nr. 743/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 743/2009
Dosar nr. 1120/42/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.M. împotriva rezoluţiei nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1120/42/2008, numitul D.M. a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a rezoluţiei nr. 1541/11/2/2008, pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti motivând că în mod nelegal s-a reţinut faţă de avocatul S.D. s-a dispus neînceperea urmăriri penale pentru infracţiunile prev. de art. 289, art. 291 C. pen. şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 iar faţă de lucrătorii de poliţie I.G. şi P.M.A. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul menţionează că în prezenţa soţiei, fiicei şi ginerelui său i-a înmânat avocatului suma de 300 euro fără ca acesta din urmă să îi elibereze vreo chitanţă, neîncheind un contract de asistenţă juridică între părţi.
Se mai arată că ulterior plângerii formulate la Poliţia Buzău, avocatul a depus la dosar un contract fotocopiat iar semnătura sa de pe acest contract a fost aplicată din actele existente la dosar.
Referitor la lucrătorii de poliţie menţionează petentul că nu a fost audiat pe parcursul cercetărilor, în calitate de parte vătămată.
În final a solicitat să-i fie returnată suma de 300 euro deoarece nu a primit nici un serviciu din partea avocatului.
Referitor la avocatul S.D. Curtea a reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că a fost încheiat cu petentul un contract de asistenţă juridică nr. 11961 din 16 februarie 2007 aflat la fila 4 d.u.p. care la rubrica „client" poartă semnătura lui D.M.(pe care acesta şi-a recunoscut-o în faţa instanţei de judecată)dar şi a seriei şi numărul cărţii sale de identitate. Se mai constată că la dosarul cauzei există şi o chitanţă fila 3 d.u.p. dar şi copie de pe registrul jurnal de încasări şi plăţi ale avocatului, acte din care rezultă că suma de bani primită de la petent a fost înscrisă în evidenţa contabilă a acestuia.
Având în vedere aceste înscrisuri, Curtea apreciază, aşa cum a menţionat şi procurorul că avocatul nu a comis nici unul din elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Având în vedere că petentul şi-a recunoscut semnătura de pe contractul de asistenţă juridică mai sus amintit, consideră şi instanţa că acelaşi avocat nu a comis nici elemente constitutive ale infracţiunii prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen. Se mai poate aminti referitor la acestea că aşa cum se observă semnătura petentului este aplicată pe acel contract de asistenţă juridică peste linia punctată a rubricii unde aceasta trebuia efectuată, situaţie care nu ar fi fost posibilă în cazul în care s-ar fi suprapus mai multe fotocopieri la diferite înscrisuri pentru ca respectiva semnătură să fie aplicată acolo unde există în prezent.
În ceea ce priveşte lucrătorii de poliţie soluţia procurorului este pe deplin justificată având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de către avocatul reclamat de petent s-a putut desprinde soluţia în privinţa cercetărilor penale efectuate faţă de acesta.
Din acest motiv în mod judicios a apreciat că nu a mai fost necesară audierea petentului şi a avocatului în speţă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul D.M.
În motivarea recursului se arată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul S.D. este nelegală întrucât i-a achitat acestuia 300 euro pentru a-i acorda asistenţă juridică în unele litigii civile aflate pe rolul instanţelor din Buzău şi Galaţi, însă acesta şi-a însuşit suma, nu a prestat nici o activitate avocaţială în interesul său şi nu a încheiat un contract de asistenţă juridică.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivului formulat, cât şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. urmărirea penală nu poate fi începută.
Astfel, petentul, contrar susţinerilor sale, a încheiat cu intimatul S.D. contractul de asistenţă juridică nr. 11961 din 16 februarie 2007, pe care l-a semnat la rubrica client şi i-a achitat acestuia suma de 1000 lei, ce a fost evidenţiată în registrul jurnal de încasări şi plăţi şi pentru care i s-a eliberat chitanţă.
Contractul de asistenţă juridică cuprinde la rubrica „CLIENT" pe lângă semnătura petiţionarului, numărul şi seria cărţii de identitate a acestuia.
De altfel, petentul a recunoscut în faţa instanţei de fond că semnătura de pe contract îi aparţine, susţinând însă că acest contract a fost încheiat ulterior, în condiţii pe care nu le cunoaşte.
Împrejurarea că ulterior intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, constituie potrivit art. 139 alin. (6) din statutul profesiei de avocat o abatere disciplinară şi nu atrage răspunderea penală.
Referitor la intimaţii I.G. şi P.M.A., aceştia au soluţionat petiţia formulată la data de 4 decembrie 2007 de către D.M. şi au comunicat acestuia rezultatul verificărilor, exercitându-şi atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că nu există indicii ale săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 749/2009. Penal → |
|---|
