ICCJ. Decizia nr. 3513/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3513/2009
Dosar nr. 3159/2/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 131 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei A.V.A.S. împotriva rezoluţiei nr. 207/II/2/2009 din data de 5 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare statului şi la plata sumei de 2.000 RON către intimată.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 3159/2/2009, A.V.A.S. a formulat plângere împotriva rezoluţiei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 5 martie 2009, dată în Dosarul penal nr. 771/P/2007.
Temeiul juridic al plângerii invocat de petentă este art. 2781 C. proc. pen.
În motivarea plângerii sale, petentă a arătat că prin rezoluţia mai sus-menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.G., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen., şi anume abuz în serviciu contra intereselor publice.
Executorul judecătoresc a început executarea Sentinţei comerciale nr. 13732/2004 pentru un mare număr de persoane (peste 400) creditori ai A.V.A.S., investitori F.N.I.
Executorul judecătoresc a trecut la executarea silită, prin poprire asupra conturilor A.V.A.S., aflate la terţii popriţi B. - S.S.A. şi E.B. S.A.
Petenta arată că executarea silită s-a bazat pe un titlu executoriu vechi şi care nu mai putea fi folosit, deoarece sentinţa fusese modificată, iar executările silite s-au făcut în baza unor fotocopii ale titlului executoriu, A.V.A.S. fiind o instituţie publică, pentru care O.G. nr. 22/2002 prevede o procedură specială de executare silită.
La dosarul cauzei au fost ataşate Dosarele nr. 771/P/2007 şi nr. 207/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Din examinarea probelor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, prin rezoluţia din 21 ianuarie 2009, neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.G., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen., întrucât fapta - pentru care A.V.A.S. a formulat plângere penală - nu este prevăzută de legea penală.
Parchetul a reţinut că executorul judecătoresc D.G. şi-a respectat obligaţiile profesionale, nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care acesta şi-a îndeplinit îndatoririle sale, ar fi produs una din urmările prevăzute de art. 248 C. pen.
În cauză au fost efectuate verificări, constând în audierea executorului judecătoresc, verificarea dosarelor de poprire, din acestea rezultând că executările silite, având ca obiect poprirea, s-au bazat pe Sentinţa civilă nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modificată prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 4409/2005, cu menţiunea definitivă şi învestită cu formulă executorie.
Toată procedura de executare silită s-a făcut cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, fapt pentru care, procurorul cazului respectiv a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc.
Prin rezoluţia din 5 martie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A.V.A.S., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 248 C. pen., sub aspectul laturii obiective, deci, pe cale de consecinţă, aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., este corectă.
Rezoluţia Procurorului General a analizat toate motivele invocate de petentă în plângerea sa şi le-a găsit neîntemeiate, titlul executoriu fiind legal, iar formele de executare silită, faţă de debitor, respectând toate condiţiile menţionate de lege.
Analizând toate actele existente la dosarul cauzei şi verificând susţinerile petentei, Curtea a constatat şi a reţinut că plângerea acesteia este nefondată, că cele două acte juridice, respectiv rezoluţia din 21 ianuarie 2009 dispusă de procurorul cazului şi rezoluţia din 5 martie 2009 a Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sunt legale şi temeinice, în raport de probele administrate în cauză, intimata, executorul judecătoresc D.G. - nefăcându-se vinovată de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara A.V.A.S., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatei executor judecătoresc G.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, acum cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât prin sentinţa recurată judecătorul fondului, conformându-se la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi examinând plângerea petiţionarei A.V.A.S. împotriva rezoluţiei procurorului nr. 771/P/2007 din 21 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a dispus în mod legal şi temeinic respingerea acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situaţie de fapt rezultată din actele premergătoare efectuate că, începând cu luna februarie 2007, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. au fost înregistrate un număr de aproximativ 400 cereri de executare silită, iar din acestea au rămas în lucru aproximativ 90 de cereri (depuse în fotocopie la prezenta cauză), restul creditorilor renunţând la executare.
Executările silite, având ca obiect poprirea, au avut la bază Sentinţa civilă nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modificată prin Decizia comercială nr. 203 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială (Dosar nr. 4409/2005), ataşată în fotocopie la prezenta cauză (cu menţiunea definitivă şi învestită cu formulă executorie).
Se constată că Sentinţa civilă nr. 137321 din 17 decembrie 2004 a fost învestită cu formulă executorie, cu respectarea dispoziţiilor art. 376 C. proc. civ., şi ca atare aceasta a fost pusă în executare, în mod legal, de către executor, cu modificările aduse prin decizia menţionată.
Fotocopiile utilizate de părţi, care au stat la baza executării silite, sunt conforme cu originalul.
Potrivit art. 454 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoane arătate la art. 452 C. proc. civ., înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.
Referitor la procedura specială de executare silită, prevăzută de O.G. nr. 22/2002, în cauză au fost verificate dosarele de poprire aflate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G., precum şi situaţia fiecărui creditor în parte.
S-a constatat, pe această cale, că cererile depuse pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. au fost efectuate de creditori în nume personal şi nu prin mandatar, astfel că această susţinere a petentei nu poate fi primită.
Petenta indică dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, potrivit cărora ";creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă";.
La art. 2 se dispune ca ";dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată";, A.V.A.S. arătând că aceste prevederi au fost ignorate de executor.
Petenta susţine că doar la 6 luni de la comunicarea somaţiei de plată avea voie executorul să solicite efectuarea executării silite potrivit C. proc. civ.
Afirmaţiile petentei, în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.G. nr. 22/2002, nu pot fi primite.
Conţinutul Sentinţei civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004 a fost cunoscut încă din anul 2004 de către cea în cauză, fiind executorie din anul 2006, astfel încât aceasta avea posibilitatea alocării de fonduri pentru despăgubirea persoanelor păgubite, împrejurare în care caracterul intempestiv al acestor cereri, de care se prevalează, este nereal.
O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, a fost modificată prin Legea nr. 110 din 25 aprilie 2007.
Textul iniţial al O.G. nr. 22 din 20 ianuarie 2002, aplicabil până la 25 aprilie 2007, avea alt conţinut, iar termenul de 6 luni nu era prevăzut.
Se observă că unele dosare de executare au fost formate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D.G. înainte de modificarea dispoziţiilor art. 1 şi 2 în O.G. nr. 22/2002.
Pe de altă parte, din momentul primirii înştiinţării, A.V.A.S. nu a învederat Biroului Executorului Judecătoresc D.G. vreo lipsă de fonduri pentru a se preleva de dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
De altfel, analizând dosarele de executare, se observă că E.B. (în acest sens adresa din 30 aprilie 2007), în calitate de terţ poprit, nu a procedat la blocarea conturilor, astfel cum susţine petenta.
În plus, astfel cum rezultă din recipisele de consemnare la C. a sumelor datorate, anexate dosarelor de executare, A.V.A.S. a efectuat plata voluntară către creditori (această din urmă situaţie fiind ulterioară formulării plângerii penale din prezentul dosar).
Dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 nu exonerează A.V.A.S. de plata obligaţiilor, iar dispoziţiile art. 1 şi art. 2 instituie o procedură care presupune respectarea unor obligaţii şi din partea debitorului, respectiv asigurarea sumelor pentru plata către debitor.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că executorul judecătoresc D.G. şi-a respectat obligaţiile profesionale, nerezultând indicii temeinice că, prin modul în care sus-numita şi-a îndeplinit îndatoririle sale, în calitate de executor judecătoresc, ar fi produs una din urmările cerute de dispoziţiile art. 248 C. pen.
Aşa fiind, se conchide că în mod legal şi temeinic, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei executor judecătoresc nominalizat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen. datorat neîntrunirii pe planul laturii obiective a infracţiunii imputate a elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara A.V.A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 756/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
