ICCJ. Decizia nr. 3634/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3634/2009
Dosar nr. 11235/118/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 4/CEA din 6 ianuarie 2009, Tribunalul Constanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul M.F., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 392 din 2 octombrie 2007 a aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de revizuient - care a solicitat achitarea, susţinând că nu este vinovat de comiterea celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat, fapt ce poate fi dovedit prin audierea martorului M.D. - nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea fiind analizate în cursul judecăţii la fond şi în calea de atac a apelului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 66/P din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuient - care a susţinut că există probe din care rezultă nevinovăţia sa, solicitând audierea martorului M.D., precum şi un certificat medico-legal care atestă existenţa unor leziuni ce i-au fost cauzate de lucrătorii de poliţie, care l-au constrâns fizic pentru a coopera la desfăşurarea anchetei - reprezintă critici care au fost invocate în cursul judecării cauzei şi au fost avute în vedere de instanţe la soluţionarea cauzei, astfel că nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să impună revizuirea sentinţei atacate.
În ce priveşte audierea martorului M.D., se constată că această probă propusă în apărare la instanţa de fond a fost avută în vedere de instanţă, însă revizuientul a renunţat la administrarea ei, iar, pe de altă parte, martorul a depus la instanţa de fond un înscris precizând că nu cunoaşte nimic în legătură cu cauza.
Nici susţinerea referitoare la certificatul medico-legal nu poate constitui o faptă sau o împrejurare necunoscută de instanţe, deoarece acest certificat a fost întocmit la 24 august 2004 şi nu a făcut dovada vreunei agresiuni din partea lucrătorilor de poliţie. De altfel, chiar dacă ar fi atestat această împrejurare, revizuientul a beneficiat de un proces în faţa instanţei de fond, iar ulterior a exercitat calea de atac a apelului, putând da declaraţii cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, în condiţii de publicitate, oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate şi reveni asupra acelora pretins luate prin constrângere fizică,
De altfel, criticile invocate de revizuient reprezintă împrejurări care constituie apărări de fond, ceea ce echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul revizuientului condamnat M.F. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat M.F. împotriva deciziei penale nr. 66/P din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3891/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2136/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
