ICCJ. Decizia nr. 2136/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2136/2009
Dosar nr. 8615/2/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D., încarcerat în Penitenciarul Rahova şi a menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia din 11 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 2029/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de C.D. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 1885/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.A.L.G., subinspector şef de penitenciar pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu şi fals intelectual, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi respectiv art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Parchetul a opinat că cele învederate de petent, deţinut în Penitenciarul Rahova, cum că medicul stomatolog din cadrul penitenciarului nu i-ar fi acordat un tratament de specialitate corespunzător sunt fără suport probator, fiind infirmate de actele medicale aflate la dosar.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale, petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat soluţia Parchetului ca fiind legală având la bază actele medicale de la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a fost consultat în repetate rânduri de medicul stomatolog al penitenciarelor care i-a stabilit diagnosticul şi tratamentul de urmat iar faptul că afecţiunile stomatologice i-au provocat dureri nu are legătură cu asistenţa medicală acordată, ci ţin de patologia bolii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiţionarul C.D. solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale. Recurentul critică hotărârea şi sub aspectul că instanţa nu i-a dat posibilitatea să administreze probe în apărare.
Recurentul a ataşat un set de acte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petiţionarului sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Art. 6 alin. (5) C. proc. pen., prevede că instanţa are obligaţia de a asigura inculpatului şi celorlalte părţi posibilitatea de a-şi pregăti şi exercita apărarea.
Din conţinutul practicalei sentinţei penale nr. 56 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rezultă că petentul a solicitat acordarea unui termen pentru a depune un set de acte în apărare, pe care nu le avea asupra sa, deoarece nu a primit citaţia, fiind mutat de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Giurgiu, cerere pe care instanţa a respins-o.
Înalta Curte, prin prisma dispoziţiilor art. 6 alin. (5) C. proc. pen., apreciază că prin respingerea cererii petiţionarului a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia, întrucât a solicitat un termen pentru a-şi pregăti apărarea (era primul termen la care acesta era prezent şi tot primul solicitat pentru pregătirea apărării) acestuia nu i s-a dat posibilitatea de a-şi apăra interesele şi a demonstra că susţinerile sale sunt întemeiate.
Este cunoscută împrejurarea că stabilirea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, stabilirea vinovăţiei şi a răspunderii fiecărei persoane în scopul de a se constata dacă există sau nu temeiuri de vinovăţie nu se pot realiza decât prin intermediul probelor. Astfel, apare justificată cererea petiţionarului de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, iar instanţa de fond prin respingerea nejustificată a acesteia, a încălcat dispoziţiile art. 6 şi art. 171 C. proc. pen., cu privire la garantarea dreptului la apărare, art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil, producându-i petiţionarului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă care va respecta dispoziţiile privind garantarea dreptului la apărare şi va manifesta rol activ în administrarea probelor propuse de către petiţionar pentru soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petiţionar C.D. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2132/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2139/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
