ICCJ. Decizia nr. 3891/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3891/2009
Dosar nr. 5857/1/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 7 august 2008, SC A.C. SRL Hârşova prin asociat unic şi administrator B.C. a formulat plângere împotriva lichidatorului judiciar M.P. (asociat), a magistratului judecător A.I., care a soluţionat contestaţia la executare, cât şi a consilierului juridic C.M. de la Banca C. şi a executorului bancar C.A., solicitând tragerea la răspundere a acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin ordonanţa nr. 534/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a reţinut că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu putea fi reţinută în sarcina avocatului M.P., întrucât aceasta nu era funcţionar public, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, întrucât faptei îi lipsea unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.
Referitor la magistratul judecător A.I., faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), s-a constatat că aceasta a dispus suspendarea executării cauzei în dosarul nr. 4300/212/2008, printr-o încheiere, ce a fost atacată cu recurs de către petiţionar, iar prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2009, petentul prezent a solicitat să se ia act că renunţă la judecarea recursului.
Faţă de această situaţie, s-a relevat că nu poate fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina magistratului, apreciindu-se că această faptă nu există.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionara a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care prin rezoluţia nr. 3/II/2/2009 din 16 ianuarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată, confirmând, ca fiind legală şi temeinică, rezoluţia dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 49/P din 6 aprilie 2009 a respins plângerea formulată de SC A.C. SRL ca nefondată, apreciind că rezoluţiile atacate au fost legale şi temeinice neidentificându-se elemente noi, faţă de cele susţinute anterior de petiţionară, prin asociat unic, care să conducă la concluzia desfiinţării acestora.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionara SC A.C. SRL, prin asociat unic B.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele detaliate în memoriul depus la dosar (filele 10-20 dosar recurs). Deşi a fost legal citată recurenta nu s-a prezentat la termenul fixat pentru soluţionarea recursului - 5 iunie 2009- pentru a-şi susţine recursul în faţa instanţei de ultim control judiciar.
Prin decizia penală nr. 2129 din 5 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC A.C. SRL prin asociat unic B.C. împotriva sentinţei penale nr. 49/P din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, obligând totodată recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de ultim control judiciar a apreciat că, în cauză, instanţa de fond a procedat corect atunci când a respins plângerea formulată de petiţionară ca nefondată, menţinând rezoluţiile atacate, întrucât, în urma actelor premergătoare efectuate nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimatele P.M. şi I.A., atunci când şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu specifice profesiei lor, ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală şi, cu atât mai puţin, cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva deciziei mai sus-menţionate, contestatoarea, prin acelaşi asociat unic B.C., a formulat la 3 iulie 2009 ( data menţionată pe plicul existent la fila 3 dosar instanţă) contestaţie în anulare, invocând drept motive dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
În cuprinsul memoriului depus la dosar (filele 1-2 dosar nr. 157/36/2009), reprezentantul contestatoarei a invocat, în scris, faptul că la 4 iunie 2009 a suferit o criză lombară puternică, ce l-a împiedicat să se deplaseze a doua zi ( 5 iunie 2009) în faţa instanţei de recurs, termen la care, de altfel, s-a şi soluţionat cauza. A mai arătat că dată fiind suferinţa sa mai veche(hernie de disc) şi deplasarea foarte anevoioasă până la medicul de familie(având nevoie de cârje), s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a înştiinţa instanţa despre această împiedicare, solicitând admiterea contestaţiei în anulare pentru temeiul invocat în partea introductivă a cererii sale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 157/36/2009, fixându-se prim termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare la 14 septembrie 2009, dosarul amânându-se la data 26 octombrie 2009, în vederea ataşării dosarului în care s-a pronunţat decizie contestată.
La termenul fixat, Înalta Curte, constatând că în cauză s-a ataşat dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată şi că s-au depus de către petiţionară, prin asociat unic, înscrisuri medicale justificative la filele 6-8 dosar instanţă, precum şi un memoriu cuprinzând precizări, a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatoare şi a fixat nou termen de judecată la 23 noiembrie 2009, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare pe fond.
Înalta Curte constată că deşi în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se aprecia admisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SRL ( fiind introdusă de una din părţile prevăzute de art. 387 C. proc. pen., cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., iar motivele invocate s-au încadrat între cele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 din acelaşi cod), contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare .
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare”
Aşa cum rezultă din actele existente la dosarul nr. 157/36/2009 (filele 6-8) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea, prin asociat unic a depus la dosar înscrisurile medicale care au confirmat criza lombară din 4 iunie 2009 a reprezentantului acesteia, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii formulată, justificând astfel imposibilitatea de prezentare în faţa instanţei de recurs, însă, în acelaşi timp, se reţine că nu s-au depus la dosar şi dovezi din care să rezulte, totodată, şi imposibilitatea de încunoştinţare a instanţei despre această împiedicare, condiţie necesară şi obligatorie pentru a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Aşadar contestatoarea, prin asociat unic, deşi cunoştea termenul fixat în vederea soluţionării recursului, nu s-a prezentat din motive obiective, justificate cu înscrisuri medicale, dar, în mod evident, nu s-a aflat în imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, întrucât există la îndemâna oricui multiple posibilităţi de comunicare rapidă: fax, telex, poştă electronică, priori-post etc, astfel încât cea de-a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. nu este satisfăcută.
Având în vedere cele mai sus relevate şi constatând că în cauză contestatoarea, prin asociat unic deşi a depus la dosar înscrisuri medicale doveditoare în susţinerea cererii de contestaţie în anulare formulată, nu a făcut şi dovada imposibilităţii încunoştinţării instanţei despre această împiedicare, nefiind deci, întrunite condiţiile impuse de textul de lege invocat în susţinerea cererii - art. 386 lit. b) C. proc. pen. - Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SRL, prin asociat unic B.C., împotriva deciziei penale nr. 2129 din 5 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 157/36/2009.
Totodată, Înalta Curte va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SRL, prin asociat unic B.C., împotriva deciziei penale nr. 2129 din 5 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 157/36/2009.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3634/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
