ICCJ. Decizia nr. 4046/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4046/2009
Dosar nr. 9340/1/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M. 2009 a Curţii de Apel Oradea.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, s-a dispus măsura arestării preventive a nouă inculpaţi, printre care şi inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M.S., cercetaţi pentru constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, precum şi pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată, în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu motivarea că există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpaţii ar fi comis faptele reţinute în sarcina lor, precum şi faptul că infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora şi sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
În urma verificării din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor, instanţa a constatat că aceasta s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au fost corect reţinute cu ocazia arestării preventive.
S-a reţinut că inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M.S., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, precum şi pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată, reţinându-se, în esenţă, că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracţional coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpaţii D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., H.G.S., K.R. şi M.S., fiecare cu atribuţii prestabilite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au introdus în ţară, din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete de ţigări în valoare de 1.001.516 Euro. S-a mai reţinut că, în cadrul grupului infracţional, inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta marfa de contrabandă, iar inculpaţii H.G. şi K.R. au furnizat informaţii contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea ţigărilor de contrabandă.
S-a mai constatat că urmărirea penală a fost finalizată, instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu, iar dosarul se află în prezent la Curtea Constituţională, ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate la termenul din 24 iunie 2009, de către inculpatul M.V., la care toţi inculpaţii au achiesat, care a obligat instanţa să dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Totodată, instanţa a reţinut, în esenţă, considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a apreciat că se impune menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au modificat.
S-a mai reţinut că în perioada de timp în care cauza a fost suspendată ca urmare a admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, la primul termen de judecată şi înainte de a se începe cercetarea judecătorească, nu a fost administrată nicio probă şi nu au intervenit împrejurări noi care să impună punerea în libertate a inculpaţilor, iar, în acest context, inculpaţii nu pot să îşi invoce drept temei pentru punerea în libertate, propria lor turpitudine.
Împotriva încheierii sus-menţionate, au declarat recurs inculpaţii M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M.S., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii şi în scris la dosar.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se menţin, aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislaţiilor europene, menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege: inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menţinerea detenţiei este justificată atunci când se face dovada că pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de corupţie - complicitate la trafic de influenţă, complicitate la cumpărare de influenţă şi favorizarea infractorului, reflectat de calitatea inculpaţilor, pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care nu s-a pronunţat încă o hotărâre în primă instanţă, precum şi de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost începută, lăsarea inculpaţilor în libertate ar putea crea atât riscul de a se exercita presiuni asupra martorilor, precum şi ca aceştia să repete asemenea fapte.
În raport de calitatea inculpaţilor, lucrători de poliţie, cu atribuţii de pază şi supraveghere a frontierei, se constată că, repuşi în stare de libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, prin exercitare de influenţe asupra martorilor ce urmează să fie ascultaţi în instanţă. Pe de altă parte, în raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaţilor care au acţionat ca o structură organizată, precum şi de valoarea de peste 2 milioane Euro a ţigărilor provenite din contrabandă, prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.
În prezent, cauza, aflată în faza procesuală a judecăţii în primă instanţă, este suspendată, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen., întrucât la primul termen de judecată a fost formulată o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale. Urmare trimiterii dosarului la Curtea Constituţională, cercetarea judecătorească nu a fost începută, instanţa făcând aplicarea" prevederilor art. 3002 C. proc. pen.
Or, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, ca urmare a suspendării judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu este de natură să încalce principiul rezonabilităţii măsurii arestării preventive, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor şi durata procedurilor în materia contenciosului constituţional.
Aşa fiind, menţinerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaţilor în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii M.V., D.F., C.M. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.V., D.F., C.M.S., K.R. şi M.S. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 611/35/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi M.V., D.F. şi C.M.S. la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenţii inculpaţi K.R. şi M.S. la plata sumei de câte 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4224/2009. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
