ICCJ. Decizia nr. 3644/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3644/2009
Dosar nr. 6548/86/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 203 din data de 8 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:
L-a condamnat pe inculpatul M.G.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I, C. pen., la pedeapsa de 25 ani (douăzeci şi cinci ani) închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii;
- omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. h), i) C. pen., la pedeapsa de 25 ani (douăzeci şi cinci ani) închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, care va fi sporită la 30 ani (treizeci ani) închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsa pe care inculpatul o are de executat, respectiv 30 ani închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 13 mai 2008 până la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de D.M.
A obligat inculpatul M.G.L. să plătească părţii civile D.M. suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale şi 90.000 RON cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.000 RON cheltuieli judiciare din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, din timpul urmăririi penale (av. U.L.), se va avansa din fondurile Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Suceava.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că, inculpatul M.G.L., la data de 10 mai 2008, prin constrângere, a întreţinut acte sexuale normale şi anale cu victima D.P., persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.; la data de 10 mai 2008, într-un loc public - respectiv pădurea ";B."; de pe raza oraşului Frasin - a exercitat acte de violenţa, cu intenţie, asupra victimei D.P., care au condus la decesul acesteia, săvârşind această faptă pentru a ascunde comiterea infracţiunii de viol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. h), i) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul M.G.L.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
În motivele de apel formulate, procurorul a arătat că sentinţa atacată este nelegală, motivat de faptul că instanţa de fond, reţinând aceeaşi situaţie de fapt şi aceeaşi încadrare juridică dată faptelor, nu a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. d) şi e) C. pen., respectiv nu a interzis inculpatului drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, alături de drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. În plus instanţa de fond, când a făcut concursul dintre cele două pedepse complementare aplicate, a omis să dea curs dispoziţiilor art. 35 C. pen.
Inculpatul, la termenul de astăzi, personal, cât şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că nu a declarat apel şi nu îşi însuşeşte apelul declarat în numele său de avocat I.A.G., sens în care instanţa de apel, după ce în prealabil i-a adus la cunoştinţă consecinţele poziţiei sale procesuale, a procedat la consemnarea susţinerile orale în proces-verbal separat ataşat la dosar, şi ca atare va lua act de manifestarea de voinţă exprimată de acesta.
Prin Decizia penală nr. 48 din data de 19 august 2009, Curtea de Apel Suceava a dispus următoarele:
A luat act că inculpatul M.G.L. nu a declarat apel şi nu îşi însuşeşte apelul declarat de avocat I.A.G. în numele său.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva Sentinţei penale nr. 203/08 iulie 2009 a Tribunalului Suceava.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 203 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Suceava şi, în rejudecare:
A aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.
În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii de 30 de ani, şi pedeapsa complementară a interziceri drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei criticate dacă nu sunt contrare prezente decizii.
În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 8 iulie 2009 la zi.
În temeiul art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.G.L.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către B.A. Suceava.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunilor comise de inculpat, iar sancţiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-au aplicat regulile de la concursul de infracţiuni, şi dându-se eficienţă prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, aceasta fiind în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.
Având în vedere că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, întrucât legea penală în alin. (1) teza finală a art. 175 şi alin. (3) teza finală a art. 197 C. pen., o prevede în mod expres, fiind îndeplinită şi condiţia cuantumului pedepsei închisorii prev. de art. 65 alin. (3) C. pen., Curtea constată faptul că deşi instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a teza a-II-a şi lit. b) C. pen., în mod greşit nu a interzis inculpatului drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, prev de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., atunci când a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile pentru infracţiunea de viol. În argumentare, Curtea reaminteşte că inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol asupra unei minore de 8 ani, astfel că, în raport cu tipul de infracţiune săvârşită de acesta, de relaţiile sociale ocrotite prin încriminare unei atare fapte, de modalităţile concrete de comitere şi de conduita inculpatului, constată că interzicerea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară care urmăreşte în cele din urmă un scop legitim, ocrotirea altor minori. Totodată instanţa a omis să facă aplicarea disp. art. 35 alin. (2) C. pen. atunci când a făcut concursul dintre cele două pedepse complementare aplicate.
Inculpatul M.G.L. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând cazul de casare prev. de disp. art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite, decât cele prevăzute de lege).
Critica nu este fondată.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este întemeiat, urmând a fi respins, ca atare.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de către instanţa de fond, orientarea acesteia spre maximul special prevăzut de lege, fiind justificată de gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să poată face posibilă reducerea pedepsei.
Numai în acest mod poate fi atins scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul M.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2008 la 6 noiembrie 2009.
Conform disp. art. 192 din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2008 la 6 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1250/2009. Penal → |
|---|
