ICCJ. Decizia nr. 1187/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1187/2009
Dosar nr. 2228/111/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331/ P din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V.Şt., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile H.I. suma de 1981,1 lei despăgubiri materiale şi 10.000 lei daune morale.
S-a constatat că numita H.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit, corp delict.
Pentru a pronunţa astfel tribunalul a reţinut că, în cursul zilei de 7 aprilie 2008, victima H.Z. lucra la turnat beton, la locuinţa martorului C.A. unde, în jurul orei 11,00, a venit inculpatul P.V.Şt. să-i ajute după ce a împărţit corespondenţa prin sat, acesta fiind factor poştal.
Cei doi, după ce au consumat vin, au început apoi să se certe, pe motivul că în urmă cu 20 de ani, când lucrau ca tractorişti, unuia dintre ei i s-a stricat tractorul, iar celălalt nu l-a ajutat să-l repare. După ce s-au certat, inculpatul P.V.Şt. a plecat, iar la scurt timp a plecat şi victima împreună cu martorul C.A. jr.
Inculpatul s-a întâlnit cu martorul B.I. (socrul lui C.A.) cu care a stat de vorbă pe o bancă lângă fântâna din centru satului. Inculpatul i-a relatat martorului că îl aşteaptă pe H.Z. să îl omoare şi, la un moment dat, văzându-l că se apropie de el, i-a zis „vezi că te-am aşteptat" după care inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu cuţitul în zona abdominală, ambii căzând în şanţ, iar la scurt timp, victima a decedat.
La faţa locului s-a găsit cuţitul pe care s-au identificat urme de substanţă brun-roşcat, cu aspect de sânge.
Cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului aparţinând victimei, s-au constat următoarele:
- moartea numitului H.Z. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute consecutive hemoragiei interne şi externe datorate unor plăgi tăiate, penetrante în cavitatea abdominală cu secţionare de splină.
Leziunile de violenţă s-au produs prin lovire cu un corp dur (la nivelul regiunii palpebrale stângi) şi prin acţiunea unui obiect tăietor-înţepător (cuţit corp delict) la nivelul abdomenului.
Poziţia victimă agresor ar fi putut fi faţă-n faţă. Între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate.
În declaraţia de la dosar, inculpatul a recunoscut că a avut o altercaţie cu victima pe fondul unei discuţii purtate în ziua respectivă la locuinţa martorului C.A. În continuare, inculpatul a relatat: „..victima m-a agresat lovindu-mă în faţă, mi-a spart şi ochelarii. Din această cauză, pentru a mă apăra, am scos briceagul şi l-am împlântat în zona abdominală părţii vătămate. Nu este adevărat că m-am întâlnit cu martorul B.I. după ce am părăsit locuinţa martorului C.A. şi i-aş fi spus că o aştept pe victimă să o omor. M-am intersectat cu victima lângă intersecţie şi nu am aşteptat-o special pentru a intra în conflict cu ea. Când am întâlnit-o pe victimă, aceasta era însoţită de băiatul lui C.A."
Martorul B.I., cel care a susţinut că s-a întâlnit cu inculpatul înainte de comiterea faptei, fapt confirmat şi de martorul C.A. jr., audiat fiind la dosar, a confirmat cele spuse în rechizitoriu: „Arăt că, la data respectivă, ştiu că victima a lucrat la ginerele meu C.A. la turnat beton. Pe la 16,30-17,00 am vrut să merg la locuinţa ginerelui pentru a vedea ce s-a lucrat, iar lângă fântâna de lângă bar, m-am întâlnit cu inculpatul, iar acesta mi-a spus că îl omoară pe H.Z., fără să cunosc motivul. Nu-mi aduc aminte să-mi fi spus că a fost şi el la lucru la ginerele meu şi a avut discuţii contradictorii cu victima. Mi-a mai spus că are la el un briceag, dar nu l-am văzut. Când s-a apropiat de noi victima împreună cu nepotul meu, inculpatul a mers spre ei, am văzut că s-au întâlnit dar, eu mi-am continuat drumul spre locuinţa ginerelui meu. Nu am văzut ca părţile să se certe. La întoarcerea spre casă, am văzut că victima era căzută în şanţ, P.V.Şt. era lângă el pe trotuar. Când l-am întrebat ce a făcut, inculpatul a mai afirmat „eu am făcut-o şi eu voi răspunde, nu fug nicăieri."
Martora O.E.R., audiată fiind la dosar, a arătat că, după câteva zile de la comiterea faptei, a avut o discuţie cu martorul B.I., socrul lui C.A. care i-a spus că, în ziua incidentului, mergând să vadă lucrarea, s-a întâlnit cu P.V.Şt. lângă fântâna arteziană, iar acesta i-a spus că îl aşteaptă pe victimă.
Martorul C.A. jr., la locuinţa căruia părţile au lucrat la turnat beton, s-a întâlnit lângă bar cu inculpatul care se întâlnise cu B.I., înainte de comiterea faptei, numitul C.A. conducând victima spre casă. In declaraţia de la dosar, martorul a prezentat cele întâmplate în sensul următor: „în jurul orelor 17,00 - 17,30, inculpatul a plecat primul, iar ulterior eu şi victima. Când am ajuns lângă bar la intersecţie, P.V.Şt. care stătea lângă bar cu bunicul meu, a venit înspre victimă şi a spus „Vezi că te-am aşteptat" şi l-a lovit cu mâna sub barbă. Cei doi s-au încleştat, eu am vrut să-i despart, dar mi-a căzut căţelul din braţe. Când am ridicat căţelul, am constatat că victima era rezemată de gard, iar din partea stângă a corpului îi curgea sânge. Inculpatul a continuat să-l agreseze, iar victima l-a prins de gât şi i-a spart ochelarii. Am văzut că inculpatul are un briceag în mână, l-am luat, l-am dat de ciment, moment în care acesta s-a rupt. Am alergat să dau telefon, să chem salvarea şi poliţia, iar când am revenit, victima era căzută în şanţ şi venise deja şi poliţia." Acelaşi martor a afirmat la începutul declaraţiei faptul că are cunoştinţă că, în aceeaşi zi, la domiciliul său părţile s-au certat amintindu-şi că, înainte de 1989, când erau tractorişti, au avut unele probleme de împărţit şi că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
În acelaşi sens, martora S.A.M., audiată fiind la dosar a declarat că trecea cu maşina pe acolo în momentul când părţile se îmbrânceau, la un moment dat a văzut că erau căzuţi la pământ, victima se afla peste inculpat şi-l lovea, iar cu o mână îl ţinea de gât. în continuare, nu a văzut ce s-a mai întâmplat, întrucât a plecat, dar a auzit ulterior că părţile s-au certat iar inculpatul l-a omorât pe H.
Martorul K.I., audiat fiind la dosar, a declarat că a fost şi el la turnat beton la locuinţa lui C.A. şi, la un moment dat, inculpatul a avut nişte discuţii contradictorii cu victima, la care martorul nu a fost de faţă. Acelaşi martor a arătat că nu a aflat de incident decât în momentul în care a ajuns fiul său acasă şi i-a spus că victima s-a bătut cu inculpatul şi a murit. De asemenea, are cunoştinţă că inculpatul purta cuţite asupra sa, întrucât fusese păstor, dar nu a avut probleme cu nimeni, anterior comiterii faptei.
Şi martorul C.A. sen, la locuinţa căruia au lucrat părţile în ziua respectivă, a susţinut la dosar că are cunoştinţă de faptul că la un moment dat, părţile s-au certat amintindu-şi de anumite probleme de pe vremea când erau tractorişti, precizând că doar au ridicat tonul unul la altul, nu au avut intenţia să se bată. Martorul a auzit despre fapta comisă doar când a venit fiul său acasă şi i-a cerut să sune la 112, întrucât inculpatul a înjunghiat-o pe victimă. A mai arătat, de asemenea, că are cunoştinţă despre faptul că inculpatul poartă tot timpul briceag la el pe care-l foloseşte când mănâncă şi a şi văzut briceagul la faţa locului, rupt în două. În continuare, a arătat că a ajuns şi el la faţa locului şi a văzut următoarele: „eu am ajuns acolo lângă bar, am văzut victima în şanţ, iar pe inculpat lângă şanţ. Victima era încă în viaţă şi i-am pus pansament pe rană. Nu ştiu ca inculpatul să-i fi acordat ajutor, sau să fi încercat aşa ceva, poate pentru motivul că nu avea ochelarii la el. Când l-am întrebat ce a făcut, acesta a răspuns: „Eu răspund pentru ce am făcut şi aştept poliţia, nu merg nicăieri".
Martorul K.A. audiat fiind la dosar, a relatat că a ajuns la locul faptei după ce victima decedase şi l-a văzut pe inculpat în mijlocul drumului, având o vânătaie la ochi. Ulterior, martorul a arătat că C.A. i-a spus că părţile s-au certat la el acasă, iar inculpatul ar fi ameninţat-o pe victimă „Lasă că te aştept şi scot maţele din tine", afirmaţie în legătură cu care nu a făcut referire nici unul din ceilalţi martori audiaţi la dosar, în sensul că inculpatul ar fi ameninţat-o pe victimă cu ocazia incidentului anterior, toţi martorii susţinând că înainte, părţile au avut o discuţie contradictorie la domiciliul martorului C.A. în care au ridicat tonul, dar fără să aibă intenţia să se bată.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile H.I., suma de 147,1 RON, 213 RON, 270 RON, contravaloarea produselor alimentare, 101 RON, taxă îmbălsămare, 1250 RON, cheltuielile efectuate cu masa de înmormântare, în total 1981,1 RON cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, această ultimă sumă reprezentând o reparaţie echitabilă pentru suferinţa provocată părţii civile ca urmare a decesul fratelui acesteia în condiţiile date.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, martora O.M., audiată la dosar a susţinut că, cheltuielile legate de masa de înmormântare se ridică la suma de 10-15 mii. lei, cu alte cuvinte, media acestor cifre fiind de 1250 RON. De asemenea, din înscrisul depus la dosar, semnat de E.L., şi aflat la dosar, s-a arătat că partea civilă a cumpărat carne pentru pregătirea mesei de înmormântare, în sumă de 270 RON, iar din înscrisul depus la dosar reiese că partea civilă a cumpărat băuturi de la SC I. SRL în sumă de 213 RON, de asemenea, contravaloarea produselor de patiserie este de 147,1 RON. Din chitanţa seria SJO nr. 011085, depusă la dosar a rezultat că taxa de îmbălsămare a fost de 101 RON.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel partea civilă H.I. şi inculpatul P.V.Şt.
Partea civilă apelantă H.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei decizii prin care să se majoreze cuantumul daunelor morale, dat fiind suferinţa, ce i-a fost provocată prin moartea fratelui său.
Inculpatul apelant P.V.Şt. a solicitat reformarea hotărârii primei instanţe în sensul reducerii cuantumului pedepsei, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul arată că o pedeapsă redusă este suficientă pentru reeducarea sa având în vedere atitudinea sa în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, inclusiv vârsta sa.
Prin Decizia penală nr. 1/ A din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă H.I. şi inculpatul P.V.Şt.
Instanţa de control judiciar a reţinut că din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar rezultă că în data de 07 aprilie 2008, orele după amiezii, în zona „la fântâni" din localitatea Sânnicolau de Munte, jud. Bihor, între inculpatul P.V.Şt. şi victima H.Z. a avut loc un conflict spontan, în urma căruia inculpatul, cu un cuţit a lovit victima în abdomen. Urmare a leziunilor provocate, victima a decedat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei H.Z. a fost violentă, datorându-se „insuficienţei cardio-circulatorii acute consecutive hemoragiei interne şi externe datorate unor plăgi tăiate, penetrante în cavitatea abdominală, cu secţionare de splină". Medicul legist a apreciat că leziunile de violenţă, la nivelul regiunii palpebrale stângi şi abdominale s-au putut produce prin lovire cu un corp dur (cuţitul corp delict, aflat la poziţia 33 din 19 mai 2008 din Registrul de corpuri delicte), iar poziţia victimă-agresor a putut fi faţă în faţă.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, însă precizează că el s-a îmbrâncit reciproc cu victima, s-au lovit reciproc (a se vedea certificatul medico-legal al inculpatului) şi apoi a scos cuţitul din tocul de la curea şi l-a înţepat de două ori pe victimă. În faza de cercetare judecătorească inculpatul şi-a nuanţat depoziţiile, susţinând că victima este cea care l-a agresat, l-a lovit şi i-a spart ochelarii, el ripostând prin aplicarea unei singure lovituri în zona abdomenului.
Alegaţiile inculpatului din faza de cercetare judecătorească referitor la modul de desfăşurare a acţiunii de către el şi numărul leziunilor cauzate victimei sunt contrazise de martorii audiaţi în cauză şi actele medico-legale. Astfel, martorul C.A. senior a relatat, în mod constant, că inculpatul şi victima în dimineaţa zilei de 07 aprilie 2008 au lucrat în gospodăria sa „la turnat de beton", au consumat alcool şi pe acest fond au discutat în contradictoriu „ridicând tonul unul la celălalt". După amiaza, în jurul orelor 18,00, fiul său a venit şi i-a spus să anunţe salvarea, întrucât inculpatul l-a înţepat pe victimă. Când el a ajuns în apropierea barului, a văzut victima căzută în şanţ cu „o rană la stomac". L-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar acesta i-a comunicat că „răspund pentru ce am făcut şi aştept poliţia, nu merg nicăieri". Martorul C.A. junior, prezent la incident, a arătat că victima şi inculpatul s-au certat la locuinţa tatălui său, inculpatul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. Inculpatul a plecat primul de la casa lui C.A. senior, iar apoi martorul şi victima, cei doi reîntorcându-se cu inculpatul lângă barul din localitate, ocazie cu care inculpatul a afirmat „vezi că te-am aşteptat" şi „a lovit victima cu mâna sub barbă", apoi cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul şi-a luat cuţitul de la curea şi a lovit victima. Martorul susţine că şi după acest moment inculpatul a continuat să agreseze victima, iar aceasta pentru a se apăra l-a prins de gât şi i-a spart ochelarii (astfel se explică leziunile aflate pe corpul inculpatului, descrise în certificatul medico-legal). Martorul K.A. a susţinut că el când a ieşit din bar inculpatul se îmbrâncea cu victima, iar tatăl acestuia, martorul K.A. a declarat că a văzut victima căzută în şanţ, l-a văzut pe inculpat lovit la ochi şi l-a auzit pe martorul C.A. senior că părţile s-au certat iar inculpatul a ameninţat victima „scot eu maţele din tine". Martora S.A. este singura care susţine afirmaţiile inculpatului că „victima se afla peste inculpat şi-l lovea, iar cu o mână îl ţinea de gât", însă precizează că doar această secvenţă a observat-o, întrucât se afla în trecere prin zonă. Martorul B.I. a declarat că, în jurul orelor 16,30-17,00, s-a întâlnit cu inculpatul care era sub influenţa băuturilor alcoolice şi i-a comunicat că „e în stare să îl omoare pe H.Z. îl aşteaptă şi îl va omorî". Potrivit depoziţiei martorului, imediat după această discuţie inculpatul a observat că victima împreună cu martorul C.A. junior venea spre ei, s-a ridicat de pe banca pe care stătea şi s-a îndreptat spre victimă. Martorul a arătat că el a plecat de la faţa locului reîntorcându-se după circa 10 minute, când a văzut victima căzută în şanţ, iar pe inculpat lângă aceasta, pe trotuar. Susţinerile acestui martor sunt confirmate de martora O.E.R.
În speţă, între părţi au existat discuţii contradictorii în dimineaţa zilei de 07 aprilie 2008, în curtea locuinţei martorului C.A. Inculpatul este cel care, pe fondul consumului de alcool, a apreciat că trebuie să-i aplice o corecţie victimei, aspect confirmat de martorii B.I., C.A. şi O.E.R., iar în momentul în care a observat-o pe victimă a îmbrâncit-o, apoi reciproc şi-au aplicat lovituri, pentru ca în final inculpatul să lovească victima cu cuţitul în zona abdomenului şi palpebrală stângă, ceea ce a condus la decesul acesteia. Nu se poate spune că inculpatul a reacţionat prin acte de violenţă la comportarea violentă a victimei, ci, dimpotrivă, el este cel care a urmărit să-i aplice lovituri victimei, iar aceasta pentru a se apăra a răspuns lovind inculpatul cu pumnul. Pe de altă parte, sub aspect subiectiv, este dificil a se considera că inculpatul a fost puternic tulburat de un act de violenţă săvârşit de victimă.
Probele administrate în cauză nu demonstrează că infracţiunea de omor calificat a fost săvârşită în stare de provocare, atâta timp cât martorii audiaţi nu relevă existenţa unui act provocator comis de victimă împotriva inculpatului. Din afirmaţiile inculpatului rezultă că, acesta deşi se afla într-o stare de tulburare, generată de consumul de alcool, care i-a diminuat puterea de inhibiţie, şi-a reprezentat urmărire fireşti ale acţiunii sale şi a dorit să o înfăptuiască.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanţa de apel constată că instanţa de fond a valorificat în mod judicios prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Având în vedere tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă în sensul proporţionalizării ei. Ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal, Partea specială pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pericolul concret al faptei, modul de săvârşirea a infracţiunii, atitudinea ante şi postinfracţională a inculpatului, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare în regim privativ de libertate şi 5 ani pedeapsă complementară, aceasta fiind în măsură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
În faza de urmărire penală, sora victimei, numita H.I. a relevat că se constituie parte civilă în cauză, fără a preciza cuantumul despăgubirilor civile solicitate.
În faza de cercetare judecătorească, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3150 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale.
Instanţa de fond l-a obligat pe inculpat, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 1981,1 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi 10.000 lei daune morale.
Prin apelul declarat, partea civilă a solicitat reformarea hotărârii primei instanţe doar sub aspectul majorării daunelor morale, apreciind că evaluarea vieţii unui om la suma de 10.000 lei este extrem de scăzută.
Instanţa de apel a considerat o despăgubire în cuantum de 10.000 lei este necesară şi suficientă a se acorda părţii civile H.I., pentru a contribui la compensarea suferinţei psihice cauzate sorei victimei în urma decesului victimei.
Împotriva deciziei penale nr. 1 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea în termen legal a declarat recurs inculpatul P.V.Şt., solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea victimei, care l-a lovit în ochi, spărgându-i ochelarii.
Totodată, mai solicită a se avea în vedere la individualizarea pedepsei că era în stare avansată de ebrietate, nu are antecedente penale, este factor poştal în localitatea de domiciliu, fiind apreciat de către vecinii săi.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la prima critică formulată, în mod corect în cauză nu s-au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., instanţa de apel făcând o motivare corespunzătoare sub acest aspect.
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca inculpatul să fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, această stare să fi avut drept cauză o provocare de partea victimei, provocare produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Din probele administrate nu rezultă însă că victima l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat, pentru ca acesta să fie determinat să acţioneze în modalitatea respectivă.
Semnificative sub acest aspect sunt declaraţiile martorilor C.A. jr., B.I., O.E.R.
Astfel, inculpatul a fost cel care a aşteptat-o pe victimă, afirmând faţă de martorul B.I. că este în stare să omoare victima „îl aşteaptă şi îl va omorî", iar în momentul în care aceasta a venit însoţită de martorul C.A. jr., inculpatul i-a spus „vezi că te-am aşteptat", după care a lovit victima cu mâna sub barbă.
Inculpatul a fost cel care a iniţiat conflictul, fără a fi provocat de victimă în vreuna din condiţiile arătate în art. 73 lit. b) C. pen.
Ulterior, într-adevăr, cei doi s-au îmbrâncit, iar victima în încercarea de a scăpa de inculpat l-a prins de gât şi i-a spart ochelarii.
Dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi reţinute nici în raport cu primul incident avut între părţi în curtea martorului C.A., unde cei doi, aflaţi în stare de ebrietate, au purtat discuţii contradictorii, după careau părăsit pe rând locuinţa martorului.
Cea de a doua critică este, de asemenea, nefondată, în cauză făcându-se o justă individualizare a pedepsei.
La aplicarea acesteia au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia, datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, încadrat în muncă, atitudinea procesuală a acestuia, inculpatul recunoscând şi regretând fapta, însă susţinând că a fost provocat de victimă.
Pedeapsa aplicată inculpatului este în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, iar reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante nu se impune, având în vedere, aşa cum s-a arătat, gradul de pericol social ridicat al faptei comise şi modalitatea de săvârşire, într-un loc public, inculpatul aşteptând şi agresând ulterior victima cu cuţitul pe care îl purta asupra sa.
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar potrivit art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va computa din pedeapsă perioada executată, începând cu 7 aprilie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.Şt. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2008la 31 martie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3644/2009. Penal → |
|---|
