ICCJ. Decizia nr. 1250/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1250/2009
Dosar nr. 1320/59/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302/PI, pronunţată în şedinţa publică din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea petentului B.I., ca nefondată şi a menţinut rezoluţia din 10 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 555/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 26 noiembrie 2008, sub nr. 1320/59/2008, petentul Brânduşe Ioan a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 10 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 555/P/2007, menţinută prin rezoluţia din 27 octombrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei la parchet în vederea reaudierii sale.
Prin rezoluţia atacată, procurorul a constatat că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., fiind îndeplinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 112 lit. d) C. pen., calculat de la data la care au fost realizate actele de urmărire penală. În atare situaţie, procurorul a dispus, în conformitate cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale. Soluţia a fost menţinută de procurorul ierarhic superior, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipseşte o condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, întrucât o persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeaşi faptă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea sentinţei recurate, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet pentru a fi identificaţi şi cercetaţi autorii.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed.
Prin plângerea formulată petiţionarul a susţinut că rezoluţia atacată este netemeinică şi nelegală întrucât nu s-au făcut cercetări aşa cum a indicat petiţionarul în plângerea sa împotriva unor lucrători de poliţie sau din corpul fiscal Arad sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că au indicat şi ascuns în mod abuziv, mai multe înscrisuri de la SC „B.V." SRL Ineu, jud. Arad.
Efectuându-se cercetări, s-a solicitat petiţionarului să-şi precizeze plângerea în condiţiile art. 222 C. proc. pen. în sensul de a preciza numele persoanelor care doreşte să fie cercetate, în ce constă activitatea infracţională a acestora pentru fiecare în parte, care sunt mijloacele de probă de care înţelege să se folosească în acuzarea lor, adresa, gradul sau funcţia şi locul de muncă al persoanelor reclamate şi dacă se constituie parte civilă să facă precizări faţă de cine, cuantumul despăgubirilor civile şi ce reprezintă ele.
Petiţionarul nu a răspuns neconformându-se dispoziţiilor legale.
Organele de urmărire penală au procedat corect, observând că modul de sesizare al petiţionarului (plângerea) nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 222 C. proc. pen.
Verificându-se condiţiile de cercetare a cauzei în raport cu prevederile art. 10 C. proc. pen. şi art. 121-122 C. pen. cu privire la prescripţia răspunderii penale şi termenele de prescripţie ale răspunderii penale în mod corect s-a reţinut că în cauză a intervenit prescripţia, termenul fiind împlinit înainte de prima sesizare a petentului.
Astfel, pedeapsa pentru faptele reclamate este închisoarea de la 6 luni la 3 ani iar termenul de prescripţie în acest caz, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. În concluzie termenul de prescripţie s-a împlinit la 31 decembrie 2005, petentul adresând o plângere la aproximativ 2 ani şi 6 luni de la împlinirea termenului de prescripţie.
Atât organele de urmărire penală cât şi instanţa de fond au reţinut corect că în această situaţie există impedimente de punere în mişcare a acţiunii penale şi nu se mai impune efectuarea de cercetări.
Constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 302 PI din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1254/2009. Penal → |
|---|
