ICCJ. Decizia nr. 369/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 369/2009
Dosar nr. 698/1/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 08213/99/2006 Curtea de Apel Iaşi investită cu soluţionarea apelurilor penale formulate printre alţii şi de inculpatul B.C.E. împotriva sentinţei penale nr. 304 din 16 mai 2008 a Tribunalului Iaşi a constatat în baza art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului B.C.E., măsură pe care a menţinut-o.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut în esenţă, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat şi nici nu s-au modificat, astfel că avându-se în vedere şi soluţia de condamnare dispusă de prima instanţă precum şi durata rezonabilă a procedurilor penale derulate împotriva inculpatului, instanţa de apel a constatat, că subzistă temeiurile iniţiale de arestare care impun privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul menţinerii stării sale de arest preventiv şi a susţinut, prin apărătorul său, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea sa nu mai subzistă în prezent.
Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., respectiv că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele imputate sunt mai mari de 4 ani închisoare şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum şi faptul că inculpatul este recidivist.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la dispoziţiile art. 148 C. proc. pen., se constată că unul dintre temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi anume, cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această susţinere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că, recursul declarat de inculpatul B.E. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 08213./99/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3708/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
