ICCJ. Decizia nr. 3708/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3708/2009
Dosar nr. 571/59/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163/PI din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.G. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 94/P/2009 din 17 martie 2009 şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 399/II/2/2009 din 4 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că la data de 20 august 2008, petentul P.G. a sesizat Parchetul de e lângă Judecătoria Reşiţa cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen., precum şi împotriva numitelor B.M. şi P.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., arătând că la data de 30 iulie 2008 executorul judecătoresc C.G. şi numitele B.M. au intrat în locuinţa sa din judeţul Caraş Severin.
Prin ordonanţa din 17 martie 2009 dată în dosarul nr. 94/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen., precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, privind pe B.M. şi P.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa.
Împotriva acestei soluţii, petentul P.G. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 399/II/2/2009 din data de 4 mai 2009, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a arătat că prin deplasarea la faţa locului a făptuitorului, urmare a notificării pe care a emis-o, acesta nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu de natură a aduce o vătămare intereselor legale ale petentului şi nici nu a intrat în imobil cu intenţia specifică infracţiunii de violare de domiciliu.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Prin sentinţa penală nr. 163/PI din 10 iunie 2009, instanţa de fond a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că din piesele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală, apreciindu-se, totodată, că procurorul a considerat în mod just că nu s-a dovedit existenţa vreunei fapte penale care să fie reţinută în sarcina intimatului, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în baza art. 228 alin. (4) şi (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen. fiind temeinică şi legală.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, în termen legal, a declarat recurs petentul P.G., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Din examinarea cauzei se poate observa că nu există nici un indiciu care să ateste faptul că intimatul executor judecătoresc C.G., cu ştiinţă, nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos. Totodată, se reţine faptul că acesta nu a pătruns fără drept în imobil, ci la solicitarea numitei B.M., care i-a cerut să se deplaseze la faţa locului şi să constate cele relatate de ea, respectiv că are cheia imobilului şi că petentul a părăsit imobilul împreună cu lucrurile sale.
Aşadar, în speţa de faţă nu au fost evidenţiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând atingere intereselor legale ale petentului.
Aşa fiind, Înalta Curte, constată că, în mod corect, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 163/PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3712/2009. Penal → |
|---|
