ICCJ. Decizia nr. 372/2009. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 156 din 24 martie 2008 Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul M.D.V., fiul lui I.V. și al M., născut la data de 12 octombrie 1982 în localitatea Mangalia, domiciliat în municipiul Constanța, județul Constanța, cetățenie română, studii 8 clase, administrator, fără antecedente penale :
- în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. (parte vătămată M.E.G.);
- în baza art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.(parte vătămată S.P.);
- în baza art. 13 alin. 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin.(2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. (parte vătămată Ilie Elena);
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) b) C. pen.
A dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 7 septembrie 2007 la zi și a menținut măsura privativă de libertate.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 3000 lei către partea vătămată M.E.G., 2000 lei către partea vătămată S.P. și 5000 lei către partea civilă I.E., cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în esență, că în perioada februarie - august 2007 inculpatul M.D.V. le-a recrutat prin amenințare, le-a cazat și exploatat pe minorele M.E.G., S.P. și I.E., obligându-le să practice prostituția și să lucreze în barul Senzual din Constanța, cauzându-i celei din urmă părți vătămate printr-un act de agresiune fizică consecința sluțirii.
în fapt s-au reținut următoarele:
1. La începutul lunii mai 2007 partea vătămată M.E.G. din comuna Cogealac, sat Râmnic de Sus, județul Constanța, minoră, prin intermediul verișoarei sale Iacob Andreea, l-a cunoscut pe inculpatul M.D.V. venit special la domiciliul părții vătămate și care a transportat-o cu autoturismul în municipiul Constanța, sub promisiunea că o va angaja ca barman într-un restaurant.
Inculpatul a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament la etajul 10 al unui bloc din str. Traian, în care se aflau și alte tinere și cu această ocazie i-a adus la cunoștință că de fapt va practica prostituția într-un club de noapte.
Așa cum rezultă din declarația părții vătămate, deși a refuzat, neavând până atunci relații sexuale, inculpatul, prin constrângere, a întreținut cu aceasta un raport sexual, după care, în aceeași seară, a dus-o în barul Senzual, unde se aflau alte tinere și a amenințat-o că îi va ucide bunicii - la care partea vătămată locuia - dacă nu se va prostitua.
în aceste condiții minora parte vătămată M.E.G. a dansat dezbrăcată la bar, la indicațiile șefei de sală M.M. și a întreținut raporturi sexuale cu diferiți clienți de la care inculpatul încasa în jur de 100 euro pentru o oră, aceasta petrecându-se până la data de 8 august 2007.
Potrivit depoziției părții vătămate, aceasta și celelalte tinere erau încuiate în apartament și nu puteau părăsi nici barul.
Sub pretextul că le supune unor teste pentru a le vedea reacția și dacă intenționează să îl denunțe la poliție, inculpatul le bătea pe tinere.
întrucât a fost supusă la violențe de inculpat pentru a-i aduce și alte fete, partea vătămată M.E.G. însoțită de acesta și de M.M., i-a condus la domiciliul numitei I.E., minoră în vârstă de 17 ani, pe care au convins-o să vină în Constanța pentru a lucra ca barman.
Și această minoră a fost obligată să practice prostituția, fiind tăiată pe față cu un cuțit de către inculpat motivat de altul că nu a trecut testele cerute.
întrucât mama părții vătămate M.E.G., respectiv M.C., a fost plecată în Spania în perioada noiembrie 2004 - august 2007 la întoarcere a constatat dispariția fiicei.
Prin verificări a aflat că aceasta lucra în barul Senzual din Constanța în care, deși a încercat repetat, nu a reușit să intre, fiindu-i refuzat accesul.
La data de 9 august 2007 partea vătămată M.E.G. a luat legătura telefonic cu mama sa spunându-i că a reușit să fugă din bar, astfel că la 10 august 2007 a formulat plângere penală la poliție, minora fiind audiată în aceeași zi la organul de urmărire penală, respectiv poliție și la procuror.
2. Pe baza afirmațiilor părții vătămate M.E.G., la data de 4 septembrie 2007 a fost identificată și audiată la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Constanța, partea vătămată I.E.
Aceasta a confirmat că a fost căutată în localitatea Casimcea, județul Tulcea de către M.E.G., care i-a prezentat pe M.M. și pe inculpat, acesta din urmă promițându-i că o va angaja ca ospătar la clubul său, cu un salariu de 1500 lei.
Partea vătămată a fost cazată în același apartament la etajul 10, fiind apoi dusă la clubul Senzual, unde inculpatul i-a spus că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienții.
Și această parte vătămată a confirmat imposibilitatea părăsirii localului, ușa fiind în permanență încuiată și în urma amenințărilor inculpatului a întreținut relații sexuale cu un client, banii fiind însușiți de inculpat.
Asemenea, partea vătămată a precizat că a fost obligată să lucreze ca dansatoare până la data de 18 mai 2007, când, nemulțumit, inculpatul a tăiat-o cu briceagul pe obrazul stâng.
La intervenția mamei inculpatului, acesta a dus-o pe partea vătămată la spital pentru îngrijiri medicale după care a ținut-o două săptămâni în apartament până ce rana s-a vindecat parțial.
Ulterior inculpatul i-a dat bani de transport până la domiciliu, amenințând-o pe partea vătămată să nu spună la poliție ce i s-a întâmplat.
în concluzie, prin verificări s-a stabilit că partea vătămată a primit îngrijiri la data de 18 mai 2007 la Spitalul Județean Constanța.
Raportul medico-legal nr. 545 din 5 septembrie 2007 relevă leziuni traumatice ce au putut fi produse cu corp dur înțepător (probabil briceag-cuțit) ce pot data din 18 mai 2007, cu aspect clinic de sluțire, cu mențiunea că acesta poate fi ameliorat prin mijloace microchirurgie și lasero-chirurgie.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 8 din 14 ianuarie 2008, din faza de judecată, confirmă prejudiciul estetic datorat leziunii traumatice, ce poate fi ameliorat prin tratament de specialitate, fără a întruni criteriile medico-legale pentru a fi încadrat în noțiunea de "sluțire".
Prin avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L.M.M. București s-a concluzionat că, "în raport de vârsta sexul și zona anatomică afectată, cicatricea provocată victimei nu poate fi îndepărtată total chiar dacă poate fi ameliorată, astfel încât întrunește suficiente criterii pentru a se încadra în noțiunea de sluțire, în accepțiunea art. 182 C. pen., fiind aptă a pune în condiții de infirmitate partea vătămată".
Aceleași concluzii au fost formulate și de specialistul în chirurgie plastică, prof. dr. .B.I.
3. începând cu luna februarie 2007, în aceleași condiții s-a prostituat pentru inculpat și minora S.P.
Minora a precizat că a fost obligată de inculpat prin violență și amenințare să se prostitueze, acesta primind toți banii de la clienți, fiind ținută închisă atât în apartament cât și în bar.
Profitând de faptul că inculpatul și-a uitat telefonul mobil, partea vătămată a sunat-o pe sora sa solicitându-i ca la rândul ei, să-l sune pe inculpat la acel număr, sub pretextul că mama sa este bolnavă și dorește să o vadă.
Partea vătămată a arătat că la insistențele mamei inculpatului acesta a fost de acord să o lase să plece, cerându-i să se întoarcă în aceeași zi, minora însă nemaivenind.
Inculpatul, audiat la organul de urmărire penală și la instanță, nu a recunoscut faptele imputate declarând că mai multe tinere au lucrat benevol ca dansatoare în clubul său de noapte.
Versiunea inculpatului a fost confirmată de mai mulți martori.
Analizând materialul probator, instanța a înlăturat susținerile inculpatului și ale acestor martori.
Astfel, s-a motivat prin caracterul subiectiv al acestor depoziții, martora M.M. fiind implicată în conducerea clubului de noapte, fiind cea care le învăța pe tinere cum să danseze și să se prostitueze.
Martora C.M., mama inculpatului, care a susținut că tinerele aveau cheia de la apartamentul în care erau cazate, este, la rândul ei, lipsită de obiectivitate, instanța reținând ca veridice declarațiile martorului C.C., proprietarul apartamentului, potrivit cărora, încercând să intre în apartamentul în discuție urmare unei inundații, nu a reușit întrucât fetele din interior i-au spus că nu au cheie, aceasta aflându-se în posesia inculpatului.
De asemenea martorele E.F. și I.A. au confirmat aceeași stare de fapt și că fetele au fost aduse la bar cu scopul de a fi exploatate sexual de inculpat.
Au fost respinse de instanță cererile inculpatului de constatare a nulității declarațiilor părții vătămate I.E. de la urmărirea penală întrucât acestea ar fi fost luate fără apărător și sub imperiul constrângerii, motivându-se prin aceea că declarațiile vizate au fost date în faza actelor premergătoare (cele din cursul urmăririi penale fiind date în prezența apărătorului din oficiu), iar pe de altă parte, că în cursul judecății aceasta și-a menținut declarația, ceea ce exclude ideea constrângerii.
în sfârșit, s-a mai arătat că intervențiile cu pixul pe declarația luată pe calculator acestei părți vătămate sunt simple corecturi ale unor erori, care, de altfel, sunt confirmate prin alte depoziții.
La rândul său, martora S.E., mama părții vătămate S.P., a arătat că s-a deplasat la apartamentul indicat de fiica sa, în care însă nu a putut intra deoarece persoanele din interior nu aveau cheie.
Corelativ, în considerarea situației de fapt astfel reținută, instanța a respins și cererile inculpatului de schimbare a încadrărilor juridice.
împotriva acestei hotărâri inculpatul M.D.V. a declarat apel, solicitând desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (3) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. și, de asemenea, constatarea nulității absolute a actelor de urmărire penală și de judecată întrucât competența materială nu aparține DIICOT ci Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.
Distinct, inculpatul a solicitat achitarea pentru inexistența faptelor.
Prin Decizia penală nr. 23 din 19 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Instanța de control judiciar a constatat că potrivit art. 12 lit. g) din Legea nr. 508/2004 competența efectuării urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 revine D.I.I.C.O.T., așa cum s-a procedat în cauză.
Cât privește schimbarea încadrării juridice, această cerere este nejustificată față de împrejurările concrete ale comiterii faptelor și de obiectul juridic, diferit, al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 și al celor prevăzute de art. 329 C. pen.
Referitor la cererea de achitare, instanța de apel a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății au aceeași valoare și din acestea rezultă indubitabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute, fiind în acest sens indicate declarațiile părților vătămate precum și ale martorilor C.C., E.F. și I.A. precum și actele medico-legale în ce o privește pe partea vătămată I.E.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susținut, prin apărătorul ales și personal și prin motivele scrise, în sensul:
- schimbării încadrării juridice din infracțiunile reținute într-o singură infracțiune, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) neavând cunoștință că părțile vătămate erau minore.
- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (3) C. pen. și prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., părțile vătămate venind de bună voie să lucreze în barul S., neexercitând asupra lor nici o presiune fizică sau psihică.
Față de această ultimă încadrare juridică, să se constate nulitatea actelor de urmărire penală și de judecată de la fond și apel întrucât competența materială de efectuare a urmăririi penale revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și nu D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Constanța cum s-a procedat.
- achitarea, întrucât nu a săvârșit niciuna dintre faptele imputate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 17 și 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăția cerută de lege, de către inculpat, sunt pe deplin dovedite pe baza probelor neechivoce administrate legal în fazele procesului penal.
Este necontestat nici de către inculpat că în localul bar S. din Constanța, administrat de acesta se desfășura program striptease prin intermediul unor tinere.
De "educația" tinerelor se ocupa martora M.M., cunoscută ca șefă de sală.
Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor, care cunosc secvențial împrejurări de fapt relevante, practica inculpatului în racolarea tinerelor "dansatoare" consta în obligarea celor deja aflate în local să identifice și să propună altele.
Martora I.A. distribuită în local pentru a face curățenie, este cea care, la sugestia inculpatului, l-a condus pe acesta și pe M.M. la domiciliul verișoarei sale, partea vătămată M.E.G. din localitatea Râmnic de Sus, com. Cogealac, județul Constanța, minoră, aflată în grija bunicilor, întrucât tatăl îi era decedat iar mama plecată în Spania.
Partea vătămată a fost amăgită de inculpat că va lucra ca barman însă, în realitate, așa cum corect s-a reținut, aceasta a fost folosită pentru satisfacerea sexuală a clienților.
Metodele inculpatului de a le determina pe părțile vătămate să accepte astfel de practici erai dintre cele mai dure.
Din declarația părților vătămate I.E.(dos. urm. pen. filele 20-22, dos. inst. Filele 79-81); M.E.G.(dos. urm. pen. filele 10-14) și S.P.(dos. urm. pen. filele 15-19), precum și ale martorilor I.A.(dos. urm. pen. filele 31, 32, dos. inst. filele 149-150), E.F.(dos. urm. pen. filele 33, 34, dos. inst., filele 183-184) și C.C.(dos. urm. pen. filele 29,30, dos. inst. filele 181-182) rezultă, concordant și coerent, cum inculpatul, după aducerea tinerelor în Constanța, le comunica scopul real al racolării lor și apoi, ca primi pași în "adaptarea" lor, le supunea unor teste fizice lovindu-le pentru a le verifica dacă "rezistă" și nu îl denunță.
Invariabil, inculpatul le mai "verifica" pe părțile vătămate prin întreținerea cu acestea, prin constrângere, de relații sexuale.
Tinerele erau ținute sub cheie într-un apartament, fiind împiedicate să părăsească atât reședința cât și barul, putând face aceasta dar numai însoțite de inculpat.
Prestațiile sexuale aveau loc în două spații amenajate în local, clienții trebuind în prealabil să achite taxa la început.
Și partea vătămată I.E. a fost racolată de inculpat cu sprijinul părții vătămate M.E.G., fiind obligată apoi să practice prostituția și supusă unor violențe extreme, soldată cu sluțirea, așa cum rezultă, alături de concluziile finale medico-legale, și din fotografiile aflate la dosarul de urmărire penală - fila 27.
în ceea ce o privește pe partea vătămată S.P., trăirile acesteia în localul inculpatului - osebit de detaliile ce rezultă din propriile-i declarații - sunt expresiv sintetizate de mama sa S.E., prin declarația de la instanță, vol. II, fila 42, potrivit căreia, în discuția cu fiica, "aceasta mi-a spus că nu vrea să-și aducă aminte prin ce a trecut și că nu dorește nimănui să treacă prin ce a trecut ea".
Toate aceste declarații, din cursul urmăririi penale și de la instanța de fond, sunt fără îndoială, dovezi certe de săvârșire a faptelor incriminate, de către inculpatul M.D.V.
Revenirile ulterioare asupra declarațiilor făcute de partea vătămată I.E. la instanța de apel - dosar fila 92 - sub motivarea presiunilor din partea poliției, nu sunt justificate și au fost corect înlăturate.
De altfel, însuși conținutul acestei declarații de retractare, prin modul de explicare a unor situații, este neconvingător.
Negând că inculpatul ar fi fost cel care a tăiat-o cu briceagul pe obraz, partea vătămată creează o versiune a unui accident casnic, petrecut însă la o prietenă al cărei nume nu îl mai ține minte și într-o locuință a cărei adresă, de asemenea, nu o mai știe.
Apoi, a situat în timp plecarea din clubul inculpatului la sfârșitul lunii aprilie 2007, uitând că a fost adusă în local cu participarea părții vătămate M.E.G., care, la rândul ei fusese adusă de inculpat abia la începutul lunii mai 2007.
Față de cele ce preced, criticile inculpatului cu privire la eroarea gravă de fapt a instanțelor, prin condamnarea sa, nu sunt întemeiate.
Asemenea, neîntemeiate sunt și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
Pentru existența infracțiunii continuate, se cere ca pe lângă repetarea unor fapte similare, infractorul să își propună încă de la început o anumită activitate cu un anumit rezultat, pe care o realizează prin acte repetate.
Nu se poate susține că inculpatul M.D.V., în baza hotărârii inițiale, generice, de a racola tinere pentru practicarea prostituției, a săvârșit o infracțiune continuată, în condițiile în care prin cazurile date, părțile vătămate au fost identificate întâmplător, în ocazii și situații diferite, chiar dacă asemănătoare.
Rezoluția inițială, generică, s-a concretizat și a devenit rezoluție infracțională distinctă pentru fiecare caz în parte. Ceea ce nu este de esența infracțiunii continuate, ci a concursului de infracțiuni.
încadrarea juridică reținută de instanțe, în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 și nu cea solicitată de inculpat, respectiv în dispozițiile art. 189 C. pen. și art. 329 C. pen., este cea legală.
Instanța de apel a făcut o judicioasă analiză a acestei critici a inculpatului și a înlăturat-o motivat.
în adevăr, ceea ce deosebește infracțiunea de trafic de persoane de infracțiunea de proxenetism este obiectul juridic generic diferit al acestora.
în timp ce valoarea socială apărată prin incriminarea traficului de persoane este dreptul la libertatea de voință și acțiune ale fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin încriminarea proxenetismului constă în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Pe de altă parte, în cauză, inculpatul M.D.V. a săvârșit acte de recrutare a părților vătămate prin fraudă și înșelăciune în scopul exploatării acestora, înțelegând exploatarea ca obligare, constrângere la practicarea prostituției, ceea ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane și nu al infracțiunii de proxenetism.
în același sens s-a pronunțat, în Secțiile Unite, înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007.
Inculpatul a contestat și încadrarea juridică în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001, susținând că nu avea cunoștință că părțile vătămate sunt minore.
Această apărare a inculpatului este neîntemeiată. Așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate S.P., ale mamei acesteia, S.E., ale părții vătămate I.E. și ale părții vătămate M.E.G., inculpatul le-a cerut acestora actele de identitate, cunoscând astfel datele lor de stare civilă.
în sfârșit, critica referitoare la necompetența materială a organului de urmărire penală - D.I.I.C.O.T. - este, de asemenea, nefondată.
Infracțiunile deduse judecății sunt în competența de urmărire penală a procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 508/2004.
Concluzionând, Curtea reține că inculpatul M.D.V. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, i-au fost respectate drepturile procesual penale în cursul urmăririi penale și în cel al judecății, a beneficiat de un proces echitabil, având posibilitatea să-și formuleze nemijlocit apărările, să ceară probe iar cele apreciate utile să fie admise.
Neconstatându-se din examinarea hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care se luau în considerare, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., din oficiu, recursul inculpatului M.D.V. a fost respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată s-a redus durata reținerii și a arestării preventive de la 7 septembrie 2007 la 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1569/2009. Penal → |
|---|
