ICCJ. Decizia nr. 3816/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3816/2009
Dosar nr. 873/32/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 decembrie 2005, partea vătămată C.D. a formulat plângere, solicitând a se efectua cercetări faţă de executorul judecătoresc P.C.S., întrucât în mod abuziv i-a vândut la licitaţie apartamentul proprietate, cauzându-i astfel un prejudiciu şi că semnătura de pe actul de adjudecare nu aparţine adjudecătorului C.P.
Prin Ordonanţa nr. 542/P/2007 din 10 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, 249, 288, 290 şi 291 C. pen., apreciindu-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Totodată s-a constatat că în cauza înregistrată la Curtea de Apel bacău sub nr. 1256/110/2006, instanţa a dispus admiterea plângerii petiţionarului împotriva Rezoluţiei din 18 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, desfiinţarea rezoluţiilor şi reţinând cauza spre rejudecare, prin Sentinţa penală nr. 81/2007 s-a trimis dosarul la parchet, pentru începerea urmăririi penale faţă de P.C., sub aspectul infracţiunii prev.de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar prin Sentinţa penală nr. 78/2007, aceeaşi instanţă desfiinţând Rezoluţia nr. 2845/P/2006 din 19 martie 2007 şi a Ordonanţei nr. 261/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti s-a trimis cauza pentru începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, 246, 249, 288 şi 291 C. pen. faţă de C.P. şi P.C.S., cauze conexate la Dosarul nr. 542/P/2007.
Prin Rezoluţia din 2 octombrie 2008 s-a început urmărirea penală faţă de C.P. pentru infracţiunile prev. de art. 290, 246, 249, 288 şi 291 C. pen.
Urmare verificărilor efectuate s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.S.C. şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi aceeaşi soluţie pentru celelalte infracţiuni, întrucât nu au fost comise cu vinovăţie.
Nemulţumit petentul a formulat plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond prin Sentinţa penală nr. 53 din 13 martie 2009 a dispus în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii şi menţinerea Ordonanţei nr. 542/P/2007 din 10 octombrie 2008.
S-a reţinut că, prin ordonanţa procurorului s-a reliefat în mod corect situaţia de fapt în raport de actele şi probele administrate în cauză.
Ordonanţa procurorului reţine în mod corect situaţia de fapt ce reiese din probele şi actele administrate în cursul urmăririi penale.
Într-adevăr, activitatea executorului judecătoresc este marcată în Dosarul execuţional nr. 184/2005 de multiple erori şi omisiuni în aplicarea legii procesual civile.
Astfel, publicaţia de vânzare emisă la 08 iulie 2005 pentru licitaţia din 16 august 2005 nu cuprindea menţiunea petentului, adăugarea sa fiind făcută prin dactilografiere.
Deşi creditorul solicită prin adresa din data de 13 iulie 2005 amânarea executării, fără a preciza când poate fi reluată, executorul continuă formele prin stabilirea unui nou termen de licitaţie la data de 21 septembrie 2005, când reduce şi preţul de pornire cu 25%.
Până la acest al doilea termen, creditorul emite o nouă adresă 13 septembrie 2005 prin care solicită suspendarea procedurii de executare silită pentru 30 de zile, adresă pentru care însă nu s-a putut dovedi că a fost primită şi de învinuit.
Fără a se întocmi forme de executare silită imobiliară în Dosarul nr. 651/2004 în care creditor era SC ";M."; SA faţă de acelaşi debitor, petentul din cauză, executorul reuneşte cele două dosare şi continuă executarea .
Totodată nu solicită certificat de sarcini pentru imobilul scos la vânzare silită, anterior punerii sale în vânzare.
De asemenea, preţul de pornire al apartamentului a fost stabilit de un expert evaluator ce nu era autorizat de Ministrul Justiţiei.
Ignorând aceste neregularităţi învinuitul întocmeşte procesul verbal de vânzare la licitaţie a apartamentului la data de 21 septembrie 2005, iar la data de 07 octombrie 2005 emite actul de adjudecare a imobilului.
În ceea ce priveşte adresa la care s-a comunicat debitorului somaţia, se constată că aceasta este cea din titlul executoriu, respectiv Sentinţa civilă nr. 3105/2004 a Judecătoriei Moineşti.
Dosarul de executare 184/2005 este închis prin distribuirea preţului către cei doi creditori, la care s-a adăugat un al treilea, CAR - CFR Comăneşti, care deţinea şi ipotecă asupra imobilului vândut. Restul rămas din preţ a fost consemnat la dispoziţia debitorului recipisele fiind ridicate de acesta.
Verificând existenţa trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în mod corect procurorul apreciază că fapta intimatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Astfel, creanţele Asociaţiei de proprietari şi SC ";M."; SA erau certe, lichide şi exigibile, iar plata parţială a uneia în două etape şi fără înştiinţarea creditorului cu privire la acoperirea parţială a ei, echivalează cu neplata.
Debitorul avea cunoştinţă de datorie, dovada acestor plăţi parţiale, iar neregularităţile formelor de executare puteau fi îndreptate, în măsura în care s-ar fi considerat vătămat, prin contestaţie la instanţa civilă. Tot dacă s-ar fi considerat la etapa executării, debitorul nu ar fi încasat preţul rămas după achitarea debitelor.
C.D. a formulat în cele din urmă contestaţie la executare, dar prin Sentinţa civilă 2485/2007 a Judecătoriei Moineşti, rămasă irevocabilă, aceasta a fost respinsă ca tardivă.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind ca fondată plângerea sa, solicitând casarea acesteia, desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale considerând că intimatul a acţionat premeditat, prejudiciindu-l şi ca atare se impune condamnarea acestuia dar şi recuperarea prejudiciului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în soluţionarea plângerii, instanţa verifică ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi.
Astfel, din perspectiva nemulţumirilor petentului recurent care vizează soluţia judecătorului dar şi ordonanţa procurorului, se reţine că fapta de abuz în serviciu nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni iar vătămarea petentului este minimă, în care sens a fost sancţionat intimatul cu amendă administrativă.
În concluzie, plângerea nefiind fondată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă.
Conform art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău - secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2009. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2009. Penal → |
|---|
