ICCJ. Decizia nr. 2557/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2557/2009
Dosar nr. 6820/86/2008
Şedinţa publică din 3 iulie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 89 din 25 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6820/86/2008, Tribunalul Suceava, secţia penală, a condamnat pe inculpatul C.D., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 2 septembrie 2008 la zi, menţinându-se arestarea preventivă.
În baza art. l 18 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bâte corp delict.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.
În esenţă, s-a reţinut că, la data de 31 august 2008, între orele 20,30 - 21, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul, cu intenţie a exercitat acte repetate de violenţă (cu pumnii, picioarele şi corpuri contondente) asupra victimei C.L., producându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acestuia.
Prin Decizia penală nr. 24 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost dedusă, în continuare detenţia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)) şi solicitând reducerea pedepsei principale.
Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat, pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, atât de gradul de pericol social al faptei săvârşite, cât şi de persoana infractorului.
Stabilind pedeapsa principală de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., instanţele nu au avut în vedere unul dintre criteriile esenţiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, persoana inculpatului (infractor primar, sincer, care a regretat săvârşirea faptei).
Ţinând seama de acest criteriu, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, reducând pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare, în limitele încadrării juridice adoptate de ambele instanţe.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul detenţiei de la 2 septembrie 2008, la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 89 din 25 martie 2009 a tribunalului Suceava, secţia penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului, pe care o reduce de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 septembrie 2008 la3 iulie 2009.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3816/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3823/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
