ICCJ. Decizia nr. 3823/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3823/2009
Dosar nr. 1426/59/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 157/PI din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1426/59/2008 din 22 decembrie 2008 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiţionarul M.I. împotriva Rezoluţiei nr. 434/P/2008 din 12 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:
Petiţionarul M.I. a formulat în data de 12 octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângere penală solicitând a se efectua cercetări faţă de prim-procurorul G.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonţ pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Efectuând actele premergătoare, procurorul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, nr. 3871/P/2004 din 6 decembrie 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a petiţionarului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 209 lit. a), g) C. pen., reţinându-se că la iniţiativa acestuia, împreună cu alţi inculpaţi au tăiat mai multe subansamble de fier şi cupru, inculpaţii fiind surprinşi de către organele de poliţie.
Prin Sentinţa penală nr. 54 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Gurahonţ în Dosarul nr. 6/2005 s-a dispus achitarea inculpatului M.I..
Ulterior, prin exercitarea căii de atac a apelului, respectiv recursului, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
După rămânerea definitivă a hotărârii, petentul a formulat mai multe cereri de revizuire, fiind însă respinse de instanţa competentă.
Faţă de aceste elemente procurorul a constatat că fapta reclamată de petiţionar nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimata procuror G.L.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1229/II/2/2008 din 4 decembrie 2008 a Procurorului General de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Timişoara.
Instanţa de fond a reţinut că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, nemulţumirile petiţionarului în raport de hotărârea de condamnare fiind examinate în căile ordinare de atac.
În aceste condiţii nu se poate afirma că procurorul de caz l-ar fi trimis în judecată pe inculpat (petiţionarul din prezenta cauză) ştiind că este nevinovat sau că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, procurorul nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale inculpatului.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs petiţionarul M.I. solicitând casarea acesteia şi în rejudecare admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea plângerii procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata procuror G.L.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul declarat de petiţionarul M.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele premergătoare dispuse şi efectuate în cauză rezultă că prin Rechizitoriul nr. 387/P/2004 din data de 6 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ - întocmit de magistratul procuror G.L. - s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I. - alături de alţi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În esenţă, procurorul a reţinut că inculpaţii, în baza unei înţelegeri prealabile au distrus şi şi-au însuşit subansamble de la SC C.A. SA Bucureşti.
Urmare cercetării judecătoreşti şi exercitarea căilor ordinare de atac inculpatul M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie (Sentinţa penală nr. 54/14 aprilie 2005 a Judecătoriei Gurahonţ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 976/R/13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara).
Eventualele aspecte de nelegalitate ale actelor întocmite de procuror puteau fi invocate de petiţionar fie la primul termen de judecată, instanţa fiind obligată să verifice regularitatea actului de sesizare conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., fie în cursul cercetării judecătoreşti sau în căile ordinare de atac.
În procedura specială a plângerii împotriva soluţiilor date de procuror, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu poate fi examinată legalitatea şi temeinicia unei hotărâri de condamnare.
Intimatul procuror G.L., în raport de probele administrate, a apreciat că se impune trimiterea în judecată a petiţionarului M.I.
Nu se poate reţine în sarcina acesteia exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu astfel încât în mod corect s-a apreciat că fapta reţinută în plângerea petiţionarului, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu există.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respingă ca nefondat recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 157/2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I., împotriva Sentinţei penale nr. 157/PI din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara - secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2561/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
