ICCJ. Decizia nr. 3808/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3808/2009
Dosar nr. 1270/64/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, prin Sentinţa penală nr. 47/F din 14 mai 2009, a condamnat pe inculpatul I.C.M. (fiul lui V. şi N., născut la 23 ianuarie 1972) la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, în condiţiile prevăzute de art. 82 din acelaşi cod.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a înscrisurilor ridicate la 5 februarie 2004 (proces-verbal, fila 164 din dosarul de urmărire penală).
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999 C. civ. şi la art. 170 C. proc. pen., s-a admis parţial acţiunea civilă formulată de partea civilă SC V. SRL Rupea şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin anularea licitaţiei publice desfăşurată la 14 noiembrie 2003 şi a actului de adjudecare privind imobilul spaţiu comercial amplasat în Valea Bogăţii, pe DN 60 km 43, imobil înscris în cartea funciară şi anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noiembrie 2003 între L.F.G. şi SC C.D.I. SRL Rupea, cu consecinţa restituirii lui în proprietatea părţii civile SC V. SRL Rupea.
S-au respins restul pretenţiilor civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul I.C.M., începând cu anul 2002, avea calitatea de executor judecătoresc în oraşul Rupea, judeţul Braşov.
La 9 iunie 2003, L.F.G., avocat, a solicitat Judecătoriei Rupea, învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică nr. 45 din 9 aprilie 2002 şi nr. 107 din 19 august 2002 privind-o pe debitoarea SC V. SRL Rupea, reprezentată legal de P.G.
Instanţa învestită a admis cererile şi a dispus investirea cu formulă executorie a contractelor menţionate, pentru sumele de 80.000.000 ROL şi, respectiv, 88.000.000 ROL, hotărârile fiind apelate de debitoare.
În paralel, la 11 iunie 2003, avocatul L.F.G. a cerut executorului judecătoresc I.C.M. executarea titlurilor, astfel că acesta din urmă a constituit dosarul execuţional nr. 12/2003, procedura desfăşurând-se, deşi debitoarea atacase în justiţie legalitatea titlurilor.
În continuare, la 13 iunie 2003, Judecătoria Rupea a încuviinţat la cererea avocatului, executarea silită imobiliară, sens în care inculpatul, la 20 iunie 2003, s-a deplasat la locul unde se afla imobilul obiect al executării silite, respectiv cabana „V.” de pe DN 60, km 43, aici, în prezenţa avocatului L.F.G., el întocmind proces-verbal de identificare. Debitoarea a lipsit la acest moment.
La 25 iunie 2003, inculpatul a somat debitoarea pentru ca aceasta să achite în termen de 15 zile sumele, contrar punându-i-se în vedere că se va proceda la vânzare, prin licitaţie publică.
După expirarea celor 15 zile, inculpatul, fără a mai întocmi proces-verbal de evaluare şi fără a se solicita o expertiză, a stabilit că preţul imobilului în cauză este de 410.000.000 ROL, la 28 iulie 2003 a afişat publicaţia de vânzare, data licitaţiei fixând-o la 29 august 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 313 din 20 august 2003 a Judecătoriei Rupea, după admiterea cererii debitoarei, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în cadrul contestaţiei la executare silită.
La 24 septembrie 2003, aceeaşi judecătorie a respins cererea debitoarei, încheierea pronunţată fiind recurată la 1 octombrie 2003.
La 30 septembrie 2003, în dosarul ce a avut ca obiect învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică, Tribunalul Braşov, prin Decizia civilă nr. 952 a admis apelul debitoarei SC „V.” SRL Rupea şi a respins cererea avocatului L.F.G. privind investirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică nr. 107 din 19 august 2002, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 709 din 12 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel anulându-se recursul declarat de avocat, deci suma de 88.000.000 ROL nu era datorată şi, ca atare, nu mai putea face obiectul executării silite.
Dar, nesocotind derularea acţiunilor judecătoreşti astfel cum s-a detaliat la 2 octombrie 2003, avocatul a formulat cerere de stăruinţă la executare silită, ceea ce l-a determinat pe inculpat ca la 13 octombrie 2003 să emită o nouă publicaţie de vânzare pe care a afişat-o şi a stabilit ca dată a licitaţiei publice, 14 noiembrie 2003, preţul de pornire rămânând 410.000.000 ROL.
La 14 noiembrie 2003, inculpatul a oferit spre vânzare imobilul, a fost prezent numai avocatul şi acesta l-a adjudecat pentru 75% din preţul de pornire, respectiv 307.000.000 ROL.
Procedând la scăderea din preţul amintit a creanţelor creditorului avocat, respectiv suma de 186.000.000 ROL, L.F.G. a plătit numai 121.000.000 ROL, sumă achitată şi pusă la dispoziţia debitoarei SC V. SRL Rupea.
Continuând să solicite intrarea efectivă în proprietatea imobilului, inculpatul a procedat la punerea în posesie şi evacuarea debitoarei, precum şi a bunurilor reprezentantului acesteia, P.G.
După adjudecarea imobilului, la 17 noiembrie 2003, avocatul L.F.G. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC C.D.I. SRL privind imobilul în cauză, dar nu a perfectat, ulterior, vânzarea.
Împotriva sentinţei, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, părţile vătămate L.F.G., SC C.D.I. SRL şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului şi pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Partea vătămată L.F.G. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, el apreciind că SC V. SRL Rupea nu are calitatea de parte civilă, iar el, avocat fiind, nu a fost citat. Pe latură civilă, recursul a susţinut că hotărârea nu este legală pentru că licitaţia s-a desfăşurat legal, el înregistrând în contabilitate şi plătind impozitele aferente sumelor ce au reprezentat onorarii de avocat datorate de debitoare.
Partea vătămată SC C.D.I. SRL Rupea şi-a motivat recursul pe greşita soluţionare a laturii civile în ce o priveşte pe SC V. SRL Rupea, societate dizolvată încă din 23 martie 2006 şi pe greşita dispunere a anulării actului de adjudecare, precum şi a antecontractului de vânzare-cumpărare, ea fiind cumpărătoare de bună-credinţă.
Inculpatul şi-a motivat calea de atac pe nelegalitate şi netemeinicie, respectiv greşita constituire, în cauză, ca parte civilă, a SC V. SRL Rupea şi pe greşita stabilire a vinovăţiei sale, licitaţia desfăşurată la 14 noiembrie 2003 fiind legală.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal, se numeşte partea vătămată. Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.
Ca atare, în cursul urmăririi penale, SC V. SRL Rupea, prin reprezentant legal P.G., s-a constituit parte civilă (fila 29).
La cercetarea judecătorească, lichidatorul judiciar al părţii civile a cerut restabilirea situaţiei anterioare prin constatarea cauzei ilicite a actului de adjudecare (filele 113, 127 dosar instanţă prima sesizată, respectiv Judecătoria Rupea).
La curtea de apel, lichidatorul judiciar şi-a motivat pretenţiile.
În cauză deci, nu interesează că SC V. SRL Rupea, la data soluţionării, fusese lichidată, pentru că procedura reorganizării judiciare era în curs, activul şi pasivul fiind preluat de SC C.I. Săcele (Tribunalul Braşov - dosar nr. 191/F/2004 încheierea din 16 februarie 2005 fila 116 dosar primă instanţă sesizată).
În ce priveşte calitatea de persoană vătămată a lui L.F.G., prin încheierea din 12 ianuarie 2009, instanţa curţii de apel a dispus introducerea în cauză şi, ca atare, citarea sa în calitate de persoană vătămată.
Procedând la stabilirea situaţiei de fapt şi implicit, a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa, corect a constatat că inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul Dosarului execuţional nr. 12/2003, a nesocotit dispoziţiile art. 509 alin. (5) C. proc. civ., prin aceasta cauzând vătămarea patrimonială a intereselor legale ale SC V. SRL Rupea.
În ce priveşte pedeapsa, instanţa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 6 luni la 3 ani), împrejurările comiterii ei astfel cum s-a derulat cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt prin coroborarea materialului probator, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale şi cu o atitudine de recunoaştere a activităţii infracţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Textul incriminator nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), în cauză instanţa, just s-a orientat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, şi, ca atare, astfel cum s-a motivat, nu se impune majorarea ei şi implicit aplicarea unei pedepse complementare cum ar fi cea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate în cauză nefiind fondate, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ele vor fi respinse.
Părţile vătămate recurente, precum şi inculpatul, în baza dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, de inculpatul I.C.M. şi de părţile vătămate L.F.G. şi SC C.D.I. SRL Rupea împotriva Sentinţei penale nr. 47/F din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentele părţi vătămate L.F.G. şi SC C.D.I. SRL Rupea să plătească suma de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2554/2009. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
