ICCJ. Decizia nr. 3870/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3870/2009
Dosar nr. 164/32/2009
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 septembrie 2008 numita D.C.D. a depus plângere la DNA - Serviciul teritorial Bacău, în care arăta că numita A.E.M., a săvârşit infracţiunile de fals, uz de fals, fals în declaraţii, înşelăciune şi abuz de încredere.
Cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău avându-se în vedere calitatea făptuitoarei, şi anume aceea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti.
În motivare petenta a arătat că a împuternicit pe intimată să-i vândă un imobil situat în comuna Dumbrava.
Deşi s-a procedat la înstrăinarea imobilului şi încasarea sumei de bani aferentă, petenta D.C.D. susţine că nu a primit suma datorată iar prin săvârşirea unui fals (întocmirea unui înscris sub semnătură privată) intimata A.E.M. a justificat predarea sumei de bani către numita F.I. - concubinul petentei.
Petenta a arătat că imobilul a fost înstrăinat fără a i se aduce la cunoştinţă acest fapt, făcându-se succesiv 2 vânzări către 2 persoane din care una avea aceleaşi domiciliu cu făptuitoarea A.E.M., aceasta întocmind de altfel în fals un contract de asistenţă judiciară.
Prin Rezoluţia din 5 februarie 2009 dată în Dosarul nr. 1020/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita A.E.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 213, 257, 289 şi 292 C. pen.
Împotriva acesteia, petenta a formulat plângere potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen. la procurorul general care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 163/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Ulterior, fiind sesizată instanţa potrivit art. 2781 C. proc. pen.
S-a solicitat casarea rezoluţiei atacate şi începerea urmăririi penale pentru faptele sesizate în plângerea iniţială.
Prin Sentinţa penală nr. 86 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea petentei, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate la instanţa de fond.
Recursul declarat este nefondat.
Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată a procurorului este legală şi temeinică.
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penale sesizat în art. 221 C. proc. pen. dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen. cu excepţia celui de la lit. b1).
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., litigiul dintre părţi fiind de natură comercială.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că între petentă şi intimată s-a încheiat un contract de mandat, cu titlu gratuit prin care intimata a fost împuternicită să vândă în numele petentei şi pentru aceasta un imobil, să îndeplinească toate formalităţile în vederea obţinerii actelor, încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, să încaseze preţul şi să consimtă la efectuarea tuturor actelor de publicitate imobiliară, contract în baza căruia la data de 30 noiembrie 2005 intimata a vândut imobilul la preţul de 85.000 euro.
Intimata a remis numitului F.I. suma de bani obţinută din vânzare, în baza contractului de mandat în care acesta avea calitatea de terţ, înscris cu privire la care petenta susţine că este fals, intimata dând banii altei persoane a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în convenţie, astfel cum se susţine de petentă.
Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că petenta a cunoscut că înscrisul sub semnătură privată a fost întocmit în prezenţa părţilor şi semnat, mai mult martorul C.M. semnând şi în calitate de martor pe acesta.
Simplu fapt că petenta şi concubinul acesteia F.I. neagă primirea sumei de bani nu determină a se reţine în sarcina intimatei săvârşirea unei infracţiuni, fapta fiind de natură civilă.
De altfel, petiţionara a formulat o astfel de acţiune civilă, soluţionată în Dosarul civil nr. 5646/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, dar în care intimata a cerut efectuarea unei expertize grafologice pentru a se constata validitatea înscrisului sub semnătură privată, însă petenta, asistată de apărător ales, s-a opus, indicând faptul că proba solicitată nu este utilă cauzei, instanţa luând act de manifestarea de voinţă a petentei, prin încheierea din 19 ianuarie 2009, aspect ce reprezintă astfel o recunoaştere a înscrisului.
Aşadar, în lipsa oricărei manopere de inducere în eroare dovedită fără dubiu, toate aceste neînţelegeri dintre părţi cu privire la actele juridice la care au înţeles să le încheie la contractul şi întinderea obligaţiilor asumate prin aceste acte juridice nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune în înscrisuri oficiale şi uz de fals, sunt aplicate dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, petenta nu a înţeles să indice în ce constă alterarea sau contrafacerea actelor autentice invocate, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că acestea au suferit asemenea modificări.
Având în vedere că înscrisul întocmit nu poate fi apreciat ca fiind fals, nici infracţiunea de uz de fals nu poate exista.
Avându-se în vedere aceste aspecte, în baza art. 278 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3871/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
