ICCJ. Decizia nr. 3882/2009. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3882/2009
Dosar nr. 9035/1/2009
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a amânat la 3 decembrie 2009 judecarea apelurilor declarate de inculpaţii M.I., M.N., B.G. şi J.A., împotriva Sentinţei penale nr. 154 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Vrancea şi a dispus în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii M.I. şi M.N., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Pechea, judeţul Galaţi, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I. şi municipiul Galaţi, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.N., măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
În conformitate cu art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen. s-a stabilit pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpaţii să îndeplinească anumite îndatoriri şi să respecte unele restricţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a apreciat că de la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi a trecut o perioadă mare de timp care a constituit un termen rezonabil pentru desfăşurarea procesului după care s-a diluat rezonanţa infracţiunilor săvârşite de inculpaţi în rândul opiniei publice.
S-a considerat că faptele şi persoana inculpaţilor nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar judecarea lor în libertate nu mai poate afecta buna desfăşurare a procesului penal.
S-a mai motivat că nicio probă administrată în cauză nu confirmă că inculpaţii ar mai putea comite alte infracţiuni, iar faptul că unele părţi vătămate şi-au modificat declaraţiile nu poate fi considerat, aşa cum s-a pretins, că ar fi determinat de teama ce le-ar fi impus-o inculpaţii.
În fine, s-a subliniat că perioadele mari de inactivitate imputabile organelor judiciare învestite cu soluţionarea cauzei s-au datorat numărului mare de persoane, cât şi faptului că organele de urmărire penală nu au depus suficiente diligenţe pentru a se asigura prezenţa în vederea audierii martorei cu identitate protejată, ceea ce a contribuit la nerespectarea exigenţelor stabilite de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului privind rezonabilitatea duratei privării de libertate a inculpaţilor.
Împotriva încheierii sus-menţionată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs solicitând casarea acesteia în parte şi anume cu privire la reţinerea dispoziţiei de înlocuire a măsurii arestării preventive luată faţă de aceşti doi inculpaţi cu măsura de a nu părăsi localitatea şi în rejudecare, să se dispună menţinerea stării de arest a inculpaţilor M.I. şi M.N. considerându-se că persistă pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaţilor, acesta derivând din complexitatea şi multitudinea faptelor comise, conduita de ansamblu a inculpaţilor, cunoscuţi cu antecedente penale precum şi poziţia procesuală nesinceră.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Faptul că în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare nu constituie prezumţia de vinovăţie şi nici nu încalcă drepturile inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, măsurile concrete de limitarea libertăţii inculpaţilor luate în cauză înscriindu-se în limitele dispoziţiilor legii.
În speţă, cauza se judecă în apel, după o casare dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără reluarea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond astfel că este justificată temerea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar putea îngreuna buna desfăşurare a procesului penal printr-o posibilă încercare de influenţare a părţilor vătămate şi a martorilor din lucrări.
Durata detenţiei preventive a inculpaţilor nu poate fi considerată că ar depăşi un termen rezonabil în sensul art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei dată de numărul mare ale părţilor vătămate şi necesitatea administrării unui amplu probatoriu.
Înalta Curte constată că nu s-a depăşit în cauză termenul rezonabil al măsurii arestării preventive din perspectiva jurisprudenţei interne şi Curţii Europene a Drepturilor Omului în raport cu specificul cauzei, ţinându-se seama de conduita procesuală a inculpaţilor.
În această privinţă este de observat că prin Sentinţa penală nr. 154 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Vrancea inculpatul M.I. a fost condamnat la 11 ani închisoare şi interzicerea timp de 7 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), b) C. pen. şi la pedepse privative de libertate cuprinse între 4 ani şi 7 ani închisoare pentru alte 5 infracţiuni grave, urmând să execute pedeapsa cea mai grea cu adăugarea unui spor de 2 ani, în total 13 ani închisoare şi interzicerea timp de 7 ani a drepturilor menţionate, iar inculpatul M.N. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen. şi la pedepse privative de libertate cuprinse între 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare pentru alte 3 infracţiuni, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de 2 ani, în total 12 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în care s-au inclus prin contopire un număr de 1616 zile închisoare dintr-o pedeapsă anterioară pentru care s-a revocat liberarea condiţionată.
Or, în raport cu natura atipică a actelor menţionate reţinute de prima instanţă în cadrul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi de persistenţa lor vădită în repetarea unor asemenea acte a căror gravitate concretă se reflectă şi în tratamentul sancţionator ce li s-a aplicat prin sentinţă, se impunea ca instanţa de apel să aprecieze că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au diluat prin trecerea timpului ci se menţin în continuare, încât înlocuirea unei atare măsuri cu aceea mai uşoară a obligării de a nu părăsi localitatea nu se justifică.
Ca urmare se constată că prin această dispoziţie de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă vădit mai uşoară, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Aşadar, câtă vreme nu se justifică soluţia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea, se impune casarea în atare privinţă a încheierii atacată şi respingerea cererilor pe care ei le-au formulat în acest sens.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de parchet să fie admis şi să se dispună casarea în parte a încheierii atacate, respingerea cererilor inculpaţilor M.I. şi M.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu menţinerea stării lor de arest şi a celorlalte dispoziţii ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Încheierii din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3705/91/2007, privind pe inculpaţii M. (fost B. zis M.) I. şi M.N. (zis N.M.).
Casează parţial încheierea atacată şi rejudecând în fond respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Menţine starea de arest a inculpaţilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii sus menţionate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M. (fost B. zis M.) I. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.N. (zis N.M.), în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2009. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3884/2009. Penal → |
|---|
