ICCJ. Decizia nr. 4016/2009. Penal
Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 169 din 16 iunie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat inculpatul T.I. - fiul lui I. și E., născut la data de 18 august 1975 în comuna Plopșoru, jud. Gorj, cetățean român, necăsătorit, studii medii, fără antecedente penale, fără ocupație, domiciliat în comuna Plopșoru, sat Văleni, județul Gorj, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la 634,155 lei despăgubiri civile către Spitalul Turceni, județul Gorj, cu dobânzile legale aferente până la data achitării acestor cheltuieli.
S-a confiscat de la inculpat un cuțit tip "stilet" cu lamă de inox, cu o lungime de 9,5 cm., lățime de 1,5 cm. și cu mâner metalic ce are aplicat pe laterale plastic, ridicat de organele de poliție, potrivit procesului-verbal din data de 14 august 2008.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei despăgubiri civile, la 1.000 lei daune morale și la 500 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată C.D.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ziua de 14 august 2008, în jurul orelor 11.00, inculpatul T.I. s-a deplasat la magazinul din comuna Plopșoru, județul Gorj, pentru a face cumpărături. în magazin, la o masă, se aflau partea vătămată C.D. și martorii B.G. și O.V., care consumau bere. Martora U.S., vânzătoarea magazinului, a solicitat părții vătămate să ia dintr-o magazie 2 saci cu tărâțe, iar când s-a întors a aflat că inculpatul a afirmat că o să o taie pe aceasta din urmă.
Inculpatul T.I. a cumpărat sticle cu bere și a ieșit pe ușa magazinului, după care s-a ridicat de la masă și partea vătămată, a ieșit din magazin întrebându-l pe inculpat ce are cu el.
Inculpatul s-a întors în fața magazinului unde era partea vătămată și, cu un cuțit tip stilet cu lama de 10 cm., a tăiat pe partea vătămată C.D. la mâna dreaptă, în momentul când acesta se apăra și apoi i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng. în apropiere se afla martorul O.V. care a intervenit, i-a luat cuțitul din mână inculpatului în momentul în care acesta și partea vătămată erau căzuți la pământ.
După săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit locul conflictului și a plecat la domiciliu, iar martorul O.V. a sesizat organele de poliție cărora le-a predat și cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea faptei.
Părții vătămate i s-a acordat primul ajutor de către C.C. și U.S., după care a fost transportat la Spitalul Orășenesc Turceni, jud. Gorj unde a fost internat la Secția Chirurgie cu diagnosticul "plăgi înjunghiate hemitorace stâng și 1/3 medie antebraț drept, șoc hemoragic", fiindu-i acordate îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal al S.M.L. Gorj, s-a stabilit că partea vătămată C.D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur tăietor (cuțit), necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
S-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, concluzionându-se că aceasta a acționat cu discernământ în momentul săvârșirii faptei.
Cu ocazia cercetării judecătorești a fost introdus în cauză Spitalul Orășenesc Turceni, care s-a constituit parte civilă cu suma de 634,155 lei cheltuieli efective ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei din care 3.000 lei daune morale și 1.000 lei despăgubiri civile.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către specialiști din cadrul Serviciului de Medicină Legală Gorj, prin care să se stabilească dacă leziunile descrise în certificatul medico-legal sunt leziuni specifice de apărare și dacă loviturile care au provocat plăgi înjunghiate hemitorace stâng au fost deviate în timpul manevrelor de autoapărare.
Prima instanță a apreciat că susținerile inculpatului, că ar fi fost provocat de partea vătămată, sunt contrazise de martorii B.M., R.V. și O.V. care, fiind audiați atât la urmărirea penală, cât și la instanța de judecată, au declarat că inculpatul este cel care a început să înjure pe partea vătămată, că aceasta a ieșit după el din magazin și i-a cerut explicații, timp în care inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată C.D. la mâna dreaptă, în momentul când aceasta se apăra și apoi i-a aplicat lovituri cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova și avizat de Comisia de Control și Avizare, a rezultat că partea vătămată C.D. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor (posibil cuțit); că, pentru leziunile de violență, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii; că leziunile toracice nu au afectat organe interne și nu puteau conduce la deces, acestea se puteau produce prin devierea loviturilor în timpul manevrelor de apărare. De asemenea, s-a concluzionat că leziunea de la nivelul antebrațului drept al părții vătămate poate fi considerată ca leziune de autoapărare.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului T.I., care, în data de 14 august 2008, în loc public, a lovit pe partea vătămată C.D. cu un cuțit, producându-i două plăgi înjunghiate - hemitorace stâng, cu profunzime de 2 cm și lungimea de 10 și respectiv 3 cm. și o plagă 1/3 medie antebraț drept de 6 cm. cu secțiune musculară -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modalitatea de săvârșire a acesteia, declarațiile martorilor și noua expertiză medico - legală, tribunalul a apreciat că infracțiunea nu s-a comis de către inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții (așa cum a susținut inculpatul) determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, pentru a se reține în cauză art. 73 lit. b) C. pen.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, chiar dacă concluziile certificatului medico-legal opinează că leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața, întrucât deși leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, așa cum s-a precizat în certificatul medico-legal, totuși datorită intensității loviturilor, repetabilitatea și caracterul leziunilor, regiunii vitale în care au fost aplicate și obiectul vulnerant folosit de inculpat (cuțit) se impune concluzia că fapta a fost săvârșită cu intenția de a ucide, deoarece inculpatul a prevăzut că se putea ajunge la moartea victimei și a acceptat un asemenea rezultat.
în atare situație, nu s-a justificat schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. (2) C. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice fiind respinsă de altfel, motivat, prin încheierea din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea și mijloacele de săvârșire, limitele de pedeapsă prevăzute de lege atitudinea relativ sinceră a inculpatului, lipsa de antecedente penale, tribunalul a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsă complementară se poate atinge scopul educativ, preventiv al pedepsei.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la 634,155 lei către Spitalul Turceni, ce reprezintă cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Inculpatul a fost obligat totodată la 1.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, ce reprezintă muncile efectuate de către alte persoane în gospodărie și plătite de acesta, așa cum rezultă din declarațiile martorului O.V., sumă cu care de altfel inculpatul a fost de acord în prima declarație dată la instanță.
Totodată, tribunalul a apreciat că se justifică și obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de daune morale, motivat de faptul că părții vătămate i-au fost produse suferințe fizice și traume psihice.
B. împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.I., solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, cu motivarea că a avut un comportament bun în societate, are familie și este singurul întreținător al acesteia. Totodată, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 191 din 07 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale nr. 169 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, s-a redus de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, ca urmare a aplicării art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta - pe fondul unor discuții aprinse, leziunile produse părții vătămate - care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, comportamentul bun al inculpatului înainte de săvârșirea faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor judiciare, astfel că a apreciat că este oportună reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare, cuantum considerat ca suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de consecințele pe care le putea avea aceasta, de cuantumul pedepsei aplicate, instanța de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanță a dispus executarea pedepsei prin privarea de libertate a inculpatului.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa și, pe cale de consecință, a se reduce și mai mult cuantumul pedepsei.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut deja circumstanțele personale invocate de inculpat, aplicând acestuia o pedeapsă pe care a coborât-o cu 1/3 sub minimul special prevăzut de lege. Solicitarea inculpatului de a se coborî și mai mult pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, înalta Curte constată că instanța de apel a manifestat suficientă clemență în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Referitor la solicitarea de a schimba modalitatea de executare, într-una neprivativă de libertate, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, considerată ca și corect individualizată în privința cuantumului, nu întrunește condițiile prev. de art. 81 sau 86/1 C. pen. (3, respectiv, 4 ani).
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 4212/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 3885/2009. Penal → |
---|