ICCJ. Decizia nr. 4212/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

Prin sentința penală nr. 59 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor prev. de art. 208,art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., în art. 208,art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., privind pe inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M., ca nefondată.

1. în baza art. 208, 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul Ț.C. - fiul lui I. și V., la 2 ani închisoare.

în baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

în baza art. 86¹C. pen. și art. 86²C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 6 ani.

în baza art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea li controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului și dispozițiile art. 86⁴și art. 86⁵C. pen.

2. în baza art. 208,art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.G. - fiul lui I. și E., la 2 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

în baza art. 86¹C. pen. și art. 86²C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 6 ani.

în baza art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-au pus în vedere inculpatului și dispozițiile art. 86⁴și art. 86⁵C. pen.

3. în baza art. 208,art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. - fiul lui N. și M., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

în baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 300 lei amendă penală, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

4. în baza art. 208,art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. - fiul lui I. și I., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1173 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Caracal, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt.

în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii cu privire la aceeași pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 184 din 3 aprilie 2002 a Tribunalului Olt.

Inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, în total pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost obligați inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M. în solidar la 2.435,58 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.I.F. RA Sucursala Teritorială Dunăre Olt - Unitatea de Administrare Olt, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii penale și până la data achitării efective a prejudiciului.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Olt, ca instanță de fond, a reținut în fapt că, în luna ianuarie 2005, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Osica, județul Olt, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, inculpații Ț.C. și J.G., au sustras mai multe conducte metalice, aparținând sistemului de irigații Caracal, de pe raza comunei Osica de Jos, în zona Pădurii Mândra.

în aceste condiții, s-au efectuat cercetări și s-a stabilit că la 11 ianuarie 2005, cei doi inculpați împreună și cu inculpatul P.C., au luat legătura cu numitul M.L., domiciliat într-o comună învecinată, de profesie sudor, căruia i-au relatat că dețin o anumită cantitate de fier vechi achiziționată pe raza localității Șopîrlița, județul Olt, pe care intenționează să o taie.

După ce M.L. a acceptat propunerea inculpaților, în schimbul sumei de 300.000 lei, pe 12 ianuarie 2005, s-a deplasat împreună cu inculpatul P.C. cu ustensilele necesare, cei doi întâlnindu-se cu coinculpații Ț.C., J.G. și P.M. la canalul colector din zona pădurii M., unde se aflau conductele ce urmau să fie tăiate, martorul M.L. primind asigurări în sensul că bunurile respective au o proveniență licită.

în aceste condiții, în perioada 12 - 14 ianuarie 2005, martorul a tăiat cu aparatul de sudură circa 21 metri de conductă, având diametrul de 80-100 cm, rezultând o cantitate de 7,5 tone material feros.

întreaga cantitate a fost încărcată în două căruțe, fiind transportată la o fermă proprietatea inculpatului Ț.C., iar ulterior a fost valorificată la o societate de colectare a materialului feros cu sediul în municipiul Slatina, care nu a putut fi identificată pe parcursul cercetărilor.

După câteva zile, respectiv la 19 ianuarie 2005, organele de cercetare penală au fost sesizate de către martorul P.G. că în seara zilei respective a observat un autoturism, condus de inculpatul Ț.C., care se deplasa dinspre câmp încărcat cu țevi metalice.

Cercetările au evidențiat că aceste bunuri proveneau de la Stația de irigații amplasată pe raza comunei Dobrun, județul Olt, fiind sustrase în același mod, respectiv prin tăiere cu aparatul de sudură de către martorul M.L. la solicitarea inculpaților Ț.C., J.G., P.C. și P.M., care i-au relatat că țeava a fost achiziționată în condiții legale.

Martorul a acceptat să taie conductele aflate în canalul de refulare al stației de irigare, acestea fiind transportate de inculpații Ț.C. și P.C., fiind observați la intrarea în satul Roșienii Mici de mai mulți consăteni care au încercat să-i oprească.

Evident, inculpații nu au oprit autoturismul încărcat cu țeavă sustrasă, situație în care martorul P.G. a sesizat organele de cercetare penală.

Cu privire la prejudiciul infracțional rezultat în urma actelor de sustragere, se constată că pe parcursul urmăririi penale, A.N.I.F. - RA, Sucursala Teritorială Dunăre-Olt, Unitate de Administrare Olt, a comunicat cu adresa din 31 ianuarie 2005 (fila 22 dosar urmărire penală), că prejudiciul produs prin tăierea conductei de refulare de la Stație este de 2.231.246.478 lei, la care s-a aplicat gradul de uzură de 20%, valoarea propriu-zisă a prejudiciului fiind de 1.570.536.000 lei, diferența fiind reprezentată de readucerea instalației la parametrii funcționali anteriori, conform devizului întocmit de aceeași unitate.

Referitor la acțiunea de distrugere și de sustragere a conductei din 19 ianuarie 2005, de la Stația de irigat de pe raza comunei Dobrun, aceeași unitate a comunicat cu adresa din 8 martie 2005 (fila 65 dosar urmărite penală), că valoarea bunurilor sustrase este de 276.764.400 lei, iar cheltuielile necesare pentru readucerea instalației în starea anterioară distrugerii și sustragerii sunt de 396.421.593 lei.

în total, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că prin cele două acțiuni de distrugere și sustragere a țevilor metalice din perioada 12-14 ianuarie și respectiv, 19 ianuarie 2005, prejudiciul este de 2.627.667.071 Iei și respectiv, 1.747.300.400 lei.

Pe parcursul cercetării judecătorești, cu adresa din 17 martie 2006, A.N.I.F. RA - Sucursala Dunăre - Olt, s-a constituit parte civilă cu suma de 223.124,65 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin distrugerea conductei de refulare aparținând stației și sustragerea componentelor metalice (conductă Dn 1400 x 10), avându-se în vedere gradul de uzură de 20% calculat de comisia de specialitate (fila 53 dosar instanță de fond).

Cu privire la acest prejudiciu, partea civilă a menționat că la data săvârșirii infracțiunilor, sistemul se afla în stare de conservare, deci era menținut în stare funcțională, respectiv pregătit să fie pus în funcțiune în acel moment.

Mai mult, s-a făcut precizarea că pentru repunerea în funcțiune a tronsonului respectiv, se impune achiziționarea la prețuri superioare a componentelor distruse și sustrase.

împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M., precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a criticat sentința pentru nelegalitate, cu privire la stabilirea prejudiciului infracțional, sub aspectul cuantumului și al aplicării dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., precum și referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra sechestrului asigurător aplicat pe bunurile inculpaților J.G. și Ț.C.

De asemenea, s-a criticat sentința pentru netemeinicie, referitor la pedepsele aplicate inculpaților atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitățile de executare.

în legătură cu prejudiciul infracțional, respectiv cuantumul acestuia, s-a criticat sentința în sensul că, fără a se avea în vedere materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, s-a reținui un prejudiciu sensibil inferior, chiar mai mic decât sumele obținute de inculpați în urma valorificării țevilor sustrase. Astfel, s-a susținut că prejudiciul infracțional cauzat prin cele două acte de sustragere este de 1.747.300.400 lei, iar prin distrugere este de 2.627.667.071 lei, instanța de fond reținând că bunurile au fost valorificate în schimbul sumei de 27.500.000 lei, deci totuși un prejudiciu absolut modic de numai 24.355.800 lei, așa cum a stabilit expertiza contabilă efectuată în cauză.

Chiar și așa, sentința instanței de fond este nelegală, pentru că s-a omis să se dispună confiscarea diferenței de 215 lei (2.750 - 2.435,58 lei) conform art. 118 lit. c) C. pen.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat a privit încălcarea prevederilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen. referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale.

Cu privire la netemeinicia sentinței, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost just individualizate nici în ceea ce privește cuantumul și nici modalitatea de executare.

în apelurile declarate de inculpați, s-a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar inculpatul P.C. a criticat sentința și pentru nelegalitate, referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Prin Decizia penală nr. 179 de la 03 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosar, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul P.C., împotriva sentinței penale nr. 59 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar; s-a desființat hotărârea instanței de fond; s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților T.G., P.C. și P.M.

S-au înlăturat dispozițiile art. 86¹C. pen. privind pe inculpații P.C., T.G. și P.M. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) privind pe inculpatul P.C.; s-au majorat pedepsele aplicate inculpaților P.C., T.G. si P.M., în baza art. 208 - art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 74 - art. 76 C. pen., de la câte 2 ani închisoare, la câte 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au descontopit pedepsele, inculpații T.G. și P.C. urmând să execute câte 3 ani și 6 luni închisoare și s-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au descontopit pedepsele privind pe inculpatul P.M., menținând revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1173/2001 a Judecătoriei Caracal - județul Olt, precum și revocarea beneficiului grațierii privind aceeași pedeapsă, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 44 lei, în favoarea statului, menținându-se sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile inculpaților J.G. și T.C., precum și celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a dispus totodată respingerea ca fiind nefondate, a apelurilor declarate de inculpații T.C., J.G. și P.M., împotriva aceleiași sentințe penale și au fost obligați acești trei apelanți la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare statului, suma de 150 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu pentru inculpatul P.M., urmând a fi achitată din fondurile M.J.

împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică, respectiv parchetul pentru greșita înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu privire la inculpatul P., întrucât din actele dosarului rezultă că nu i s-a împlinit termenul de reabilitare; de asemenea, pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate, iar prejudiciul cauzat părții civile are o valoare mult mai mare decât cel reținut; de asemenea, în recursul parchetului s-a susținut că există contradicție între dispozitivul hotărârii de condamnare și considerentele acesteia; inculpații au criticat decizia ca nelegală și netemeinică, arătând că prin săvârșirea infracțiunii nu a fost afectat sistemul de irigații, iar prejudiciul cauzat părții civile este de circa 2.400 lei, pedepsele aplicate fiind prea mari în raport cu circumstanțele personale ale acestora.

Prin Decizia penală nr. 1105 din 26 martie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpați, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, constatând incidența cazului de casare v.de"prevăzut de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen., în sensul că există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei instanței de apel și mai mult, dispozitivul nu se înțelege, întrucât în prima parte instanța de apel înlătură dispozițiile art. 86¹C. pen. pentru inculpații P.C., Ț.G. și P.M., majorând pedepsele aplicate acestora, deși din examinarea actelor dosarului nu a rezultat că ar exista un inculpat cu numele Ț.G., ci Ț.C.; s-a arătat că prin dispozitivul deciziei recurate s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere pentru trei dintre cei patru inculpați, ceea ce înseamnă că unul dintre aceștia ar beneficia în continuare de modalitatea prevăzută de art. 86¹C. pen.; nu a făcut distincție între activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre inculpați și totodată, în dispozitivul deciziei se mențin sechestrele asigurătorii aplicate pe bunurile unora dintre inculpați, iar în considerente se referă la bunurile altor inculpați.

Ca urmare, s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, cu îndrumarea de a se avea în vedere și înscrisurile depuse în recurs privitor la starea de recidivă a inculpatului P.C., precum și adresa părții civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, pentru rejudecare, sub nr. 1406/54/2008, iar cu ocazia soluționării apelurilor declarate de părți, s-a procedat la audierea inculpaților prezenți, declarațiile acestora fiind depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, pentru inculpatul P.C. apărătorul ales a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 lit. b) teza a III-a C. pen. și art. 126 lit. b) C. pen., în raport de motivele scrise, iar instanța, prin încheierea din 4 martie 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, hotărâre care a rămas definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat a recursului declarat de inculpatul P.C., prin Decizia nr. 895 din 12 martie 2009, a înaltei Curți de Casație și Justiție.

în susținerea apelurilor declarate de parchet și de inculpați, s-a criticat sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

Astfel, parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților de către instanța de fond, întrucât sunt reduse în raport de gravitatea infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii care nu a fost corect stabilit și nu s-au aplicat dispozițiile art. l 18 lit. e) C. pen., arătând, totodată, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra sechestrului asigurător aplicat în faza de urmărire penală, conform proceselor-verbale din 15 iulie 2005, asupra bunurilor inculpaților J.G. și Ț.C.

Inculpații Ț.C. și J.G. au solicitat admiterea apelurilor declarate, desființarea în parte a sentinței sub aspectul laturii penale, în sensul reducerii pedepselor aplicate de prima instanță, cu aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării acestora, în raport de atitudinea sinceră a acestora pe parcursul procesului penal, faptul că au copii minori în întreținere, nu sunt recidiviști, iar prejudiciul în cuantum de 2.435,58 lei cauzat părții civile este corect, existând în acest sens un act depus de chiar partea civilă în dosarul I.C.C.J., cu ocazia soluționării recursului, din care rezultă că prin sustragerea țevilor nu a fost afectată stația de irigații care se afla la o distanță de circa 800 metri de locul faptei; s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrul asigurător instituit anterior.

Inculpatul P.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, înlăturarea stării de recidivă reținută în sarcina sa, întrucât faptele anterioare reținute au fost comise la 7 iunie 1990 și respectiv 13 iunie 1990, fiind condamnat definitiv la o pedeapsă de 6 ani închisoare și liberat condiționat la 16 august 1994, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 2 luni și 16 zile închisoare, iar fapta din cauza de față, a fost comisă în anul 2004, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 126 C. pen., art. 135 lit. b) C. pen., s-a împlinit termenul de reabilitare care se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris; ori, în cauza de față, pedeapsa de 6 ani închisoare este considerată executată la data de 9 septembrie 2000, iar fapta din cauza de față a fost săvârșită, așa cum s-a arătat, în anul 2004, motiv pentru care în raport de dispozițiile legale invocate, a solicitat să se constate că termenul de reabilitare s-a împlinit, acesta fiind socotit din anul 2000, respectiv data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale, cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86¹C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, urmând a se constata că prejudiciul a fost acoperit integral, acesta fiind corect stabilit în raport de actele existente la dosar.

Inculpatul P.M. a solicitat admiterea apelului, aplicarea dispozițiilor art. 74,art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicată acestuia și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în raport de faptul că stația de irigații nu a fost afectată de sustragerea țevii și prejudiciul modic produs prin săvârșirea faptei, care a fost acoperit integral.

Prin Decizia penală nr. 120 din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații Ț.C., J.G., P.C. și P.M. împotriva sentinței penale nr. 59 din 19 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar.

A fost desființată în parte sentința apelată.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86¹, 86², 86³, 86⁴ _i 86⁵ C. pen., cu privire la inculpatul Ț.C., menținând condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ț.C., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a aplicat art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., art. 71 alin. (1) C. pen., precum și art. 71 alin. (5) C. pen.

Cu privire la inculpatul J.G. s-a aplicat art. 64 lit. a teza II-a lit. b) C. pen., art. 71 alin. (1) C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., menținând condamnarea acestui inculpat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹și urm. C. pen.

Cu privire la inculpații P.C. și P.M., s-a înlăturat din conținutul pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) C. pen., "dreptul de a alege", menținând condamnarea inculpaților la pedepse rezultante de 2 ani închisoare - pentru inculpatul P.C. - și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul P.M., cu executare în regim de detenție.

S-a constatat recuperat integral, prin echivalent, prejudiciul în cuantum de 2434,58 lei cauzat părții civile A.N.I.F. R.A.- Sucursala Teritorială Dunăre-Olt, Unitatea de Administrare Olt și s-a luat act că aceasta nu se mai constituie parte civilă în cauză.

în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea cu titlu de măsură de siguranță a sumei de 54 lei, de la fiecare inculpat.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată în cursul urmăririi penale conform proceselor verbale din 15 iulie 2005 asupra bunurilor aparținând inculpaților J.G. și Ț.C.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.

S-a dispus ca, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia faptele reținute în sarcina celor patru inculpați au fost încadrate în mod corect în prevederile infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 208,art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și respectiv, participație improprie la infracțiunea de distrugere.

Astfel, în sarcina inculpaților s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2005, aceștia au sustras mai multe conducte metalice aparținând sistemului de irigații Caracal, aflate pe raza comunei Osica de Jos, în zona pădurii M., cauzând un prejudiciu părții civile A.N.I.F. RA - Sucursala Dunăre, Olt, în cuantum de 2.435,58 lei.

Vinovăția inculpaților pentru faptele menționate mai sus a fost reținută în mod corect de instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv recunoașterile inculpaților pe parcursul procesului penal.

în ceea ce privește critica privind greșita individualizare sub aspectul cuantumului și al modalității de executare cu privire la inculpații T.C., P.C. și P.M., invocată de către parchet, instanța de apel a constatat că este nefondată, întrucât prima instanță a avut în vedere, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă atât la pericolul social concret al faptelor săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor, urmarea produsă (în cauza de față prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit integral, așa cum rezultă din adresa acestei părți, în care precizează că nu se constituie parte civilă în cauză), cât și la circumstanțele personale ale inculpaților Ț.C. și J.G., nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, au copii minori în întreținere, sunt persoane tinere, iar inculpatul P.M. a avut, de asemenea, o atitudine sinceră, fiind o persoană tânără.

Astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond s-a orientat la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea inculpaților, deoarece o pedeapsă nu trebuie percepută de un inculpat ca o răzbunare din partea societății, ci trebuie să conducă în final la redarea acestuia societății, fiind corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

S-a mai reținut că inculpații au recunoscut și regretat faptele săvârșite, acoperind integral prejudiciul cauzat părții civile, motiv pentru care a proceda în sensul majorării acestor pedepse, așa cum s-a solicitat de către parchet sau în sensul reducerii acestora, așa cum s-a solicitat de către inculpați ar însemna ca pedepsele aplicate să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 C. pen.

Mai mult, s-a apreciat, în raport de activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre inculpați, că se impune pentru inculpatul Ț.C., înlăturarea dispozițiilor art. 86¹și urm. C. pen., apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei și prevenția generală pot fi atinse în cazul acestui inculpat și fără instituirea unor măsuri speciale de supraveghere, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei menționate în art. 81 C. pen.

în ceea ce privește apelul declarat de parchet s-a constatat însă că este fondat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale, în condițiile prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., conform cărora bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării speciale, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Astfel, din actele dosarului s-a constatat că, în urma valorificării bunurilor sustrase, inculpații au obținut suma de 2.750 lei, motiv pentru care se impune confiscarea diferenței care nu a fost folosită pentru acoperirea prejudiciului, respectiv 54 lei de la fiecare inculpat.

Instanța de apel a reținut, de asemenea, în raport de faptul că prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunilor a fost acoperit integral, iar partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor aparținând inculpaților J.G. și Ț.C., conform proceselor-verbale din 15 iulie 2005, în acest sens, apelul declarat de parchet fiind fondat, întrucât instanța de fond în mod nelegal a omis să se pronunțe cu privire la măsura asiguratorie, deși avea obligație legală în acest sens.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul P.C., în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare, s-a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:

Reabilitarea este o cauză care înlătură pentru viitor consecințele penale și extrapenale ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, privind exclusiv consecințele condamnării și numai pentru viitor, legea prevăzând în mod imperativ anumite condiții privitoare la condamnarea pentru care se acordă reabilitarea, la termenul de reabilitare și la conduita condamnatului.

în cauza de față, apelantul inculpat P.C. a invocat incidența dispozițiilor art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 136 C. pen., apreciind că poate fi reabilitat întrucât a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 5 ani, până la 10 ani, împlinindu-se termenul de 5 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate, așa cum legea prevede.

într-adevăr, ținând seama de importanța termenelor în acordarea reabilitării, s-au prevăzut reguli speciale cu privire la calcularea acestora, a datei de la care încep să curgă și a datei la care se consideră împlinite, aceste reguli fiind prevăzute în art. 136 C. pen., în cazul pedepsei închisorii termenul menționat mai sus, socotindu-se de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Apelantul inculpat P.C. a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în mod imperativ și menționate mai sus, însă a omis faptul că pe lângă cerințele analizate, pentru obținerea reabilitării judecătorești, legea prevede o serie de condiții imperative privitoare la conduita condamnatului, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, iar prima dintre aceste condiții se referă la faptul că acesta să nu fi suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135 C. pen.

Ori, din fișa de cazier judiciar menționat mai sus, rezultă că apelantul inculpat P.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, fiind liberat condiționat la 16 august 1994, cu un rest de pedeapsă de 826 zile, iar prin sentința penală nr. 1253/1995 a Judecătoriei Timișoara a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., astfel încât s-a constatat că susținerile acestuia, conform cărora termenul prevăzut de lege pentru reabilitare s-a împlinit, calcularea acestuia făcându-se de la data de 9 septembrie 2000, sunt nefondate.

în consecință s-a reținut că pentru inculpatul P.C., dar și pentru inculpatul P.M., pedepsele aplicate de prima instanță au fost corect individualizate, iar în raport de dispozițiile legale aplicabile referitoare la recidiva postexecutorie și respectiv săvârșirea unei alte infracțiuni cu intenție în termenul de încercare, pedepsele aplicate în cauza de față celor doi inculpați nu pot fi executate decât în regim de detenție.

S-a constatat însă, cu privire la apelanții inculpați, că în mod greșit prima instanță a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în raport de practica C.E.D.O., impunându-se înlăturarea din conținutul pedepsei accesorii a celei referitoare la dreptul de a alege, deoarece s-a reținut că aceștia sunt în măsură să aprecieze și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ al țării.

De asemenea, s-a mai reținut, cu privire la apelanții inculpați Ț.C. și J.G., că se impune aplicarea dispozițiilor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii și respectiv, suspendarea acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei și a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.C. și P.M.

Prin motivele de recurs formulate atât în scris cât și oral de apărătorul ales, inculpatul P.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 9 și 18 C. proc. pen., solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și dispunerea suspendării executării pedepsei, susținând că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă.

Inculpatul P.M., prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁴pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

înalta Curte, examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele următoare:

Solicitarea recurentului inculpat P.C., în sensul înlăturării stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), nu poate fi primită, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de apel, la data săvârșirii faptei deduse judecății nu se împlinise termenul de reabilitare.

Din copia cazierului judiciar al inculpatului (fila 123 - dosar urmărire penală) și din adresa a Judecătoriei Timișoara (fila 191 d.i.f. vol.II) rezultă că inculpatul avea de executat, ca urmare a efectuării contopirii prin sentința penală nr. 2387 din 6 iulie 1994 a Judecătoriei Timișoara o pedeapsă de 6 ani închisoare, iar la data liberării condiționate din 16 august 1994 mai avea de executat un rest de pedeapsă de 826 zile.

Prin sentința penală nr. 1253 din 12 aprilie 1995 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul P.C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei.

Această sentință a rămas definitivă la data de 11 septembrie 1995, prin Decizia penală nr. 587 a Tribunalului Timiș, iar inculpatul nu putea fi reabilitat până la data de 12 ianuarie 2005 întrucât termenul de reabilitare de 8 ani nu putea începe să curgă decât de la data de 11 martie 1998, data considerării ca fiind executată pedeapsa de 6 luni închisoare, având în vedere că termenul de încercare a fost de 2 ani și 6 luni închisoare.

Astfel, recurentul inculpat este în eroare cu privire la calculul termenului de reabilitare, neluând în considerare efectele condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1253 din 12 aprilie 1995 a Judecătoriei Timișoara.

în consecință, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 81 lit. b) și art. 86¹lit. b) C. proc. pen. nu poate fi analizată oportunitatea schimbării modalității de executare a pedepsei inculpatului P.C. prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

Nici solicitarea inculpatului P.M., formulată prin apărător, de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu este fondată.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, inclusiv declarațiile inculpatului P.M., care a recunoscut săvârșirea faptelor, atât în fața instanței de fond (fila 27 dosar i.f.) cât și în fața instanței de apel (fila 67 dosarul Curții de Apel Craiova) înalta Curte constată că instanțele au dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind corect că faptele săvârșite întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen. și participație improprie la infracțiunea de distrugere, prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, înalta Curte constată că la stabilirea acestora s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă, pericolul concret al faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, cuantumul pedepsei rezultante este de natură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectând principiul proporționalității în raport cu gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, nefiind posibilă o reducere a acesteia și nici schimbarea modalității de executare, având în vedere starea de recidivă post-condamnatorie în care se afla inculpatul la data săvârșirii acestor fapte.

Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.C. și P.M.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

← ICCJ. Decizia nr. 1476/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 4016/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4212/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4212/2009. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs