ICCJ. Decizia nr. 4108/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4108/2009
Dosar nr. 315/46/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 315/46/2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul G.D.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (fapta de la pct. I din rechizitoriu);
În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (fapta de la pct. I.3).
În baza art. 25 C. pen., rap. la art. 290 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) C. pen. din Legea 78/2000 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (fapta de la pct. I.4).
Conform art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai mare, adică 3 ani închisoare.
În baza art. 861, art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, inculpatul T.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare (fapta de la pct. II.1 din rechizitoriu).
În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare (fapta de la pct. II.2).
Potrivit art. 33, art. 34 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 2 ani închisoare.
În baza art. 861, art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.I., timpul reţinerii de 24 de ore din data de 15 februarie 2007.
Ambii inculpaţi, potrivit art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, au fost obligaţi:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;
S-au pus în vedere inculpaţilor disp. art. 864 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă şi inculpatul G.D.C. a fost obligat să plătească suma de 400 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă M.F.
Conform art. 254 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.D.C. a sumei de 15.000 RON şi a unei garnituri de mobilă tip „C.”, bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunilor.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor întocmite în fals, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului C. nr. înmatriculare XX 000 şi patru chitanţe sub semnătură privată între S.R. şi M.F. în legătură cu plata unor sume de bani din vânzarea aceluiaşi autoturism.
Conform art. 20 din Legea nr. 78/2000, în vederea confiscării speciale şi a reparării pagubei produse prin infracţiune s-a instituit sechestru asigurator asupra unui apartament cu 3 camere şi dependinţe situat în Piteşti, str. P., jud. Argeş - proprietar G.D.C.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul G.D.C. şi-a început activitatea în cadrul I.P.J. Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor la data de 15 august 2003, cu gradul de inspector principal, fiind numit ofiţer de poliţie judiciară în cadrul aceleiaşi unităţi prin dispoziţia I.G.P.R. din 11 aprilie 2005.
1. În anul 2004, în evidenţele I.P.J. Argeş au fost înregistrate un număr de 8 cauze penale în care se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), faţă de făptuitorul M.F., toate fiind repartizate pentru soluţionare inculpatului G.D.C.
În luna mai 2005, inculpatul a cumpărat un apartament în mun. Piteşti, iar pentru a plăti avansul de 5000 euro din preţul convenit cu vânzătorii a împrumutat această sumă de la denunţătorul M.F.
Ulterior, s-a înţeles cu acesta ca în schimbul sprijinului pe care îl va acorda în soluţionarea dosarelor penale să nu-i mai restituie această sumă.
Cu acelaşi scop, inculpatul i-a cerut martorului denunţător să-i plătească o rată din preţul apartamentului în sumă de 1500 euro, sub forma unor materiale de construcţii de care aveau nevoie vânzătorii B.I. şi A.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a pretins şi primit de la denunţătorul M.F. diferite sume de bani, în cuantum de aprox. 3000 euro pentru ca în schimb să-i uşureze situaţia juridică în dosarele în care era cercetat.
Întrucât pe data de 1 august 2005, inculpatul G.D.C. a fost mutat la secţia 1 de Poliţie Piteşti, iar dosarele pe care le avea în lucru au fost preluate de un alt lucrător de poliţie, problemele denunţătorului, au rămas nerezolvate, astfel că, în mai multe rânduri, acesta i-a reproşat inculpatului că deşi i-a onorat toate pretenţiile, acesta nu s-a ţinut de cuvânt.
2. În cursul anului 2004 şi prima jumătate a anului 2005, inculpatul G.D.C., a avut în lucru un număr de 5 dosare, în care era cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), inculpatul T.I.
În luna iunie 2005, inculpatul T.D.C. , i-a pretins inculpatului T.I., iar acesta i-a dat o garnitură de mobilă, formată din 2 fotolii, în schimbul promisiunii că-l va favoriza în dosarele pe care le instrumenta.
3. În perioada iunie - iulie 2005, inculpatul T.I., I.F. şi G.A.S.A.N. au început să deruleze o afacere legată de cumpărarea şi revânzarea unor piese auto, realizând pe la sfârşitul lunii august 2005 un profit de aprox. 15.000 RON pentru fiecare dintre participanţi.
Pe data de 31 august şi 1 septembrie 2005, martorul I.F. care era asociatul unic al societăţii prin care se desfăşura afacerea a retras de la BCR - Sucursala Argeş Piteşti suma de 15.000 RON bani care, potrivit înţelegerii dintre cei trei urmai să-i revină lui T.I.
Întrucât acesta din urmă nu se afla în localitate, telefonic şi-a dat acordul ca suma respectivă să-i fie remisă prin intermediul inculpatului G.D.C..
Acesta după ce a primit suma respectivă, nu i-a mai înmânat-o inculpatului T.I., spunându-i acestuia că o va da procurorului care instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în care T.I. avea calitatea de învinuit.
4. În scopul ascunderii activităţii infracţionale, inculpatul G.C. i-a determinat pe concubina sa S.R. şi pe denunţătorul M.F. să încheie un înscris sub semnătură privată prin care să ateste că aceasta a înstrăinat autoturismul C., cu număr de înmatriculare XX 000 - denunţătorului M.F. pentru suma de 5000 euro, care ar fi trebuit achitată în tranşe până la 10 iulie 2005, pentru a da o aparenţă licită a banilor cu care inculpatul G. urma să achite apartamentul cumpărat.
Ulterior, s-au întocmit şi alte chitanţe de mână prin care se menţionează că de fapt, părţile s-au răzgândit în ce priveşte vânzarea maşinii, situaţie în care S.R. i-ar fi restituit eşalonat denunţătorului M.F. preţul plătit de acesta, mai puţin o rată de 1500 RON, care s-ar fi compensat între martora S.R., M.F. şi B.S.
5. Corelativ faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.D.C., în cursul lunii iunie 2005, inculpatul T.I. i-a oferit lucrătorului de poliţie două fotolii tip „C.” în valoare de 7.373.042 lei vechi pentru ca aceasta să-l favorizeze în dosarele în care era cercetat.
6. De asemenea, în perioada iulie - septembrie 2005, inculpatul T.I. i-a oferit inculpatului G.D.C. suma de 15.000 RON pentru a cumpăra influenţa asupra procurorului care instrumenta Dosarul nr. 174/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate a declarat recurs D.N.A. - Sucursala Teritorial Piteşti - criticând modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora cât şi modalitatea de executare la care s-a oprit instanţa de fond, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora cât şi atitudinea procesuală.
Al doilea motiv de recurs îl priveşte pe intimatul inculpatul G.D.C. căruia instanţa de fond a omis să-i aplice pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., la care obligă textul art. 254 C. pen.
Un alt motiv de recurs îl priveşte pe intimatul inculpat T.I., în cazul căruia se impunea a fi aplicate disp. art. 863 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 4 ani şi a interzicerii drepturilor, aplicată prin Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La rândul său, inculpatul G.D.C. a atacat hotărârea instanţei, invocând, prin apărătorii aleşi, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. - în sensul că judecata în fond s-a făcut de un judecător care era incompatibil, precum şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În recursul declarat de inculpatul T.I., apărătorul ales a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracţiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Al doilea motiv de recurs se referă la disp. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la toate probele solicitate în apărare, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, apărătorul ales al inculpatului T.I. a solicitat să se dispună executarea pedepsei la locul de muncă la o unitate de la care va prezenta un accept scris.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi întreaga cauză, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de D.N.A. - Serviciul teritorial Piteşti - este fondat, iar recursurile declarate de cei doi inculpaţi sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Că măsura de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Dacă, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond s-a orientat către limite care sunt în măsură să asigure recuperarea acestora, atunci când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor a golit de conţinut disp. art. 72 şi art. 52 C. pen. creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Gradul de pericol social al infracţiunilor, condiţiile concrete în care acestea au fost săvârşite, cât şi atitudinea inculpaţilor îndreptăţesc Înalta Curte să constate că singura modalitate de executare a pedepselor de către cei doi inculpaţi, care să asigure o individualizare corectă, este cea în regim de detenţie.
Justificată este şi critica Ministerului Public referitor la neaplicarea, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului G.D.C. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., care era obligatorie în raport de disp. art. 254 alin. (1) C. pen.
Având în vedere faptul că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului T.I. prin Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 9 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat în prezenta cauză, se impune admiterea recursului D.N.A. - Serviciul teritorial Piteşti şi pentru cel de-al treilea motiv, instanţa de fond omiţând să facă aplicarea disp. art. 865 alin. (1) C. pen. rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul inculpat G.D.C. prin apărătorul ales, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. nu poate fi primit, fiind lipsit de suport juridic.
Astfel, potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
Faptul că judecătorul fondului - S.M.G. a pronunţat Sentinţa penală nr. 142/F din 29 decembrie 2008 în Dosarul nr. 563/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, soluţionând o plângere împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, formulată de petiţionara S.E.R., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., iar în motivare a făcut trimiteri la probele din Dosarul nr. 315/46/2007, nu se încadrează în dispoziţiile legale arătate mai sus, şi nici nu echivalează cu o antepronunţare, care să-l facă incompatibil.
Cât priveşte solicitarea inculpatului G.D.C. de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu poate fi primită.
Astfel, pentru a servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică în mod nemijlocit oral şi în contradictoriu. Numai după verificarea efectuată în aceste condiţii, instanţa poate reţine motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 62, art. 63 C. proc. pen., raportate la art. 1, art. 200 şi art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.
Or, în prezenta cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum şi probele administrate în faza judecăţii dovedesc, în mod cert, că faptele inculpatului G.D.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată în raport de martorul M.F., luare de mită raportat la mituitorul T.I., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru a ascunde o faptă de corupţie şi trafic de influenţă, aflate în concurs real.
Deşi inculpatul a negat constant săvârşirea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susţinerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat T.I., prin apărătorul ales, Înalta Curte constată că este de neprimit şi nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Acest caz de casare implică două aspecte: primul se referă la situaţia în care s-a omis de către prima instanţă sau de către instanţa de apel să se pronunţe asupra unor probe administrate, iar al doilea aspect are în vedere situaţia în care nu s-au pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. În ambele situaţii, probele sau cererile să fi fost de natură a garanta drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.
În speţa de faţă apărarea inculpatului T.I. a invocat faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la toate probele solicitate în apărare.
Înalta Curte constată că acest lucru este total neadevărat. Faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare unele probe administrate pe motivul că nu sunt credibile faţă de ansamblul probator, nu face operabil cazul de casare invocat mai sus.
Nejustificată este şi solicitarea inculpatului T.I. de a se dispune achitarea sa.
În mod justificat, în deplin acord cu probele aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că cele două fotolii au fost date inculpatului G.C. pentru ca acesta să facă un act contrar atribuţiilor de serviciu, iar remiterea sumei 15.000 RON, aceluiaşi inculpat de către inculpatul T.I., s-a făcut cu scopul de a cumpăra influenţa procurorului care instrumenta dosarul în care era cercetat.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi va casa Sentinţa penală nr. 142/f din 29 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare faţă de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracţiuni de luare de mită şi cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.D.C. şi T.I., şi în rejudecare:
- Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Se va aplica inculpatului G.D.C. pentru fiecare din cele două infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., vor fi contopite pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin sentinţa penală recurată şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Se va aplica inculpatului G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
De asemenea, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I., prin sentinţa penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 865 alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., se va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată inculpatului T.I. prin Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare şi, respectiv 2 ani închisoare, aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală recurată, inculpatul T.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Se va aplica inculpatului T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Se va înlătura din sentinţa penală recurată pentru cei doi inculpaţi dispoziţiile art. 861, art. 862, art. 863 şi art. 864 C. pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate şi ale Sentinţei penale nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei doi inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Sentinţei penale nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală mai sus menţionată, numai sub aspectul neaplicării pedepsei complementare faţă de inculpatul G.D.C. pentru cele două infracţiuni de luare de mită şi cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.D.C. şi T.I. şi, în rejudecare:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.D.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Aplică inculpatului G.D.C. pentru fiecare din cele două infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta de la punctul I.1) şi, respectiv, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la punctul I.2), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de câte 3 ani, după executarea pedepselor principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului G.D.C. prin sentinţa penală recurată şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie, inculpatul G.D.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Aplică inculpatului G.D.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.I., prin sentinţa penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 865 alin. (1) C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi b) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., aplicată inculpatului T.I. prin Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. prin Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedepsele de 1 an închisoare şi, respectiv 2 ani închisoare, aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală recurată, inculpatul T.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Aplică inculpatului T.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Înlătură din sentinţa penală recurată, pentru inculpaţii G.D.C. şi T.I., dispoziţiile art. 861, art. 862, art. 863 şi art. 864 C. pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Înlătură din Sentinţa penală nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru inculpatul T.I. dispoziţiile art. 861, art. 862, art. 863 şi art. 864 C. pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate şi ale Sentinţei penale nr. 370 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 584 din 19 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.D.C. şi T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 142/F din 29 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 675 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2795/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2801/2009. Penal → |
|---|
