ICCJ. Decizia nr. 44/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 44/2009
Dosar nr. 212/1/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea pronunţată la 7 ianuarie 2009, printre altele, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului N.P.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că temeiurile legale avute în vedere la luarea, faţă de inculpat, a acestei măsuri, respectiv îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor art. 143 şi ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă, ele sunt în continuare, iar inculpatul, trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva hotărârii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe nelegala menţinere a sa în arest preventiv, în opinia recurentului, la momentul judecării apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva hotărârii instanţei de fond, nemaisubzistând temeiurile prevăzute de lege pentru menţinerea stării de arest preventiv.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că prin sentinţa penală nr. 1295 din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Hotărârea instanţei de fond a reţinut că inculpatul, agent de poliţie în cadrul D.G.P.M. Bucureşti, S.F.A., a pretins unui petent căruia i se furase autovehiculul, suma de 3.000 euro în vederea realizării sarcinilor lui de serviciu, acelea de a efectua demersurile necesare descoperirii autorilor furtului, din aceasta el primind efectiv suma de 1.500 euro.
În cauză, există indicii rezonabile că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată şi pentru care a fost condamnat în primă instanţă, iar în ce priveşte subzistenţa temeiurilor arestării preventive, acestea se menţin, nu au intervenit altele care să conducă la revocarea măsurii, iar în ce priveşte pericolul concret prezentat de persoana inculpatului, acesta, alături de împrejurările relevate ca situaţie de fapt, în comiterea infracţiunii, s-a folosit de soţia şi de copilul lor.
Ca atare, având în vedere subzistenţa în continuare a temeiurilor arestării preventive, precum şi faptul că, până la această dată, perioada arestării preventive (22 august 2008) nu a depăşit un termen rezonabil, aşa cum a statuat şi C.E.D.O., încheierea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 11075/3/2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 270/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 446/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
