ICCJ. Decizia nr. 7/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 7/2009

Dosar nr. 1227/42/2008

Şedinţa publică din 7 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 197 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1 – Not. FD20.98.192/08 din data de 22 octombrie 2008 privind persoana solicitată D.L.

A dispus predarea amânată persoanei solicitate D.L. de la data de 1 noiembrie 2009.

A dispus arestarea persoanei solicitate D.L. şi predarea acesteiacătre autoritatea judiciară solicitantă de la data de 1 noiembrie 2009.

S-a reţinut că prin cererea adresată acestei curţi, prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, autoritatea judiciară TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ DENDERMONDE - BELGIA - JUDECĂTOR DE INSTRUCŢIE P.V.C., a solicitat executarea mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1- Not. FD.20.98.192/08 la data de 22 octombrie 2008 privind persoana solicitantă D.L.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a C.U.E., privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală între statele membre.

În şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2008, în prezenţa avocatului din oficiu, Curtea a procedat la verificările prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 cu privire la identitatea persoanei solicitate şi s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare şi a traducerii acestuia în limba română.

Persoana solicitată a fost ascultată, nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitate arătând că datele personale indicate în M.E.A. corespund cu datele sale, însă a arătat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare belgiene şi că în situaţia în care s-ar dispune acest lucru nu renunţă la regula specialităţii, împrejurări de care s-a luat act prin încheierea întocmită la aceea dată.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea a considerat că informaţiile cuprinse în mandatul european de arestare nu sunt suficiente, solicitându-se autorităţii judiciare emitente să le completeze, respectiv să înainteze actul procedural ce a stat la baza emiterii M.E.A. iar parchetului să completeze de asemenea verificările efectuate cu privire la persoana solicitată, dacă aceasta face obiectul unor proceduri penale în curs în România deoarece cele depuse la dosar au vizat doar judeţul Prahova.

Totodată, până la sosirea acestor informaţii suplimentare, Curtea a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi localitatea prevăzutăde art. 145 şi 145¹ C. proc. pen., pe o perioadă de 30 de zile.

Prin Decizia nr. 3867 din 24 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, casarea încheierii din 20 noiembrie 2008 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, din cuprinsul acestei decizii rezultând că relaţiile solicitate de prima instanţă sunt necesare justei soluţionării a cauzei şi că nu se impunea ca instanţa să ia nici o măsură împotriva persoanei solicitate până la sosirea acestor relaţii.

La data de 27 noiembrie 2008, autoritatea judiciară emitentă a înaintat Curţii mandatul de arestare în lipsă emis pe numele numitei D.L. de către Tribunalul de Primă Instanţă din Dendermonde, judecător de instrucţie P.V.C., pe baza căruia a fost emis M.E.A. înaintat spre executare. De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a înaintat curţii verificările efectuate la parchetele şi instanţele din România cu privire la inexistenţa vreunei cauze penale pendinte, pe numele persoanei solicitate D.L.

Prin încheierea din data de 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a dispus efectuarea unei adrese la D.G.A.S.P.C. Prahova pentru a se solicita un referat de anchetă socială cu privire la situaţia familială a persoanei solicitate, la măsurile ce se preconizează pentru protejarea celor două minore D.P.S. născută la 23 septembrie 2008 şi B.D.A.N., în situaţia în care mama ar fi separată de copil, solicitându-se şi o opinie medicală cu privire la implicaţiile acestei separări asupra sănătăţii mamei şi minorei în vârstă de două luni, aceste relaţii fiind comunicate instanţei la termenul din 12 decembrie 2008.

Examinând cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare belgiene, Curtea constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 90 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, este admisibilă.

Susţinerile persoanei solicitate care a refuzat predarea către autoritatea judiciară emitentă că M.E.A. nu conţine toate elementele necesare pentru a se putea dispune punerea acestuia în executare sunt nefondate.

Este adevărat că în cuprinsul M.E.A. înaintat, persoana solicitată este menţionată alături de alte trei persoane ca făcând parte dintr-o „bandă infracţională", în cuprinsul aceluiaşi mandat fiind menţionate şi numele altor nouă persoane, ceea ce a determinat Curtea să ceară lămuririle suplimentare arătate mai sus prin încheierea din 20 noiembrie 2008.

Autoritatea judiciară emitentă a înaintat Curţii mandatul de arestare în lipsă ce a stat la baza M.E.A. emis de către judecătorul de instrucţie pe numele persoanei solicitate D.L., din cuprinsul acestui act rezultând că se referă la un total de 35 de fapte penale comise pe teritoriul belgian, în cursul anului 2007, pentru fiecare din aceste fapte indicându-se data, locul şi prejudiciul cauzat precum şi banca păgubită, cu menţionarea expresă că persoana solicitată este suspectată de „în 9300 A. şi corelat în 1600 S.P.L., 2580 B., 2320 H., 4840 W., 1325 C.G., 3380 G., 3210 L., 3640 B., 1501 B. şi în alte locuri în acest regat, cel puţin şi în mod repetat în perioada dintre 07 noiembrie 2007 şi ziua de azi 21 octombrie 2008, a fi săvârşit sau participat direct la executarea delictului, a fi ajutat printr-o acţiune oarecare la executarea acestor fapte, în aşa fel încât fără asistenţa lui delictul nu ar fi putut fi comis, prin daruri, promisiuni, ameninţări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri sau şiretlicuri condamnabile care au provocat direct delictul, ca autor sau coautor cum este prevăzut în art. 66 C. pen.".

În cuprinsul mandatului sunt indicate şi alte texte de lege penală reţinute în sarcina persoanei solicitate:

A. art. 324 bis şi 324 ter paragraful 3 C. pen., participarea la luarea unei decizii în cadrul activităţilor unei organizaţii criminale, pedepsite cu recluziunea de la 5 la 10 ani şi/sau o amendă de la 500 până la 100.000 franci belgieni, iar pentru persoana conducătoare art. 324 ter paragraful 4: recluziunea de la 10 la 15 ani şi/sau amendă de la 1.000 la 200.000 franci belgieni;

B. art. 504 ter paragraful 1 C. pen. belgian, cel care în mod fraudulos cauzează prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenţia de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine însuşi sau pentru altul, prin salvarea, prelucrarea sau transferarea de date cu ajutorul unui sistem de informatică, intrarea, modificarea, ştergerea într-un sistem de informatică sau schimbarea cu ajutorul oricărui mijloc tehnologic a aplicării normale a datelor într-un sistem de informatică şi anume prin folosirea unor mijloace tehnice, a fi copiat cârduri bancare şi/sau copierea datelor cârdurilor bancare pe cârduri albe cu ajutorul unor mijloace tehnice în vederea utilizării cârdurilor clonate, pentru însuşirea unor bani care aparţin altora (skimming) pedepsite cu recluziunea de la 6 luni până la 5 ani şi/sau de la 26 până la 100.000 euro;

C. art. 210 bis paragraf 1, cel care comite un fals introducând într-un sistem de informatică, modificând sau ştergând date care au fost stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică sau modificând printr-un oarecare mijloc tehnologic utilizarea posibilă de date într-un sistem de informatică şi prin aceasta modificând forţa juridică a acestor date şi anume prin înregistrarea şi copierea de date de cârduri bancare aparţinând altora, în aşa fel încât să modifice aplicarea posibilă a datelor într-un sistem de informatică, prin aceasta înţelegând cel puţin cârdurile bancare şi datele de cârduri bancare legate de faptele cuprinse în inculparea B, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani şi/sau 26 până la 100.000 euro;

D. art. 210 bis paragraf 2 C. pen., cel care prin violarea art. 210 bis paragraf 1 utilizează datele astfel obţinute, conştient fiind de faptul că ele sunt false şi anume datele legate de faptele cuprinse în inculparea C, pedepsite cu recluziunea de la 6 luni la 5 ani şi/sau 26 până la 100.000 euro;

E. art. 550 ter paragraf 1, alin. (1) şi (2) C. pen. belgian, cel care în scopul de a dăuna, direct sau indirect, introduce într-un sistem informatic, modifica sau şterge date într-un sistem de informatică şi anume prin introducerea cârdurilor şi date de cârduri bancare copiate şi înregistrate în mod fraudulos, într-un terminal al unui sistem informatizat de tranzacţii bancare cu intenţia frauduloasă de a pătrunde în portofoliul informatizat aparţinând altuia pentru a retrage şi/sau însuşi bani.

Având drept circumstanţă agravantă art. 550 ter paragraf 2, comiterea acestei infracţiuni are drept urmare provocarea unei daune a datelor acestui sistem de informatică şi comiterea acestei infracţiuni are drept urmare împiedicarea totală sau parţială a funcţionării corecte a acestui sistem de informatică sau altul, pedepsite cu închisoarea de ia 6 luni la 5 ani şi/sau 26 până la 75.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-2) pedepsite cu închisoarea de la unu la 5 ani şi/sau 26 până la 100.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-3);

F. Art. 550 ter paragraful 4 C. pen. belgian, cel care cu intenţie frauduloasă sau cu scopul de a prejudicia pune la dispoziţie, difuzează sau comercializează date stocate, tratate sau transmise printr-un sistem de informatică deşi ştie că aceste date pot fi utilizate pentru a cauza o daună unor date sau a împiedica total sau parţial funcţionarea corectă a unui sistem de informatică, în cazul de faţă aparatură destinată şi/sau adaptată pentru operaţiuni de skimming, pedepsite de la 6 luni 3 ani şi/sau 26 până la 100.000 euro;

Persoana solicitată nu şi-a dat consimţământul la predare şi a solicitat Curţii să refuze executarea mandatului european de arestare însă motivele invocate de aceasta nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, nici între motivele obligatorii de refuz prevăzute de alin. (1) al acestui text, nici între cele facultative cuprinse în alineatul 2.

Apărătorul persoanei solicitate a susţinut că, în speţa, de faţă ar fi incident motivul de refuz prevăzut de art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, „când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care potrivit legii române sunt comise pe teritoriul României", însă aşa cum s-a arătat mai sus când a fost descris conţinutul mandatului, nici una dintre infracţiunile menţionate în acesta, pretins comise de persoana solicitată nu apare a fi săvârşită pe teritoriul României ci numai în Belgia.

Aşa fiind, acest motiv de refuz de executare a M.E.A. nu operează în cauza de faţă.

În concluzie, cererea formulată de autoritatea judiciară emitentă este admisibilă urmând a se dispune predarea persoanei solicitate către această autoritate.

În ce priveşte predarea, Curtea consideră că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, care în alin. (3) prevăd că „în mod excepţional predarea poate fi amânată temporar pentru motive umanitare serioase cum ar fi existenţa unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident viaţa, sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe".

Or, din raportul de anchetă socială întocmit de D.G.A.S.P.C. Prahova rezultă că persoana solicitată este de la data arestării concubinului său B.F.C., singura persoană care se ocupă de creşterea şi îngrijirea fiicelor sale minore D.P.S. şi B.D.A.N.

Din cuprinsului aceluiaşi raport completat şi cu referatul medicului de familie C.D., mai rezultă că minora D.P.S. ce are vârsta de 2 luni, este alăptată exclusiv natural şi că „separarea de mamă implică testarea toleranţei digestive la diferite tipuri de lapte praf şi urmărirea curbei ponderale şi staturale în vederea unei intervenţii chirurgicale (care se va efectua probabil după vârsta de un an) şi necesitatea instituirii unui tratament de ablactare pentru mamă".

S-a mai menţionat şi faptul că aceeaşi minoră prezintă din naştere o afecţiune denumită „diasteză de muşchi drepţi abdominali cu mic defect congenital ombilical" ce impune efectuarea unei intervenţii chirurgicale în jurul sau după împlinirea vârstei de un an.

În concluziile acestui raport s-a menţionat că „cele două minore beneficiază alături de mama lor de o creştere şi educare corespunzătoare şi de un climat favorabil dezvoltării normale a copiilor, iar separarea copilului de mama la această vârstă este în interesul superior al copilului, deoarece în prezent este alăptat exclusiv natural iar în jurul vârstei de un an va suporta o intervenţie chirurgicală".

Având în vedere această situaţie, de excepţie, care în opinia Curţii poate fi încadrată între cele, enumerate oricum cu titlu de exemplu în art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea consideră că în cauză există motive umanitare serioase, care pot conduce la concluzia că predarea va periclita în mod evident viaţa persoanei solicitate dar mai ales viaţa şi sănătatea minorei în vârstă de 2 luni, D.P.S.

Opinia Curţii se bazează pe prevederile art. 23 paragraful 4 din Decizia - Cadru nr. 202/584/JAI al C.U.E. dar mai ales pe dispoziţiile art. 9 din Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului adoptată de O.N.U. în 1990, ştiut fiind că prevederile convenţiilor internaţionale in materia drepturilor omului sunt aplicabile şi în cazul cooperării judiciare între statele Uniunii Europene.

Astfel, în acest art. 9 se prevede în paragraful 1 că „Statele părţi vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei acestora, exceptând situaţia in care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltrataţi sau neglijaţi de părinţi sau in cazul in care părinţii trăiesc separat si se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reşedinţa a copilului", iar în paragraful 4 se arată că atunci „când separarea rezulta din masuri luate de câtre un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauza, survenita in timpul detenţiei) ambilor părinţi sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, părinţilor, copilului sau, după caz, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale despre locul unde se găsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul in care divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare pentru persoana sau persoanele interesate".

În cauza de faţă, dat fiind faptul că minora în vârstă de 2 luni şi 2 săptămâni este alăptată natural de mama sa iar la împlinirea vârstei de un an trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală pentru corectarea unui defect congenital, Curtea apreciază că o decizie de separare imediată a acestui copil de mama sa care este şi singurul său părinte întreţinător, poate aduce prejudicii serioase vieţii şi sănătăţii minorei, o astfel de hotărâre neservind în nici un mod interesului superior al copilului. Ca atare, Curtea apreciază că pentru motivele dezvoltate, se impune amânarea predării persoanei solicitate până la momentul la care viaţa şi sănătatea minorei nu ar mai fi periclitate.

Concluzia Curţii este şi în acord cu legea penală română, art. 453 lit. b) C. proc. pen., care prevede posibilitatea amânării sau întreruperii executării pedepsei închisorii, pentru femeia care este gravidă sau are un copil mai mic de un an până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, singura condiţie fiind aceea că persoana în cauză să solicite amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

Această prevedere este aplicabilă cu atât mai mult în situaţia persoanei solicitate, care este subiectul unui mandat de arestare preventivă şi nu al unei hotărârii definitive de condamnare şi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Ca atare, în privinţa perioadei pentru care se impune amânarea predării, Curtea consideră că aceasta trebuie să aibă în vedere perioada până la care minora P.S. va împlini vârsta de un an, 23 septembrie 2009 (conform prevederilor legale C. proc. pen. român citat anterior) plus încă o lună în care să se dea posibilitatea persoanei solicitate să rezolve problema intervenţiei chirurgicale necesare corectării defectului congenital de care suferă copilul şi care nu poate avea loc decât după ce acesta împlineşte un an.

În situaţia în care autoritatea judiciară solicitantă apreciază că cercetările pe care le efectuează impun o mai mare urgenţă decât data de 01 noiembrie 2009 stabilită de curte ca dată a predării amânate a persoanei solicitate, are la îndemână şi alte mijloace de cooperare judiciară internaţională, care să răspunde acestui scop, cum ar fi transferul procedurilor penale către parchetul român competent sau efectuarea unei comisii rogatorii cu privire la persoana solicitată.

În concluzie, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, Curtea va admite cererea de executare a mandatului european de arestare emis în dosarul nr. 79 august 1 - Not. FD.20.98.192/08 din data de 22 octombrie 2008 privind persoana solicitată D.L., dar va dispune predarea amânată a persoanei solicitate de la data de 01 noiembrie 2009.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, se va emite mandat de arestare faţă de persoana solicitată, arestarea dispunându-se de la 01 noiembrie 2009 până la predarea efectivă către autoritatea judiciară belgiană.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs persoana solicitată D.L. criticând-o ca nelegală solicitând în principal casarea acesteia şi respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, iar în subsidiar, ulterior casării să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare cu stabilirea obligaţiei pentru instanţa de fond a de a insista în comunicarea de către autoritatea juridică emitentă a datelor prevăzutăde art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică iterate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de persoana solicitată D.L. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiileart. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât sub aspectul motivului scris de critică relativ la pretinsa necomunicare de către autoritatea judiciară belgiană emitentă a datelor prevăzutăde dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 se reţine că prin deplină conformare la cele dispuse prin Decizia nr. 3867 din 24 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prima instanţă a solicitat acele informaţii suplimentare reţinându-se că la data de 27 noiembrie 2008 a fost înaintat mandatul de arestare în lipsă emis pe numele persoanei solicitate D.L. de către Tribunalul de Primă Instanţă din Dendermonde, judecător de instrucţie P.V.C., pe baza căruia a fost emis M.E.A. înaintat spre executare.

Examinând pe fond cuprinsul aceluiaşi act rezultă că se referă la un total de 35 de fapte penale comise pe teritoriul belgian, în cursul anului 2007, pentru fiecare din aceste fapte indicându-se data, locul şi prejudiciul cauzat precum şi banca păgubită, cu menţionarea expresă că persoana solicitată este suspectată de „în 9300 A. şi corelat în 1600 S.P.L., 2580 B., 2320 H., 4840 W., 1325 C.G., 3380 G., 3210 L., 3640 B., 1501 B. şi în alte locuri în acest regat, cel puţin şi în mod repetat în perioada dintre 07 noiembrie 2007 şi ziua de azi 21 octombrie 2008, a fi săvârşit sau participat direct la executarea delictului, a fi ajutat printr-o acţiune oarecare la executarea acestor fapte, în aşa fel încât fără asistenţa lui delictul nu ar fi putut fi comis, prin daruri, promisiuni, ameninţări, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri sau şiretlicuri condamnabile care au provocat direct delictul, ca autor sau coautor cum este prevăzut în art. 66 C. pen.".

În cuprinsul mandatului sunt indicate şi alte texte de lege penală reţinute în sarcina persoanei solicitate:

Având drept circumstanţă agravantă art. 550 ter paragraf 2, comiterea acestei infracţiuni are drept urmare provocarea unei daune a datelor acestui sistem de informatică şi comiterea acestei infracţiuni are drept urmare împiedicarea totală sau parţială a funcţionării corecte a acestui sistem de informatică sau altul, pedepsite cu închisoarea de ia 6 luni la 5 ani şi/sau 26 până la 75.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-2) pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi/sau 26 până la 100.000 euro (art. 550 ter paragraful 1-3);

Concomitent se reţine că statuând admisibilitatea cererii de predare a persoanei solicitate în mod justificat de vârsta fiicei sale minoră de 2 luni la data întocmirii referatului de anchetă socială de către D.G.A.S.P.C. Prahova şi anume D.P.S., prima instanţă a făcut şi o judicioasă aplicare a dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 şi a dispus în consecinţă predarea amânată a sus-numitei D.L. la data de 1 noiembrie 2009.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.L. împotriva sentinţei penale nr. 197 din 12 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 7 ianuarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 446/2009. Penal. Cerere de transfer de...		ICCJ. Decizia nr. 80/2009. Penal. Cerere de transfer de... →

ICCJ. Decizia nr. 7/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs