ICCJ. Decizia nr. 618/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 618/2009
Dosar nr. 1725/36/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 31 martie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a fost sesizat de numitul P.F. în legătură cu faptul că, în luna august 2005, pentru a fi angajat ca şofer la SC V. SRL Tulcea, administratorul societăţii, S.V., i-a impus să semneze „în alb" un bilet la ordin, în scopul garantării reparării unei eventuale pagube pe care i-ar putea-o cauza societăţii angajatoare, şi că, după încetarea raporturilor de muncă (în urma unei „restructurări"), societatea i-a cerut să-i plătească suma de 2.000 euro, reprezentând contravaloarea pagubei pe care i-ar fi produs-o ca urmare a deteriorărilor (pretins constate printr-o cercetare administrativă) aduse autoutilitarei, pe care o avusese în primire ca şofer; întrucât a refuzat să plătească suma pretinsă, avocatul societăţii, A.F., la cerea administratorului acesteia, S.V., a completat „de mână" biletul la ordin şi i-a adus acest fapt la cunoştinţă fostului angajat (P.F.), care şi-a menţinut refuzul de a plăti suma solicitată; în această situaţie, SC V. SRL Tulcea a investit biletul la ordin cu formulă executorie şi a solicitat executorului judecătoresc V.I. executarea silită a debitorului; ca urmare, debitorul a formulat contestaţie la executare şi a solicitat şi suspendarea executării silite, adresând, în acelaşi timp, instanţei competente o cerere de înscriere în fals împotriva titlului pus în executare, cerere consecutiv căreia, prin încheierea (F.N.) din 14 martie 2008 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă comercială şi de contencios administrativ, apreciindu-se că sunt incidente prevederile art. 183 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarul cauzei, împreună cu biletul la ordin şi toate actele de executare, parchetului competent pentru cercetarea falsului.
Având în vedere calitatea unor dintre intimaţi, executor judecătoresc (V.I.) şi avocat (A.F.), Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin Ordonanţa nr. 1100/P/2008 din 7 aprilie 2008, şi-a declinat competenţa şi a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care prin Ordonata sa nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008, confirmată prin Ordonanţa nr. 305/II/2/2008 din 7 august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a dispus, în baza ari. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) şi d) şi la art. 38 şi art. 42 – art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.F. (avocat) şi V.I. (executor judecătoresc) pentru infracţiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)) şi disjungerea cauzei faţă de numiţii S.V. şi L.P. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, pentru aceştia din urmă, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
S-a reţinut că numitul A.F., avocat, a fost solicitat de administratorul societăţii, S.V., să acorde consultanţă şi asistenţă juridică atât în cadrul societăţii cât şi în faţa instanţelor de judecată şi că acesta a completat conţinutul biletului la ordin cu împrejurări constatate de societate în urma unei anchete administrative de stabilire a prejudiciului cauzat, astfel că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, nefiind îndeplinite cerinţele infracţiunii, în sensul alterării adevărului, care constituie elementul esenţial al infracţiunii de fals intelectual ; totodată, s-a reţinut că nu există o denaturare a faptelor sau împrejurărilor înscrise, o atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici o omisiune cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.
În consecinţă, s-a apreciat că „avocatul, prin activităţile desfăşurate cu ocazia completării biletului la ordin, nu a făcut decât să consemneze date şi împrejurări constatate şi apreciate de societate ca fiind reale prin stabilirea unui prejudiciu ce urma a fi recuperat de la angajat", şi că, prin urmare, nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, nici sub forma complicităţii, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă.
Cât îl priveşte pe executorul judecătoresc V.I., s-a reţinut că „acesta, în baza cererii de executare formulată de SC V. SRL Tulcea, prin administrator S.V., a procedat la înscrierea cererii creditorului pe rolul biroului în baza titlului executoriu, biletul la ordin din 01 august 2005, scadent la 20 februarie 2006 şi investit cu formulă executorie", continuând procedura de executare până când debitorul a formulat contestaţie la executare şi a solicitat suspendarea executării silite, moment până la care nu a avut cunoştinţă de denunţarea ca fals a biletului la ordin pus în executare.
În consecinţă, s-a apreciat că în sarcina executorului judecătoresc nu se poate reţine infracţiunea reclamată întrucât această faptă nu există.
În procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., rezoluţiile procurorilor au fost confirmate, ca legale şi temeinice, prin Sentinţa penală nr. 112/ P din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, respingându-se, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea adresată instanţei, petiţionarul, făcând doar o analiză a răspunderii civile contractuale, nu a adus „elemente noi, care să demonstreze împrejurarea că petentul ar fi completat biletul la ordin cu date care nu exprimă realitatea".
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul P.F. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, apreciind că este netemeinică şi nelegală şi solicitând, prin apărător, casarea acesteia, desfiinţare ordonanţei şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale faţă de intimaţi, care, după convingerea sa, au săvârşit faptele imputate.
Procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu conţinutul plângerii adresate primei instanţe precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat pentru considerentele şi în sensul ce se vor arăta în continuare.
Actele premergătoare efectuate de procuror în cauză au fost greşit evaluate, începerea urmăririi penale impunându-se, în realitate, pentru justa soluţionare a acesteia, aspect sub care atât Ordonanţa nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008 (de neînecepere a urmăririi penale) şi Ordonanţa nr. 305/II/2/2008 din 7 august 2008 (de respingere a plângerii întemeiate pe art. 275 – art. 278 C. proc. pen.), pe de o parte, cât şi sentinţa atacată, pe de altă parte, sunt netemeinice şi nelegale, concluzia procurorului care a administrat acele acte premergătoare, confirmată fără justificat temei în căile de atac nelămurind aspectul, esenţial, privitor la autorul real al semnăturilor şi al menţiunilor manuscrise de pe ordinul de plată în litigiu (a cărui validitate, dacă s-ar confirma că a fost scris şi semnat de petiţionar, ar urma să fie apreciată de instanţa civilă în raport cu circumstanţele concrete în care a fost emis).
Acest aspect, esenţial, după cum s-a arătat, nu poate fi elucidat decât prin administrarea unei expertize criminalistice de specialitate (a scrisului), probă care nu poate fi efectuată în procedura actelor premergătoare, fiind subordonată începerii urmării penale, în cursul căreia se va proceda şi la audierea, în calitate de învinuiţi a intimaţilor A.F. şi V.I., precum şi a petiţionarului P.F. (persoană vătămată) şi a numiţilor S.V. şi L.P. (martori); organul de urmărire va putea efectua şi orice alte acte de cercetare a căror necesitate se va învedera.
După administrarea tuturor probelor la care s-a făcut referire mai sus, organul de urmărire penală va putea conchide asupra existenţei şi naturii infracţiunilor reclamate de petiţionar şi a autorului (autorilor) acestora, în privinţa intimatului V.I. urmând a observa şi conţinutul declaraţiei dată de petiţionar (P.F.) la 17 iunie 2008.
Aşa fiind, urmează ca, admiţându-se recursul declarat de petiţionar şi casându-se sentinţa atacată, să se procedeze potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în ce îi priveşte pe intimaţii A.F. şi V.I., în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul P.F. împotriva sentinţei penale nr. 112 P din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală recurată şi rejudecând: Admite plângerea formulată de petiţionarul P.F.
Desfiinţează ordonanţa nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, numai în ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de avocatul A.F. şi executorul judecătoresc V.I. şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2393/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
