ICCJ. Decizia nr. 963/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 963/2009
Dosar nr. 1760/1/200.
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1760/1/2009 petiţionarul A.I. a formulat plângere penală împotriva „magistraţilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie" care au soluţionat plângerile penale formulate de petiţionar şi le-au respins, solicitând angajarea răspunderii penale a acestora pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor şi fals intelectual.
În motivarea cererii petentul arată că la 23 ianuarie 2009 a înaintat la Ministerul Public o plângere penală împotriva magistraţilor care au soluţionat mai multe plângeri ale sale formulate în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., însă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu i-a comunicat până în prezent rezoluţia dispusă în cauză.
Mai arată petentul că este nemulţumit de hotărârea completului de 9 judecători care a soluţionat cauza care a formulat obiectul dosarului nr. 5211/1/2008, considerând că au fost încălcate prevederile legale în vigoare.
În şedinţa din 31 martie 2009, termen la care petentul a lipsit, Înalta Curte a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a indica intimaţii împotriva cărora a formulat plângerea în cauza ce formează obiectul prezentului dosar.
La dosar au fost depuse concluzii scrise ale petiţionarului, primite prin corespondenţă, din conţinutul cărora nu rezultă însă care sunt magistraţii împotriva cărora a formulat plângere, făcându-se referiri generale la următoarele cauze aflate pe rolul instanţei şi la nemulţumirea petentului cu privire la soluţiile pronunţate.
Înalta Curte examinând plângerea formulată de petiţionar, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., constată ca fiind inadmisibilă în condiţiile în care în cauză nu s-a dispus vreuna dintre soluţiile de neurmărire penală prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit textului de lege menţionat, persoana vătămată poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judeca cauza în primă instanţă, dar numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
În cauză însă, aşa cum rezultă de altfel şi din cuprinsul cererii de faţă, procurorul nu a adoptat o soluţie de neurmărire penală, astfel încât plângerea formulată de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este inadmisibilă, urmând a fi respins ca atare.
Înalta Curte mai constată că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., atâta timp cât plângerea formulată de către petent nu respectă dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. şi deşi instanţa a acordat termen în acest sens, petentul nu a înţeles să-şi precizeze plângerea.
Pentru considerentele arătate plângerea urmează a fi respinsă potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 993/2009. Penal → |
|---|
