ICCJ. Decizia nr. 994/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.994/2009
Dosar nr. 3360/1/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2009
Examinând plângerea de faţă constată:
Petiţionarul C.I., a sesizat cu plângere Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând cercetarea penală a numiţilor M.I., N.C.G., V.D., G.P., I.L., D.C., C.P.A., P.N.S. şi C.F. - judecători la Curtea de Apel Piteşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Referindu-se la judecătorii M.I., N.G. şi D.V., petiţionarul a precizat că aceştia, prin sentinţa civilă nr. 439/R din 20 aprilie 2007 i-au respins recursul declarat împotriva încheierii din 6 aprilie 2007 pronunţată de judecătorul B.H.M. de la Tribunalul Vâlcea prin care i s-a respins cererea de suspendare a efectelor actului Consiliului de administraţie al Grupului Şcolar Brătianu prin care i s-a acordat calificativul „nesatisfăcător" pentru activitatea desfăşurată în anul şcolar 2005-2006.
A susţinut petiţionarul că prin această decizie s-a reţinut contrar realităţii, că nu a făcut dovada că este înscris la examenul pentru obţinerea gradului didactic II şi că, în consecinţă, nu a probat că ar putea suferi o pagubă iminentă ca urmare a acordării calificativului „nesatisfăcător".
Petiţionarul a arătat că nu era necesar să depună la dosar fişa de înscriere, care era depusă la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vâlcea întrucât a depus la data de 17 aprilie 2007 un memoriu însoţit de înscrisuri (raportul de inspecţie din 23 mai 2005 şi cel din 27 octombrie 2004, precum şi extras din Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3770/1998).
S-a susţinut de asemenea că în hotărâre nu se face nicio menţiune cu privire la memoriul şi actele depuse, care au fost înregistrate la data de 19 aprilie 2004, ceea ce „constituie şi abateri disciplinare grave cât şi fapte penale" şi că, datorită tergiversării soluţionării dosarului până în luna iunie 2007 nu a putut susţine examenul de grad în sesiunea din august 2007 fiind nevoit să se înscrie la un alt examen şi să susţină o nouă inspecţie curentă.
Printr-o sesizare ulterioară petiţionarul a extins plângerea susţinând că cei trei judecători au pronunţat Decizia nr. 942/R-C din5 octombrie 2007 şi i-au respins recursul împotriva sentinţei civile nr. 534 din 12 iulie 2009, deşi erau incompatibili.
Referitor la judecătorii G.P., I.L. şi D.C. petiţionarul a arătat că au comis infracţiunile prin pronunţarea deciziilor nr. 45/R-CM din 13 februarie 2007, prin care i s-a respins un recurs, şi nr. 284/R-CM din 15 mai 2007 prin care i s-a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 45/R-CM din 13 februarie 2007.
A susţinut petiţionarul că prima decizie este nulă de drept deoarece a fost pronunţată de o instanţă necompetentă şi că nu s-a avut în vedere cererea sa de lăsare a cauzei după orele 9,30 -10,00.
În plângere s-a mai arătat că judecătorii C.A.P., P.S.N. şi C.F. au comis „un abuz grosolan în serviciu" respingându-i, la data de 17 iulie 2007cererea de recuzare formulată împotriva judecătorilor D.C. şi G.P. şi dispunând amendarea sa cu suma de 50 lei.
Prin rezoluţia nr. 1455/P/2007 din 3 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cei nouă judecători pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 299 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea rezoluţiei procurorul a analizat legalitatea şi temeinicia hotărârilor la care se referă în plângere petiţionarul şi a reţinut în esenţă că soluţiile pronunţare sunt corecte.
Prin rezoluţiile nr. 2335/1193/II/2/2009 din 12 martie 2009, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Petiţionarul a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 2335/1193/2/2009 şi a rezoluţiei nr. 1455/P/2007.
În motivarea plângerii s-a susţinut că rezoluţia este nelegală întrucât procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 264, art. 289, art. 291 şi art. 292 săvârşite de C.G., S.D., A.G. şi B.I., judecători la Curtea de Apel Piteşti, cu privire la care nu a dispus nicio soluţie deşi a arătat că îşi extinde plângerea şi cu privire la aceştia şi nici cu privire la aceleaşi infracţiuni săvârşite de judecătorii D.C., G.P. şi I.L. în pronunţarea deciziei din 11 februarie 2007 în dosarul nr. 379/90/2006 ci doar cu privire la cele comise prin pronunţarea deciziilor nr. 45/R-CM din 13 februarie 2007 (dos. 6000/90/2006) şi nr. 284 din 15 mai 2007 (dos. 289/46/2007).
S-a mai susţinut că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la faptul că judecătorii M., V. şi N. erau incompatibili să se pronunţe asupra recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. 179/90/2007.
Având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte, în soluţionarea plângerii va examina numai rezoluţia nr. 1455/P/2007 din 3 februarie 2008 prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, nu şi rezoluţia emisă de procurorul şef de secţie.
Verificând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pe baza actelor şi materialului din dosarul de cercetare penală Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului Înalta Curte constată că, petiţia de la filele 32-33, prin care petiţionarul a solicitat, între altele, „extinderea" cu privire la judecătorii D.C., G.P. şi I.L. şi „pentru pronunţarea deciziei din 11 septembrie 2007 în dosarul nr. 379/80/2006’’ şi „împotriva judecătorilor C.G. - preşedintele Secţiei de contencios administrativ, G.E.I., S.D. şi A.G., care au pronunţat deciziile din 17 decembrie 2007 în dosarul nr. 920/46/2007 şi din 25 aprilie 2008 în dosarul nr. 920/46/2007" nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi considerată o plângere ca mod de sesizare a organelor de cercetare penală.
Astfel în petiţia menţionată nu există nici o descriere a faptei, petiţionarul precizând că motivele le va arăta într-un memoriu separat, pe care însă nu l-a mai depus.
Aşa fiind se reţine că procurorul nefîind sesizat în condiţiile legii cu privire la anumite fapte şi anumite persoane nu putea dispune o soluţie în ceea ce le priveşte.
Mai mult decât atât, se reţine că împrejurarea că faţă de anumite persoane nu s-a dispus o soluţie nici nu poate constitui motiv de desfiinţare a rezoluţiei în condiţiile în care, din interpretarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1), (4), (6) şi (8) C. proc. pen., rezultă explicit că plângerea poate viza doar o soluţie de netrimitere în judecată, iar la soluţionarea plângerii se citează persoana faţă de care s-a dispus o astfel de soluţie.
Cum referitor la B.I., C.G., S.D., A.G. şi G.I.E. nu s-a dispus prin rezoluţia atacată o soluţie, instanţa nici nu ar putea hotărî cu privire la aceştia în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) lit. b) sau c) C. proc. pen.
Înalta Curte mai reţine că nici măcar în plângerea cu care petiţionarul a sesizat organele de cercetare penală nu sunt descrise în materialitatea lor fapte de fals, uz de fals sau de fals în declaraţii şi nici de favorizare a altor persoane care au comis infracţiuni.
De asemenea din actele premergătoare nu rezultă existenţa unor astfel de fapte.
În realitate petiţionarul este nemulţumit de hotărârile pronunţate, în diferite cauze, de judecătorii pe care i-a reclamat.
Or, pronunţarea de către judecător a unei hotărâri, chiar dacă aceasta este de natură a nemulţumi vreuna dintre părţi, nu poate constitui în sine temei al răspunderii penale şi excede ilicitului penal.
Este de reţinut şi faptul că, în soluţionarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. instanţa nu poate analiza legalitatea şi temeinicia unor hotărâri judecătoreşti, aceste aspecte putând fi examinate exclusiv în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Faţă de toate considerentele expuse Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi va menţine rezoluţia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 1455/P/2007 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 993/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1627/2009. Penal → |
|---|
